2,692 matches
-
ce am mai putut s-o rostesc. Un val de îmbinări între un gen de scurgeri fluide și plasma în care intram și ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam de la mine la tine până ne am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat și primit și mână în mână am coborât
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
tu, nici nu ai vrut să știi, când prin Luceafăr m-ai privit! Te-aștept și mâine, tremurând de dorul tău ce arde-n piept! În zări de te-aș vedea venind, te-aș prinde-n gândul înțelept! M-aș contopi cu raza ta, să mă-ncălzești cu iubire! Să-mi poți lumina cărarea ce duce în nemurire! Te-oi aștepta, Luceafăr blând, aici, pe margine de Lac! La nuferi să privești zâmbind, când în petale mă îmbrac! Din a vieții
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
de voci translează geneza muzicii ce consistă în geneza lumii. Atât glasul muzical cât și arta muzicală își au sorgintea, odată cu nașterea sunetului oglinditor al spiritului, în zidirea temeliei poeziei. Cântecul este și sunet și suflet și cuvânt, înflorind viața, contopite în poezie, culoare și perenitate spirituală! Astfel cântă Nico! Într-un univers sonor deranjat până la marginea răbdării de o producție de muzică zgomotoasă, nu departe de contramuzică, melodiile interpretei Nico sunt pansamentul vindecător, căldura ce luptă cu gerul din marfa
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
fetei? „- Nu-s nici vrăjitoare, dar nici zână! Sunt o femeie care are o anumită menire! - se lipi ea de trupul feciorului îmbrățișându-l. Fermecat de fecioară, acesta slăbi mânerul paloșului și fără să-și dea seama, buzele lor se contopiră. - Tu nu ești ființă umană! - rosti el în șoaptă. M-ai învăluit cu vraja ta... - Să nu-ți pară rău. Sunt urmașa celor mai viteji principi. Dar nici tu nu ești om decât pe jumătate!” Palpitant pentru cititor este dezvăluirea
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
casă, amintirile ei nu mai trăiau aici, erau doar în ea, doar acolo le mai putea învia și retrăi. Întoarse capul să mai privească odată casă, pe prag stătea față cu ochii de chihlimbar, zâmbea privirea ei părea că se contopește cu amurgul și casă cobora ușor în pământ. Pentru ea în straiele satului nu se mai țeseau anotimpuri. O lume în amurg încet dispărea. “ Erați voi, acum sunt eu, la cap de pod o așteptare. Referință Bibliografică: Podul / Agafia Drăgan
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
cunosc sufletele oamenilor și să mă recunosc pe mine în fiecare om întâlnit, să mă redescopăr câte puțin în fiece clipă. Poezia mă echilibrează, mă alină, menținând verticalitatea, a mea și, de ce nu, pe a celor ce simt atingerea cuvântului contopit cu neuitarea.“ Înzestrată cu un talent înnăscut și cu un simț al măsurii și al muzicalității, poeta este capabilă să abordeze în poeziile sale orice temă, cu aceeași iscusință demnă de invidiat: „Azi îți revăd privirea, printre pomii ce-nfloresc
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
Românilor, pe umerii căruia a stat întreaga luptă pentru limba română în Basarabia, a strălucit ca un mare suflet creștin, ca un mare dascăl român, ca un mare învățat, ca un mare iubitor de carte și Scriptură în care se contopeau zelul inimii dacoromâne și conștiința sufletului ortodox: „Sub înfățișarea lui de preot de țară, grăia D. I. Atanasiu, prințul acesta al Bisericii a fost și va rămâne una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii neamului.” („Ordinea”-19 nov. 1943) Tare
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
izvorâte dintr-o conștiință calmă, alteori răzvrătită, aduc la lumină sensibilitatea, profunzimea trăirilor, această „tainică simfonie” a sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit visător”, ascultă susurul izvoarelor, descoperind întreaga armonie a universului cu care ar dori să se contopească... dar, de cele mai multe ori , face popas în preajma „cascadei Niagara” și gândurile se revarsă năvalnic, antrenând în rostogolirea lor preaplinul inimi ce se vrea descătușat, eliberat, dăruit lumii. Multe versuri nu au o idee, sunt ca o furtună ivită pe neașteptate
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
încrederea, Credința, seninătatea...” Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul fiecăre clipe, lăsând cuvintele, “necuvintele” să-și găsească sensul și drumul spre purificare... Întreaga existență este o ardere extatică, o destrămare sublimă contopită în culorile vrăjite ale amurgului, o dorință acerbă de comuniune cu absolutul, cu divinul. „Timpul trecerii mele pe Pământ - tainică simfonie, sunetul sufletului meu fără de hotar,/ ascultă, poate ai să mă-nțelegi...” Ar vrea poetul să părăsească această lume fără
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
pe malul mării, să privesc și să ascult. Apa aceasta e o binecuvântare. Simt atâta pace, atâta liniște! Și, totuși, ea e zbuciumată! (Privește apa, cerul.) O zăresc! Zăresc linia, linia aceea în care cerul sărută marea! Acum s-au contopit și se împărtășesc din setea de albastru. (E pierdută în gânduri.) Da, îmi amintesc! (Se ridică.) Le-am ascuns în nisip. Erau prea frumoase și îmi era teamă că lumina o să le răpească strălucirea. (Se așează pe nisip și caută
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
cruce a destinului , intuit în cel mai mic gest: “Merg încet cu sufletul pustiu / singură printre atâta lume/ timpul a trecut când nici nu știu/ oamenii din juru-mi nu au nume. (Toarcem amintirea, pag. 37) . Discret, fără ostentație, emoțiile sunt contopite firesc cu obiectele din preajma. Integrat în ritmul marelui Timp, sufletul se simte stingher ajuns în pragul toamnei și încearcă să smulgă câte o mică bucurie din lucrurile simple.. Este ilustrat universul satului natal, cu imaginea casei părintești, încremenita în timp
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Tu esti minunea sorții scrisă printre rânduri Din poezia vieții de odinioară, De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară. E vara-aceea-n care două universuri S-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri, Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile
POVEȘTILE IUBIRII … TRECUTA VARĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379358_a_380687]
-
stâna baciului Crăciun, binecuvântând cu mâini micuțe albastrele galaxii ieșite din gândurile Marelui Creator, Pantocratorul desăvârșitelor frumuseți celeste.” (Preot Dimitrie Bejan, Simple povestiri. Cugetări morale despre viața de toate zilele. Trinitas, Iași-2008, p. 251) Cerul și Pământul se îmbrățișează, se contopesc într-un fior dalb fără început și fără sfârșit. Nu mai sunt nopți. Sunt doar Zile senine. Zile care zâmbesc. Zile care surâd. Zile care cântă. Peste tot se presară Petice de cer. Țăranii români sar cu plugul să le
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
zăbovim și noi un pic comentându-i poezia. Pentru autoarea aflată sub vraja amintirilor, viața a trecut ca o iluzie așa cum reiese din poemul "Ca o iluzie viața" care rezumă, prin această idee, volumul. Anotimpurile naturii și ale vieții se contopesc în versurile sensibile, inspirate, pline de har. Anotimpurile lirice sunt dedicate în special dragostei care dă sens vieții: „Cu ochii adormiți, ai florilor, de frig/ Eu te aștept neostenită, poate/ Cu-aceeași disperare să te strig/ De dincolo de viață, de
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
înfloriră stele.// Din mâini/ Crescură pâini/ Iar din tălpi cu călcâiul crăpat/ Crescură drumuri ce viața-mi străbat.” (Mama) Dragostea cea mai inaltă o atribuie țării, considerându-se plămădită din lutul acesteia cântându-i limba: „Cu-azurul tău mi-am contopit privirea/ Și-n veci d eveci în tine mă găsesc,/ Tot năzuind eu îți cunosc menirea/ Să apăr graiul meu cel strămoșesc.” (Imn) Între valorile importante ale poetei, de factură tradiționalistă, se numără credința: „Dă-mi doamne puterea să-ndur
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
1704 din 31 august 2015. Tu esti minunea sorții scrisă printre rânduri Din poezia vieții de odinioară, De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară. E vara-aceea-n care două universuri S-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri, Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
stelele din ceruri mai luminează ... Citește mai mult Tu esti minunea sorții scrisă printre rânduriDin poezia vieții de odinioară,De vei pătrunde iară-n eternele adâncuriMă vei găsi în triste versuri dintr-o vară.E vara-aceea-n care două universuriS-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri,Să fie ea stăpâna mirificelor astreCe ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând,Puștiul întunecat al vieții trecătoareși o clipă am simțit la unison bătând,În inimile noastre a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
începe a se reface, organic deși nu integral sub ilustrul descălecător Bogdan I, intrând în componența noului Principat al Moldovei. În vremea lungii domnii a înțeleptului Domn Alexandru cel Bun, Moldova se consolidează puternic sub forma a două țări unite, contopite într-o singură ființă: Țara de Sus și Țara de Jos cu Odorul lor scump Basarabia. Numai că faima Moldovei atrage ispitele turcilor, tătarilor, maghiarilor și polonilor, care în urma ostilităților provocate de setea de cucerire încep disputele pentru marile și
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
doar că, indiferent de pretext, viața este un experiment, un refugiu și rareori un crez. Gheorghe Grigurcu, tăcut, s-a refugiat în cuvinte. Acest refugiu i-a întărit capacitatea creativă și pofta intelectuală. Spuneam cândva că cel care suferă se contopește cu ființa și devine unul și același. Acea contopire compensează suferința celuilalt. Onorând acest eveniment mi-am permis să-i dedic lui Gheorghe Grigurcu (în mod special) cartea "Vitralii pe un interior scorojit", care a apărut în luna aprilie și
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DARURI PENTRU TINE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pentru miile de clipe, când în brațe m-ai ținut Și ne-am contopit privirea pe-un tărâm necunoscut, Aș cuprinde într-o cupă un izvor din paradis Și ți-aș da să bei din stropii ce iubirea mi-au promis. Pentru soarele-ți din suflet aș comite-un atentat, Decupând din vela nopții
DARURI PENTRU TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381117_a_382446]
-
Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n bleu cu lacrimă de stea Și despletind un gând ce adormea, Pe un ciorchin, sub strugurii necopți, Ne-am contopit frenetice priviri - Adam și Eva, renăscând din sloi (Un aisberg cu țurțurii săi goi Ai reușit, pe raze, să înșiri!). S-au destrămat ninsorile, pe rând, Pe harta noastră crește-un anotimp Cu aripi noi, la margine de timp, Renaște
S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381191_a_382520]
-
mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au cărarea. În mine, universul țese-o vrajă, Mi-e gustul contopit cu-a ta ființă, Sucombă inabila mea voință, Când numai curcubeul stă de strajă. Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie Îmi aparțin. Doar zorile mă lasă, De mă strecor din mult râvnita plasă, Ce m-ar dori
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
și misterului feminin, al nesecatului sentiment matern, închinat bunicilor sau surorilor care ne-au înflorit viața și care trezesc în noi gânduri și sentimente ce ne înalță într-o altă ordine, cea a curățeniei și frumuseții sufletești. Imaginea femeii se contopește adesea cu cea a iubirii. Fiecare din noi avem nevoie de atingerea blândă și bună, plină de căldură a femeii înzestrată de Dumnezeu cu căldura iubirii. Ea este împlinirea în viață prin iubire și dăruire. Fiecare femeie poartă în ea
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au cărarea. În mine, universul țese-o vrajă, Mi-e gustul contopit cu-a ta ființă, Sucombă inabila mea voință, Când numai curcubeul stă de strajă. Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie Citește mai mult În suflet, azi, mi-au înflorit castanii,A nins petale jarul din cuvinte,Pe
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
chipul tău, mă pașteCăderea în neant, a câta oară?Sub pleoape ai egretele și marea,Pe buze-ți izvorăște-o simfonie,Natura dezmorțită nu mai știeCe sori împreunatu-ne-au cărarea.În mine, universul țese-o vrajă, Mi-e gustul contopit cu-a ta ființă,Sucombă inabila mea voință,Când numai curcubeul stă de strajă.Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie... V. CUPA SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Zidiți în
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]