2,104 matches
-
depășită de ele, absorbită de ele, în cele din urmă, transformată prin ele. Verbul a privi se suprapune unor consemnări diferite: pe de o parte, aduce ceva din substanța vieții, pe de altă parte, din profunzimea eului. Ființa își dorește contopirea cu lucrurile, se vrea absorbită de ele, depășită de acestea."118 Poetica demetaforizării presupune și o anumită încercare de a reface vârsta pe care o trăiește, din prisma simplității și a bucuriei de a simți clipa. Rarefierea figurilor de stil
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
această viață este în același timp un obstacol și o condiție pentru mîntuire. Cea mai convenabilă este perspectiva ierarhică, căci nimeni nu respinge sau neagă în mod direct viața în lume, ci doar o consideră relativă, în raport cu destinul omului, respectiv contopirea cu Dumnezeu și fericirea din lumea de dincolo." La început, noțiunea de fericire pămîn-teană nu-și găsește locul este un imposibil în viziunea creștină asupra lumii. Se produc apoi evoluții, bifurcări, răsturnări de situație în lanț. La începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ceea ce este și ceea ce va fi, între ceea ce a trăit și ceea ce va trăi ca fiind spațiul său cultural. El devine astfel punctul de joncțiune ce leagă două civilizații, două lumi, două moduri de a gîndi, apropiindu-le pînă la contopire, pînă la fuziunea, adesea armonioasă, uneori conflictuală, precum acele variații tematice pe care le improvizează muzicienii în timpul unei jam session. Șansa unică a creatorului francofon rezidă prin urmare în aceea de a fi el însuși și un altul, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
publicat sub acest acoperămînt generic, L'Analphabète (2004), e recuzat de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca fiind scriitură în act, în timp ce în Roland Barthes prin Roland Barthes spațiul libertății descris anterior este refuzat, astfel încât scriitura reverberează frustrarea indusă de separarea sau chiar excluderea din limbaj în totalitatea sa (scriitura ca breșă și niciodată ca o contopire cu întregul limbii). Variațiuni pe tema scriiturii, care încearcă a descrie scriitura "pe înțelesul publicului larg", deschide alte orizonturi; scriitura nu este legată de cuvânt, ci de un anume fel de gest manual (le faire de la main), așa cum funcția ei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca-n stampele orientale. Se dezbrăcau, încercînd să-nțeleagă corul energetic din jur. Cînd se împreunau, bărbații trebuiau să știe că descărcarea spontană ținea de ființa carnală, n-avea nimic cu adevărat mistic. Meditația, răgazul, uimirea trebuiau învățate. În orice contopire adevărată se recreea androginul. Cînd, după luni de concentrare și meditație fusese aleasă de Guru pentru o demonstrație în fața învățăceilor, a simțit o mare mîndrie. Ei doi aveau să înfăptuiască un transfer energetic printr-o unire carnală încremenită. În fața discipolilor
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
caustic până la capăt, aș parafraza tonul rousseauist din Julie ou la Nouvelle Héloïse: la el, "totul pare natural, cu excepția asamblării".) Despre prozator, Ion Vlad afirmă, într-un rând, că este singurul "care concepe apartenența țărănească drept asumare a ființei prin contopire și structură. Prin organicitatea elanurilor și îndemnurilor și, nu în ultimul rând, prin firescul și simplitatea acestei comunicări exterioare. Avem sentimentul că scriitorul este (subl. în text) chiar lumea țărănească și nu numai exponentul acesteia" (1986: 28-29). Practic, bucățile nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
evident ceea ce S. Maur remarca, și anume o vibrație internă transmisă întregii mase, dincolo de maniera rodiniană a desprinderii incomplete a corpurilor din masa care le-a originat. Rodinian este Sărutul (1920-1922) unde tensiunea dintre format și preformat este generată de contopirea trupurilor celor doi îndrăgostiți lipsiți de chip în blocul de marmură, astfel încât tensiunea se transmite torsiunii corpurilor, torsiune care exprimă profunzimea afectului. Însă poate cel mai bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vorbeam și, în spiritul ei, moșului din Povestea porcului nu i se pare deloc lipsită de simțul realității ideea ca el, simplu țăran, să-și trimită feciorul pentru a o peți pe fata împăratului. Ștergerea granițelor dintre clasele sociale și contopirea eroilor într-o singură lume a cărei dominantă este o înțelepciune rurală cu adânci rădăcini în mitic nu este decât o etapă premergătoare îndepărtării unei alte granițe - aceea dintre real și fabulos. Acesta este unul dintre aspectele esențiale ale originalității
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
procese se realizează. Din punct de vedere istoric, prima concepție psihologică științifică a învățării este teoria asociaționistă (J. Herbart). Ideea de bază a acestei concepții constă în aceea că orice cunoaștere pornește de la senzații; percepțiile se formează din legarea și contopirea senzațiilor, reprezentările - din legarea și contopirea percepțiilor, noțiunile - din legarea și contopirea reprezentărilor. Bazele teoriilor asociaționiste se pot formula astfel: 1. esența învățării - însușirea de către om a legăturilor existente între obiecte concrete, însușiri, acțiuni; 2. conținutul învățării - formarea asociațiilor, adică
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
vedere istoric, prima concepție psihologică științifică a învățării este teoria asociaționistă (J. Herbart). Ideea de bază a acestei concepții constă în aceea că orice cunoaștere pornește de la senzații; percepțiile se formează din legarea și contopirea senzațiilor, reprezentările - din legarea și contopirea percepțiilor, noțiunile - din legarea și contopirea reprezentărilor. Bazele teoriilor asociaționiste se pot formula astfel: 1. esența învățării - însușirea de către om a legăturilor existente între obiecte concrete, însușiri, acțiuni; 2. conținutul învățării - formarea asociațiilor, adică a legăturilor psihologice între elementele experienței
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
a învățării este teoria asociaționistă (J. Herbart). Ideea de bază a acestei concepții constă în aceea că orice cunoaștere pornește de la senzații; percepțiile se formează din legarea și contopirea senzațiilor, reprezentările - din legarea și contopirea percepțiilor, noțiunile - din legarea și contopirea reprezentărilor. Bazele teoriilor asociaționiste se pot formula astfel: 1. esența învățării - însușirea de către om a legăturilor existente între obiecte concrete, însușiri, acțiuni; 2. conținutul învățării - formarea asociațiilor, adică a legăturilor psihologice între elementele experienței senzoriale; 3. condițiile învățării - existența între
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
accentuări în argumentare, determinate de necesitatea de a se răspunde cât mai convingător propunerilor liberale de reforme. Partidul Conservator-Democrat și-a prezentat și el poziția față de programul liberal. Crezând încă într-o revenire în rândurile Partidului Conservator, prin fuziune sau contopire, Take Ionescu căuta să nu se îndepărteze prea mult de programul conservator. Dar, în iunie 1914, când, împotriva așteptărilor sale, Al. Marghiloman a fost ales șeful partidului, el a părăsit vechea poziție. La 14 noiembrie 1913, Take Ionescu a trimis
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
exigența deosebită. Luîndu-le ca model instituțiile, prin imaginea lor oamenii de azi vor putea, probabil, să-și regăsească drumul spre Fericire și spre Virtute tocmai prin uitarea și depășirea "grijilor individuale", prin exaltarea colectivă pusă în serviciul Binelui public, prin contopirea regăsită a spiritelor și a inimilor. Urmărită pînă la limitele logicului, această obsesie a unei comuniuni totale, realizată într-o transparență totală, îl conduce pe Rousseau spre un alt vis, aparent deconcertant, care este acela al nonlimbajului. De fapt, cuvintele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vor apărea asigurate pentru totdeauna: prin întocmirea unui calendar regulat al sărbătorilor "naționale", Polonia, de pildă, va găsi, potrivit lui Rousseau, unul din mijloacele cele mai eifciente de a-și menține identitatea. Dar sărbătoarea rămîne îndeosebi momentul excepțional al întîlnirii, al contopirii spiritelor și inimilor, de înlăturare a tuturor obstacolelor dintre oameni: "Plantați în mijlocul pieței un țăruș încoronat cu flori, spune Scrisoarea către d'Alembert, adunați oamenii și va fi sărbătoare. Și mai mult: implicați spectatorii în spectacol; faceți-i să fie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
semnificative: nevinovăție, liniște, concordie, bineînțeles prietenie, dar și încredere și "siguranță". Și mai există un indiciu, nu mai puțin semnificativ, anume utilizarea acelorași imagini, recurgerea la aceleași simboluri: spațiul închis, grădina, insula, templul sau clopotnița 60... Tema comunicării sociale, a contopirii spiritelor și inimilor nu e doar solidară, ci se confundă în intimitatea sa cu o altă aspirație, cu o altă, nu mai puțin riguroasă exigență: aceea a siguranței. "Cînd oamenilor nevinovați și virtuoși le plăcea să-i aibă pe zei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se confundă cu Edenul originar. Orizontul mitic este cu totul diferit. Fericirea originară e precară, omul ce-și păstrează independența față de Dumnezeu fiind considerat ca esențialmente slab. În schimb, beatitudinea de la sfîrșit ține de perfecțiunea venită din cer, adică de contopirea creaturii umane cu Dumnezeu. Cel dinții paradis e unul al regretelor, cel de al doilea e al speranței. 46. Reprodus de Danielle Leger, art.cit. Afirmația este atribuită lui Brice Lalonde. Acesta ilustrează foarte bine ambiguitățile mișcării ecologiste contemporane, care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceștia pentru cultura germană. În legătură cu problema noastră, ar trebui să arătăm în ce măsură tematizarea schopenhaueriană a Nimicului, chiar și în absența conceptului de "nihilism", a influențat receptarea unui astfel de fenomen la Nietzsche. În orice caz, Nietzsche consideră pesimismul schopenhauerian și contopirea dureroasă cu Nimicul pe care acesta o determină ca pe o formă de "nihilism pasiv", ca pe o slăbire a spiritului. Același lucru este valabil și pentru formele ulterioare ale schopenhauerismului pe care Nietzsche le cunoștea bine: pentru filozofia inconștientului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
toate un nihilism pasiv, așadar o reacție de apărare, un semn de "declin și regres al potenței spiritului", incapabil să realizeze scopurile urmărite până atunci. Manifestarea sa prin excelență este transformarea și asimilarea budismului oriental în gândirea occidentală, alături de cultivarea contopirii cu Nimicul, deja prezent la romantici, dar prezent mai cu seamă în filozofia schopenhaueriană. b) Nihilismul complet se manifestă în afară de aceasta ca nihilism activ, așadar ca un semnal pentru o "potență sporită a spiritului" care se explică prin promovarea și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
consideră tinerețea între 14 și 28 de ani. J. C. Teseco plasează tinerețea între 15 și 24 de ani, iar L. Rosenmary consideră tineri indivizii între 13 și 25 de ani. Din aceste periodizări rezultă patru tendințe. Prima este de contopire a adolescenței în copilărie; adolescenții sunt copii mai mari. A doua de contopire a adolescenței cu tinerețea; adolescentul este și adult în măsura în care îndeplinește muncile celui din urmă. A treia - de separare a adolescenței de alte vârste. În sfârșit, a patra
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
între 15 și 24 de ani, iar L. Rosenmary consideră tineri indivizii între 13 și 25 de ani. Din aceste periodizări rezultă patru tendințe. Prima este de contopire a adolescenței în copilărie; adolescenții sunt copii mai mari. A doua de contopire a adolescenței cu tinerețea; adolescentul este și adult în măsura în care îndeplinește muncile celui din urmă. A treia - de separare a adolescenței de alte vârste. În sfârșit, a patra tendință este de definire a adolescenței prin componentele ei specifice și nu printr-
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
unui text de sorginte epică, cu... „a fost odată ca-n povești...”, pentru ca versurile imediat următoare, 250-251, să finalizeze drama lirico-epică: „și s-au iubit cum nu gândești / că s-au iubit vreodat’ ”. Moartea fetei devine somn în masa vegetală, contopire cu natura-mamă: „Ea doarme, lebăGă supusă / Cu trupul părăsit de zbor...” A compara mireasa moartă cu aripile frânte-n nemurire ale unei lebede înseamnă a omagia, în fapt, fragilitatea vieții în fața atâtor vicisitudine, la care te poate supune hazardul. Acest
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
două planuri care se impun a rămâne mereu în divină armonie: celestul și campestrul. Așa se explică „îmbrățLșarea de ierburi”, „întâlnirea” sub „vălul nopții” divine. Ea, imaculata lebăGă, reprezintă însăși jertfa, jertfa cea primară - „la Marele-nceput”, „tribut al durerii”, contopire „de-a pururi...” (o gulieta și-un Romeo?; o eeloïse și-un Abelard? un Paris și-o Elena? un Tristan și-o Isolda? un Lancelot și-o Guinevere?) „Trupurile” lor vor „polei” cărările veșniciei... „Ce puf atât de moale / Ne-nvăluie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dulci amintiri, înnobilate de acorduri romantice: „Pe-aici veneam iubite / în zilele ascunse / și ne iubeam în ierburi / Cu florile aprinse... ” în memoria noastră afectivă, efemeră, rămân doar regretele tardive și-un dor sfâșietor (de dulce, ar zice poetul): „Din contopirea pură / a dorului cu iarba...” „Dorul și-a zdrobit aripa...” Cu bogată imaginație, parcă am recompune basmul fantastic „Frumoasa și Bestia”, într un peisaj ecvestru sublim sau... nuntita îmbrățLșare întru eternitate dintre nuasimodo (monstrul clopotar) și Esmeralda (frumoasa țigancă). „Ce
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
îmbrățLșarea eternă”, „măiastra cosmică / infinitul...” (Recunoștință), „Coloana infinitului.../ adresată cerului”, „Cumințenia pământului” (Brâncuși) etc. Cu gândul la sculptura „6ărutul”, ca într un dans cosmic, ne simțim fascinați de îmbrățLșarea celor două emisfere, „rodire / între pământ / și cer” (Sâmbure), care esențializează „contopirea clipei”, „chemarea nemărginirii”, „lumina iubirii” (Margine de nemărginire). Vibrante sonante îmbrățLșează firea: „SĂVările... aluat dumnezeiesc...” (3ăVări), „dor de zbor / aripă întoarsă / spre al tău izvor / candelă albastră...” (Ana) Ceea ce impresionează este subtilitatea poetului de a recrea, în revărsări sinestezice, atmosfera
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]