4,062 matches
-
volumului Caligraful Terțiu portretizează moral un ucenic și secretar al Apostolului Pavel. În Grădina lui Iosef din Arimateia este evocat cunoscutul personaj evanghelic, cel care a pus corpul neînsuflețit al lui Iisus în mormânt. Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul narează convertirea la creștinism, sub impactul unei minuni, a unui demnitar mahomedan. Dionis grecoteiul e povestea unui copil sărman, obligat să tragă sacaua împreună cu un asin și care va ajunge arhiepiscop al Constantinopolului. Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de drumul mare
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
mai atentă, manipulare psihologică maximală, Îmbâcsire, teroare mentală supravegheată și dirijată cu mijloace exogene. Atenție, Însă! Așa cum au practicat-o și bravii noștri politruci și gardieni - unii medaliați, alții menajați printr-o uitare bine controlată -, ea aduce mai curând a convertire. Mă Întreb cât de departe se poate merge cu această asociere, știut fiind că există culte religioase care manipulează insul uman până la inducerea unor comportamente sinucigașe, dar trecând și prin alte conduite ce pot fi intrepretate ca asau antisociale (neîngroparea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
familiilor proprii și resorbirea În propria biserică, trecerea Întregii averi pe seama propriului cult și tentativa de a participa, Împreună cu acesta, la acapararea puterii economice și a influenței politice În societate ș.a.). Fie și numai simpla enumerare a acestor rezultate ale convertirilor - neobligatorii, dar posibile În unele cazuri individuale și Încurajate de anumite Biserici și secte - arată cât de aproape ne aflăm, de fapt, și de Biserica creștină care, În evoluția ei și În anumite locuri, a cunoscut și asemenea cazuri pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
puterea laică a secolului al XVIII-lea, care i-a și desființat? Nu se vorbește despre Opus Dei În termenii unei societăți discrete, care Încearcă să acapareze averi și poziții pentru a dirija cât mai Îndeaproape mersul lucrurilor? Privite astfel, convertirile Încercate de ateismul comunist În secolul XX par aceleași mijloace - desigur, radicalizate la maximum - puse În slujba altui tip de putere și a altei ideologii. Întrebarea rămâne Însă: dacă Biserica le-ar Încerca, exact la fel, conferindu-le Însă un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia în opusul său; misterium tremendum al trăirii sacrului în formele banale ale cotidianului. În perioada când moda literară a impus ca temă raportul scriitorului cu scrisul, D. a tratat poetic inserția creatorului în universul ficțional instituit de limbaj
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
receptată și cea la care va fi redusă de public întreaga sa operă, cu mult mai diversă. Textul ce poate fi considerat emblematic, Sfântul Gheorghe cel fals, conține în subsidiar relația poetului cu poezia, transformarea măștii în esență a ființei, convertirea mistică a răului în bine sub imperiul iubirii - toate, motive esențiale ale creației ulterioare. Pentru a seduce fecioara, diavolul adoptă masca sfântului și, îndrăgostit, devine sfântul pe care îl mimează. Acesta este și mecanismul poetic al creației lui D.: el
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
că meditația asupra scriiturii și intertextualitatea nu lipsesc din poezia sa, numai că acestea sunt mai degrabă indicii ale unei angoase duse până la autocombustie decât desene din covorul pestriț al unui discurs optzecist. În plus, visceralitatea, vizionarismul, dominanta parabolică și convertirea jovialității în sarcasm o detașează pe poetă de plutonul postmodern, apropiind-o de neoexpresionismul lui Ion Mureșan. Ce o individualizează față de congenerul clujean este proiecția panoramică a viziunii pe scara istoriei - o istorie văzută nu ca un carnaval obscen, ci
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
înțeles decât după formația limbii și după ce o satisfăcătoare evoluție poetică scotea opinia publică din prejudecățile curente despre poezie. G. CĂLINESCU Macedonski este poetul dematerializărilor succesive, al transfigurărilor graduale, care introduc în univers organizări și modificări calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și ea - că întreaga ascensiune macedonskiană nu se consumă lin, aerian și impasibil. Multă vreme desfășurarea se
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
al lui Cicero și al altor clasici. Augustin vorbește despre anii de la Cartagina ca despre o perioadă de viață fără regulă și de distracții care probabil nu s-a sfârșit nici când a avut loc ceea ce el numește prima sa convertire, adică aceea la literatură, petrecută în 373, în urma lecturii lui Hortensius de Cicero: un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filosofiei. Acest interes pentru filosofie (să nu uităm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai târziu ar fi avut loc trecerea la creștinism. Ne oprim aici și asupra unei probleme despre care s-a discutat foarte mult și anume cât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nivelul Evangheliei pentru că le lipsea credința în persoana Mediatorului dintre oameni și Dumnezeu, care constituie esența creștinismului. Dumnezeu, ființă ilimitată și perfectă, nu poate avea existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonius, care, înțelegând creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la absolut orice pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese făcută cunoscută de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treviri; unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poate avea existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonius, care, înțelegând creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la absolut orice pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese făcută cunoscută de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treviri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestorea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fusese făcută cunoscută de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treviri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestorea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu de convertire fusese acela reprezentat de un intelectual și un neoplatonic ca și Augustin, adică de Marius Victorinus. Între sfârșitul verii și toamna lui 386, Augustin stă împreună cu un grup de prieteni și cu mama sa în vila unui cunoscut de-al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Neoplatonismus, de Gruyter, Berlin 1966); B.R. Voss, Der Dialog in der früchristlichen Literatur, Fink Verlag, München 1970. - Pentru problema cunoașterii limbii grecești: B. Altaner, Augustinus und die griechische Sprache, în Pisciculi (Mélanges F.J. Dölger), Aschendorff, Münster 1959, pp. 19-40. 3. Convertirea și perioada ce i-a urmat: din nou neoplatonismul și cearta cu maniheienii După aceste experiențe, în săptămâna sfântă din 387, Augustin a fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii care veniseră împreună cu el din Africa, Alipius și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceste experiențe, în săptămâna sfântă din 387, Augustin a fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii care veniseră împreună cu el din Africa, Alipius și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul, care conferea o formă oficială „convertirii” care îl chinuise în anii precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filosof dusă la Milano; în consecință, el a vrut să renunțe și la profesia de retor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
retor pe care o considera prea păgână nu numai prin conținutul lecțiilor predate, ci și (și mai cu seamă) pentru că a ține în continuare cursuri ar fi însemnat să rămână încă legat de ceva care continua să fie străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără aceasta nu este posibil să te ridici până la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Acesta e momentul în care trebuie amintite și cele două cărți cuprinzând Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie la catedra de la Milano și Augustin îl cunoscuse în anii convertirii. Pare, așadar, că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai târziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la Rom. 7, 7-25 și la problema liberului arbitru. În această epocă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
frecvent repetată încât capătă o puternică semnificație; din acest motiv, opera nu poate fi considerată însă un dialog cum sunt cele din perioada de la Cassiciacum. E greu de încadrat într-un gen literar precis. Este în același timp povestea unei convertiri și o biografie, dar se dezvoltă într-un mod cu totul diferit față de biografiile creștine care începeau de obicei cu momentul convertirii; dacă aceste Confesiuni sunt o autobiografie, și antecedente îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioada de la Cassiciacum. E greu de încadrat într-un gen literar precis. Este în același timp povestea unei convertiri și o biografie, dar se dezvoltă într-un mod cu totul diferit față de biografiile creștine care începeau de obicei cu momentul convertirii; dacă aceste Confesiuni sunt o autobiografie, și antecedente îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul vorbea despre criza interioară care îl determinase să se convertească la creștinism, atunci nu sunt o apărare și un elogiu al autorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică, la preț în cercurile creștine din Milano și profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgân Marius Victorinus; întâlnirea cu Ponticianus, care, la rândul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa neoplatonică, la preț în cercurile creștine din Milano și profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgân Marius Victorinus; întâlnirea cu Ponticianus, care, la rândul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treviri; și, în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sta alături de fiul ei, și care, între timp, mânată de devoțiune, căutase în preajma lui Ambrozie un sprijin pentru o religiozitate sinceră, dar poate puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, așa cum este împreună cu Augustin în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul faimoasei viziuni de la Ostia, când trăiește împreună cu el extazul de tip creștin și neoplatonic în același timp despre care povestește în cartea a noua. Odată cu extazul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
neoplatonic în același timp despre care povestește în cartea a noua. Odată cu extazul de la Ostia și cu neașteptata moarte a Monicăi se termină narațiunea propriu-zisă pentru că scriitorul a atins de-acum punctul cel mai înalt al vieții sale, iar după convertire nu mai este nimic important pentru un creștin. Din acel moment, Augustin nu mai trebuie să povestească, ci să se întrebe dacă e un adevărat creștin și să răspundă indirect criticilor referitoare la viața sa în sânul Bisericii (aflăm, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt interesante neapărat pentru posibilitatea de a reconstrui în mod credibil un eveniment sau altul, ci, mai cu seamă, pentru clarificarea evoluției spirituale a lui Augustin, rămâne totuși un punct fundamental în discuție, și anume dacă a avut loc o convertire la creștinism, sau mai degrabă o convertire la neoplatonism: dialogurile scrise la Cassiciacum, așa cum am văzut, ar fi, într-adevăr, mai degrabă operele unui neoplatonic decât ale unui creștin, iar neoplatonismul ar fi prezent și după botezul din 387, cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reconstrui în mod credibil un eveniment sau altul, ci, mai cu seamă, pentru clarificarea evoluției spirituale a lui Augustin, rămâne totuși un punct fundamental în discuție, și anume dacă a avut loc o convertire la creștinism, sau mai degrabă o convertire la neoplatonism: dialogurile scrise la Cassiciacum, așa cum am văzut, ar fi, într-adevăr, mai degrabă operele unui neoplatonic decât ale unui creștin, iar neoplatonismul ar fi prezent și după botezul din 387, cel puțin în toate operele ce precedă hirotonisirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]