6,500 matches
-
țara de origine: „pe lumea asta există ca mama / o singură patrie /... / există un singur popor și doar el / contează în fața ta, Doamne / cum una e maica noastră /... / o singură limbă există“ etc. (Bunavestire) (Versul „o singură limbă există“ este contrazis automat de prezența, între coperțile cărții, a unor traduceri din versurile lui Mihai Posada în germană, franceză și engleză. Mai există deci, pe lume, cel puțin trei limbi!) În rest, poemele, scrise cu o cerneală roz și cu o anumită
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
după ce ți-a sărutat interiorul mătăsos al încheieturii piciorului și cu o idee mai sus, la ce să spere dacă ar practica sexul oral, pe care nu ți l-ai refuza sub nici o formă, dacă se găsesc amatoare?!“ Nu o contrazicem pe autoare, mari măgari sunt bărbații care se desfată lăsându-le pe femei să-i sărute în zone intime, pentru ca apoi tot ei să le disprețuiască, dar ce legătură are acest act de inechitate flagrantă cu literatura? Pentru rezolvarea cazului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
său. Cu diferența asta dintre voi? Da, de ce nu? Grangurul Gelu s-a însurat și peste o săptămînă, de la București, vine ordinul de des-grăngureală. Măcar m-am ales cu o nevastă trăsnet, glumește amărît, Nu fi așa de sigur, îl contrazice Ionel, fără să-și ascundă satisfacția. Cum așa? Ce să facă Dana cu un calic și bătrîn pe deasupra? Cînd Gelu s-a convins că Dana a reluat legăturile vechi, a curățat pușca și s-a accidentat pînă a murit. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu umor involuntar: Cînd am terminat de vorbit, Dante, care m-a ascultat atent, acceptă că am dreptate și dispăru." Îi dăduse dreptate că dialectul florentin e mai apt pentru poezie decît toate dialectele italiene. Filologia modernă nu l-a contrazis. Biografia lui Niccolò Machiavelli (1469-l527), cel puțin în prima ei parte, în anii norocoși ai formației sale de școală și de autodidact umanist, însoțește una dintre cele mai strălucitoare perioade pentru cultura florentină, perioada lui Lorenzo Magnificul (1469-l492). Scriind Istoriile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
notă definitorie pentru viziunea antiutopică. Diferența de perspectivă e hotărîtoare. Toate ideile florentinului sînt întemeiate pe istoria adevărată. Deliberat, el se distanțează de procedeele fabulatorii ale utopicilor, preferind "simplei închipuiri" "adevărul concret al faptelor". Presimțind că un suveran îl va contrazice, Machiavelli nu recunoaște nici o valoare operelor de laudă dedicate principilor, de aceea își propune să facă o carte în care "să scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg". Sintagmele prin care Aristotel definea reflectarea în literatură sînt folosite pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să dau cîteva exemple. Machiavelli crede că "un principe a cărui țară este întinsă și care, astfel, are mulți bani și trupe numeroase, poate să se mențină prin propriile forțe, fără sprijinul nici unui aliat, împotriva atacurilor dușmanilor". Îndrăznesc să-l contrazic; spun chiar mai mult și susțin că un suveran, oricît de temut ar fi, n-ar putea rezista singur în fața unor dușmani puternici, fiindu-i absolut necesar ajutorul cîtorva aliați. Dacă cel mai formidabil, cel mai puternic suveran din Europa
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
n-au fost urîți din cauza amorurilor lor. Și dacă Cezar a fost asasinat, dacă libertatea romană a făcut să se înfigă atîtea pumnale în trupul său a fost pentru că Cezar era un uzurpator, iar nu pentru că era galant. Voi fi contrazis, poate, amintindu-mi-se expulzarea regilor din Roma din pricina atentatului la pudoarea Lucreției, aceasta pentru a susține părerea lui Machiavelli; eu răspund însă că nu amorul tînărului Tarquinus pentru Lucreția, ci maniera violentă de a face amor a dus la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici o grijă, aicea sîntem noi! Polițaiul era de fapt ajutor de milițian, trimis aici din centrul de comună și Încartiruit În casa unor localnici. Venise de vreo trei luni de prin Banat, se dădea atoateștiutor și nu admitea să fie contrazis În nimic. Acum Însă, gestionarul Înțelesese că omul În uniformă luase frica a ceva misterios și părăsea frontul onorabil, cît Încă putea s-o mai facă. Silviu Ruba se retrase În curte, dar nu intră și În casă. La scurt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Faust a lui Ulise a Căutării timpului pierdut halou se face de răsfrîngeri ocrotind-o pe Francesca da Rimini de cînd e lumea lume singura femeie ce s-a Îndrăgostit În timp ce citea.“ Schimbul epistolar dintre fete se inflamează, se contrazic, Își fac reproșuri, se acuză, și-l aruncă una alteia În cap pe acel Ruba, sînt pe cale să-și dea palme că s-au luat după smintelile ăluia, dar nu se pot abține să nu speculeze asupra modului lui de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prezenta și comenta un dosar mai puțin frecventat de publicul larg, alcătuit din mărturii ale Antichității creștine și iudaice, urcând până la biografiile medievale. După aceea, mă voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat vulgata răspândită de National Geographic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne ale personajului nostru în eseul filozofic și în literatură. Iuda în Noul Testament În Noul Testament există o evoluție a figurii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pusă într-un registru separat de cel al acțiunilor săvârșite de Dumnezeu, Isus ori Pilat din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar nelegitimă și trebuie abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui Iuda, vom vedea că el nu contrazice verdictul nostru. Există încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiii lui Israel. și i-au dat pe țarina olarului, după cum mi-a rânduit Domnul. Las pentru mai târziu comentarea fragmentului din Matei, întrucât moartea lui Iuda constituie un alt subiect controversat și trebuie invocate alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată o concluzie cu caracter provizoriu. Spre deosebire de Evanghelia după Marcu, unde Iuda apare cu parcimonie, prezentat jurnalistic, cu o anumită detașare, în Evanghelia după Matei el capătă contur, biografie, destin. Matei îl înfățișează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vrea și necontrolat de nimeni, iar Biblia și Tradiția trebuie respectate și cercetate în litera și spiritul lor dintâi, cât mai aproape de surse, nu în litera moartă a dogmatismului politicianist. Nu cred să existe aici de față persoane care să contrazică aceste afirmații de strict bun-simț. Așa stând lucrurile, din păcate, cu perceperea și „exploatarea” apocrifelor în România, consider necesare definirea câtorva termeni și o clarificare de ordin metodologic. Întâi de toate trebuie spus că denumirea de „apocrife” (apocrypha: „ascunse”, „tăinuite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu rămâne mai puțin iudeocentrică (în cazul apocalipticii creștine, creștinocentrică). Poporul ales pune în mișcare totul: întrucât el există, ca ax al lumii și vector al istoriei, celelalte nații și imperii își găsesc rostul. O asemenea viziune pare a fi contrazisă de contextul real pe care îl reflectă textele noastre. Una dintre obsesiile lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales, din partea unor nații idolatre, „cu binecuvântarea lui Iahve”. Cum se poate justifica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a vândut-o cu 120.000 lei astă-iarnă!... La Balotești... Ei, asta e altceva, fu de părere Stelian, fără să renunțe la rezervele sale. Aici, la Vărăști nu e ca la Balotești... Ba nu e deloc altceva, tată socrule! îl contrazise Sever imediat. Ascultă-mă pe mine. Casa asta valorează o avere! Dacă ar fi valorat sau nu o avere acea casă, așa cum socotea ginerele său, era greu de spus. În fapt, nu se ivi nimeni nici în zilele și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unchiului său de dorința lui mai veche de a veni la Torino, ca să-și cunoască rudele și, poate, ca să rămână acolo definitiv, după ce avea să devină inginer. Sigur, de ce nu? aprobă Nando. O să vedem ce se poate face!... Prostii! îl contrazise Ticu, dând din mână. Cine crezi c-o să-i permită să plece din Republica Populară Română?... Cum cine, cumnate dragă?... Noi, cei care servim cauza, oamenii de bine!... A, oamenii de bine..., făcu Ticu fără nici un entuziasm și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putea să aibă dreptate moșul?... zise într-o zi Mariana, neliniștită de prezicerile bătrânului lor proprietar. Dacă ne trezim cu vreun viscol mare și nu mai putem să facem botezul?... Prostii! Badea Panciu îi dă și el cu doamne-ajută..., o contrazise Virgil, dând din mână. Totuși, chiar a doua zi, zorit și bătut la cap de nevastă, care se temea tot mai mult ca nu cumva prezicerile lui moș Panciu să se adeverească și astfel să le rămână copilul nebotezat, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ofensă i s-ar fi adus. Și ce, replică femeia, ar fi rău dacă ai avea și tu o prietenă, Victoraș? Ești tânăr, doar n-o să-ți petreci toată viața stând cu nasul în cărți! Ba bine că nu, o contrazise Ticu. Mai întâi cartea și la urmă distracția și toate celelalte! Că, dacă începe să se gândească de-acum la prostii, o să rămână repetent sau o să-l dea afară din școală!... Eu aveam 27 de ani când te-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lucruri năstrușnice, în care credea din tot sufletul. Omul ăsta e un sac de palavre, ar trebui să nu-l mai încurajezi să vină așa des pe aici! îi tot atrăgea atenția Stelian fiului său. Dar Virgil, fără să-l contrazică pe bătrân, cultiva mai departe și această prietenie. 5 Pe la sfârșitul verii veni, în sfârșit, pe la Vărăști, într-o scurtă vizită, maica Agripina, care își încheiase slujba de la Institutul Teologic și se întorcea la mănăstire. Restul acelui an trecu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
privirea și continuând să o țină strâns de mână lângă el. Doar ne cunoaștem destul de bine! Așa îți închipui tu, articulă ea moale, uitându-se într-o parte. Dar cred că te-nșeli. Eu cred că nu mă-nșel, o contrazise el. Doar dacă tu ai, totuși, pe altcineva și nu vrei să-mi spui... Atunci, sigur... Felicia, care îl ascultase până atunci cu o figură serioasă și gravă, izbucni în râs: Ei, știi că ai haz, domnule Einstein!... Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care tocmai apăruse din sala de curs. Medicinistul și politehniștii îl priviră lung. Nu suntem decât noi ăștia... Ceilalți stau în banca lor... Niște căcăcioși! conchise cu sictir Dobrescu. Stai, mă, că nu e chiar așa, cum spui tu, îl contrazise Victor, luându-le apărarea colegilor din facultate. Nu e vorba de lașitate, e vorba că băieții noștri sunt mai pasionați de matematică decât de politică. Asta-i situația. Vacs! se strâmbă Paulică Dobrescu. Cum am zis, așa rămâne!... Tase începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că nu a omis și nici nu a falsificat nimic-nimic în declarațiile și formularele ce le-a completat în fiecare an de studii; ba, uneori, chiar și de două ori pe an. Prin urmare, a hotărât să nu-l mai contrazică pe tovarășu' și nici să nu îl mai supere cu te miri ce subtilități semantice-publicistice. Ce avere mobilă și imobilă au avut părinții?! Avere puțină că i-a mazilit împăratul pe strămoși după 1775 pentru nesupunere și uneltire: abia 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
groasă rău... Doamne, Dumnezeul meu, un copil am, acum, spre bătrânețe, și... Eu invoc fatalitatea, destinul și toate celelalte nenorociri care nu țin de puterea omenească... Și stau mereu aproape, ca marca de plic, așa cum zice lumea?... N-o pot contrazice. Confirm și parcă mai adaug ceva, din priviri... Poveștile din parc sunt toate adevărate? Cu sărutările, cu toate celea?... Confirm din nou... Suzana e o tipă OK. Plătește regulat și zice că va lua, în curând, măsuri. Vrea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oarecare. E drăguț, plăcut, independent, știe ce vrea, știe și când să se oprească. Deși situația e încordată, există și spiritul acela care o înfrumusețează. E ceva intim. Chiar mai și vorbim îmi place faptul că în unele privințe ne contrazicem ca și când lucrurile ce nu-mi prea plac, dar îi plac lui sunt, de aceea, nu chiar așa de rele. Mergem la o cabană, mai izolată decât altele. Viteza cu care se desfășoară lucrurile nu lasă loc nici unui sentiment urât. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]