KorAP: Find »[drukola/base=contrar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...55 >

1,366 matches

Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

dual. Dar el are o poziție privilegiată în univers, căci e singurul care poate să se reîntoarcă la origine, la sursă, la Tao. Aceasta este calea înțelepciunii. Cunoașterea obținută prin îndepărtarea de Tao este una bazată pe dihotomii, una a contrariilor, a dualităților. Abia în momentul în care se depășește contradicția punctelor de vedere se ajunge la esențial, adică la cunoașterea adevărată. Dar, în Tao, în cunoașterea adevărată, toate sunt una, căci sunt unificate. Această cunoaștere ne apare de fapt ca

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
din punctul de vedere al transcendentului, având, în consecință, o justificare perfect logică: din perspectiva transcendentului, care este dincolo de categorii sau determinări, toate determinările și modurile de existență din lumea concretului sunt egale, identice 309. 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate O zonă de gândire care a întreținut oarecum nestingherit un raport pozitiv cu antinomicul a fost aceea a misticii. Specific gândirii și cunoașterii mistice e faptul că are ca obiect ceea ce este situat dincolo de lume și

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
astfel în categoria fundamentală a unei viziuni spirituale dintre cele mai adânci ..."322. În construcția viziunii mistice lucrează o logică ce abolește cele două legi fundamentale ale logicii, principiul noncontradicției și cel al terțului exclus și aduce în joc identitatea contrariilor și conceptele dialectice 323. Multiplul este identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie Areopagitul 324. "Docta ignoratia" este termenul cu care el acoperă ideea teologiei negative

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
înlăuntrul totului fiindcă e centru infinit; e în afara totului, fiindcă-i circumferință infinită; pătrunzând totul, fiindcă-i diametru infinit; principiu al tuturor lucrurilor fiind centru, sfârșit al tuturor lucrurilor fiind cicumferință, mijloc al tuturor lucrurilor fiind diametru..."326. Metoda coincidenței contrariilor devine o cale adecvată de a vorbi despre Dumnezeu, alături de metoda atribuirii negative, în raport cu care poate fi considerată un fel de față pozitivă a acesteia. Ceea ce urmărește ea este să ne determine să-l acceptăm pe Dumnezeu ca un "maximum

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
concepție. Important este că ea ilustrează ideea cusaniană a coincidenței opușilor. Că aceste antinomii își află sau nu o rezolvare logică sau rațională nu voi urmări în acest moment. Friedrich Wilhelm Schelling va dezvolta și el ideea cusaniană a coincidenței contrariilor în a sa "filosofie a identității". Principiul metafizic pe care el îl promovează este o "unitate indiferentă" sau o "identitate absolută" a naturii și spiritului, a subiectului și obiectului, pe care îl va numi "Absolutul". Absolutul suprimă în sine orice

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
el îl promovează este o "unitate indiferentă" sau o "identitate absolută" a naturii și spiritului, a subiectului și obiectului, pe care îl va numi "Absolutul". Absolutul suprimă în sine orice determinare particulară, fiind deopotrivă și unul și altul din aceste contrarii sau, poate mai bine, nici unul dintre acestea. Absolutul este indiferent față de real și ideal, căci el este identitatea acestora. Această "filosofie a identității" se transformă în cele din urmă într-un panteism, pe care comentatorii îl leagă de numele lui

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
cea a formulei antinomice ca instrument de raportare la mister fără reducerea acestuia sunt mult prea apropiate de sfera gândirii mistice ca să poată fi contestate. Cu toate acestea, Blaga se delimitează de acest orizont de gândire și de metoda coincidenței contrariilor. S-ar putea spune că el preia ideile gândirii mistice și le dă o turnură epistemologică și metafizică nouă, le așează pe alte coordonate. Voi urmări în continuare câteva diferențe. Gândirea mistică folosește formula antinomică nu în sens epistemologic, ci

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
deschide uneori, ca un act de grație divină. Pentru mistic, misterul este spațiul absolutului divin, o noțiune religioasă. Lucian Blaga generalizează ideea de mister, transformând-o într-o noțiune epistemologică. În sfârșit, metoda antinomiei transfigurate diferă mult de metoda coincidenței contrariilor. În spatele acesteia din urmă stă "ideea absolutului acategorial", Dumnezeu fiind conceput ca ceva mai presus de orice categorie a intelectului și așezat "la limita cunoașterii intelectuale"340. În consecință, atunci când este gândit, acest lucru se face sub semnul coincidentia oppositorum

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
la ne-dezvăluirea misterului, la sporirea tainei și măreției acestuia. Este o metodă de esență negativă, la fel ca și metoda apofatică. În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
firească și totodată semnificativă sub aspect destinal a negativității ca atare" sau "fatalitatea firească a negativității"434, la Vasile Pârvan, în teoria ritmurilor istorice, la Mircea Eliade, în interesul său aparte pentru gnosticism, doctrinele dualiste timpurii și pentru metoda coincidenței contrariilor, și chiar la Emil Cioran, în reflecțiile sale cu privire la rău din Căderea din timp și Demiurgul cel rău, unde acordă răului tot atâta ființă cât și binelui și susține că lumea aceasta nu poate fi decât creația unui Dumnezeu tarat

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene, Mircea Eliade ajunge să contribuie la un curent de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația prin fragmentarea unei Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest paradox absolut ține de structura oricărei epifanii, codificând "explicarea de sine a unei instanțe ultime"554. Acest cod de interpretare este legat de o coordonată

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
hermeneutică a contradicțiilor cosmice și ontologice și a polarităților specifice existenței și condiției umane. Înțelegerea trebuie să accepte și să interpreteze datul primordial al contradicției, să descifreze întreg jocul antinomic al semnificațiilor"556. Prin angajarea acestui cod interpretativ al conjuncției contrariilor în decriptarea manifestărilor simbolice și religioase, Mircea Eliade scoate în evidență "că realitatea ultimă (sacrul, divinul) depășește posibilitățile de înțelegere rațională, că temeiul ultim nu poate fi sesizat decât ca mister și paradox, prin abolirea fie și numai pentru câteva

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ultimă (sacrul, divinul) depășește posibilitățile de înțelegere rațională, că temeiul ultim nu poate fi sesizat decât ca mister și paradox, prin abolirea fie și numai pentru câteva clipe a gândirii și reprezentării în termeni de experiență imediată"557. Paradoxul coincidenței contrariilor însoțește înțelegerea eliadiană a sacrului și simbolului, iar lucrul acesta îl voi arăta în cele ce urmează. Mircea Eliade preia de la Rudolf Otto ideea că sacrul este ceva cu totul altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge pe

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Măyă este o realitate de esență antinomică, fiind ceva care există și nu există, având, deci, o natură inefabilă asemănătoare realității supreme. Ea permite un proces cognitiv antinomic, pentru că revelează și totodată ascunde pe Brahman. Ea realizează o identitate a contrariilor. Așadar, în dialectica aceasta a sacrului, mișcarea nu mai este între doi termeni contradictorii, total diferiți, ci între termeni în aceeași măsură similari și disimilari. Semnele acestei dialectici indiene pot fi regăsite în hermeneutica lui Mircea Eliade. În anumite texte

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
determinarea semnificației, ci a adoptat perspectiva indiană a plurivocității simbolurilor. Putem aplica o logică a disjungerii, reducând pluralitatea de sensuri, sau putem, dimpotrivă, "să stăpânim sau chiar să dezvoltăm plurivocitatea sensurilor ... printr-o logică de recapitulare, chiar de îmbinare a contrariilor, a diferitelor niveluri de semnificație"567. Mircea Eliade a ales această din urmă logică, pentru că a văzut în gândirea simbolică însăși o altă logică decât cea obișnuită. Încercând să descrie această logică a imaginarului, a mitului, a visului, a simbolului

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
568 că ea este imposibil de asimilat în cadrele logice clasice. În această logică, identitatea are un alt statut, deoarece fenomenele din lumea imaginarului sunt "non-separabile". De asemenea, principiul terțului exclus își pierde valabilitatea, deoarece există aici "o conivență a contrariilor, o complicitate care face ca un element să existe prin celălalt", să împartă cu opusul său o calitate comună (adică să fie "ambiguu" sau "amfibolic") și care duce la "ruptura logicii bivalente unde A nu poate include non-A"569

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
permite cu privire la natura sa. În consecință, pentru amândoi, întreaga cunoaștere tinde să se reducă la structuri care au o natură antinomică: simbolul, respectiv metafora. În același orizont al gândirii antinomice, ambii gânditori se întorc la "mitul biunității divine", al "totalizării contrariilor", în care Binele și Răul, Ființa și Neființa stăteau împreună 576, de unde împrumută definiția Ființei supreme, care apare, și la unul și la celălalt, în forma unei coincidențe paradoxale a opușilor 577. În sfârșit, amândoi vorbesc despre alexandrinismul cultural interbelic

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
un dinamism interior, un autodinamism, prin sciziune și dezuniune, prin dedublarea unității în laturi contradictorii..."593. Legea predicației complexe contradictorii vine să limiteze acțiunea legii noncontradicției, pe care Aristotel o ridicase până la rangul de lege ontologică, interzicând coexistența simultană a contrariilor în sânul aceluiași subiect, susține Joja. Negând coexistența contrariilor in re, Aristotel o neagă in mente: rezultă că nu poți afecta același subiect cu predicate contradictorii. Nu poți spune ca Heraclit că același lucru este și nu este. Or, după cum

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
prin dedublarea unității în laturi contradictorii..."593. Legea predicației complexe contradictorii vine să limiteze acțiunea legii noncontradicției, pe care Aristotel o ridicase până la rangul de lege ontologică, interzicând coexistența simultană a contrariilor în sânul aceluiași subiect, susține Joja. Negând coexistența contrariilor in re, Aristotel o neagă in mente: rezultă că nu poți afecta același subiect cu predicate contradictorii. Nu poți spune ca Heraclit că același lucru este și nu este. Or, după cum declara Heraclit, ființa nu există mai mult decât neființa

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Or, după cum declara Heraclit, ființa nu există mai mult decât neființa; cum va spune Hegel, ființa și neființa sunt momente ale devenirii, care e prima noțiune concretă, corespunzând realității. Aristotel era desigur biolog, dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra logicii, a tras concluzia imposibilității predicației contradictorii"594. Imediat după aceasta, Athanase Joja adaugă: Noi știm însă azi că, în această privință, Heraclit și nu Aristotel avea dreptate, noi știm că atomul e

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ideal de identificare". Supraraționalismul ne invită să ieșim din acest corset, urmărind mai curând un ideal dialectic de diversificare, de tulburare și complementare, un ideal de "pluralism rațional", căruia nu-i vom mai putea conferi coerență "prin simple sinteze ale contrariilor", ci va trebui să apelăm la o "coerență oarecum dinamică"782. Preluând o idee a lui Ferdinand Gonseth, Bachelard va numi acest tip de raționalism, pe care îl vădește tot mai mult știința secolului al XX-lea, "raționalism deschis". Prin

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XLIX, 2002. Afloroaei, Ștefan, "Posfață" la Dionisie Areopagitul, Despre numele divine. Teologia mistică, Editura Institutul European, Iași, 1993. AL-George, Sergiu, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981. Andone, Irina, Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor, Editura Cronica, Iași, 2002. Aristotel, De anima. Parva naturalia, Editura Științifică, București, 1996. Bachelard, Gaston, Dialectica spiritului științific modern, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. Bagdasar, N., ș.a., Antologie filosofică, Editura Universal Dalsi, București, 1995. Bancilă, Vasile

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]