3,642 matches
-
atât cât vom dori. Bine, de acord. Au pornit cu patru trăsuri, dintre care una înțesată cu provizii. Erau însoțiți de șase prieteni ai Baronului și de tot atâția servitori care să aibă în grijă dorințele lor în timpul drumului. Un convoi vesel și zgomotos, înarmat cu toate cele pentru a face față unor eventuale întâlniri nedorite. Imediat după căderea serii s-au oprit la hanul poștei, iar acolo, în fața șemineelor aprinse, unde hangița pusese să se perpelească pulpe de porc, începură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zi toate sevele vieții și că scorojește ogoarele și oamenii. Fusese anul în care familia se transferase în sătucul vecin Stigmano: pământul aiurea din pricina lipsei de apă, buruienile luau foc de la soare și șerpii, înebuniți și ei, se adunau în convoaie pe ulițe. Soarele fusese o lipitoare lacomă, dar perceptorii se făceau că nu-nțeleg, pretinseseră taxele ca și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scăpate în lume, se adună mai greu la loc... Uite, de pildă, înmormântarea bătrânului Zevedei, au trecut mai bine de douăzeci de ani și tot nu s-a încheiat încă... Nu erau mulți care să-l plângă, zâmbi Iacob. Un convoi de felul ăsta nu se alcătuiește din cei care vin să plângă... Mai degrabă invers... Pe de-alde ăștia trebuie să-i facem noi să plângă. Iacob netezi peticul de hârtie și citi : Filip. — Filip și mai cum ? — N-are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dealului, mulțimea forfotea, dar nu puteai spune că se mișcă într-o direcție sau alta. Aproape de Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spate, restul credincioșilor. Marchiza își trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe care și-o puse pe cap, în chip de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi spre acordeon. Bătu de câteva ori cu talpa în pământ, pentru a găsi ritmul. Trase o chiuitură și puse bașii în ritm cu tactul măsurat de bocancul descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tatăl creator“. Cutia lungă a pendulului se făcu, parcă, mai grea. Pelerinii se înmulțiră, porțile cele mari, împărătești se deschiseră, popoarele care până atunci colcăiseră, ascunzân du-se când lumea era trează și viermuind când lumea ador mea, se alăturau convoiului ce se îndrepta către întâia oprire, cea dinspre miazăzi. Parcă începuseră să bată și clopotele, deși nu știau care dintre ei ar fi putut urca până în vârful macaralei ca să tragă de funie, de vreme ce nu lipsea nimeni, ba chiar se și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
leagă nu atât cele ce rămân, cât mai ales cele de care trebuie să se lepede. — Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a mărilor de departe, iartă păcatele noastre și ne miluiește pe noi ! Convoiul se opri, înțelegând că această biserică nu avea uși și nici ferestre, iar deasupra, pe brâul ei, nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai fu nevoie să-l zgâlțâie, căci, dintr-odată, huruiala se porni. Șenilele scrâșniră și cuva excavatorului se înfipse în grohotișuri, stârnind molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scandal, ca înmormîntarea să se oficieze public. Nu admitea decât pe părinți, iar cu operațiile înhumării se ocupa ministrul, în cel mai strict secret. A doua zi dimineață, puteau veni la Morgă, de unde - cu două mașini - avea să pornească micul convoi. Ministrul dădu doamnei Ioanide un bilet pentru autorități și chemă un funcționar, pe care în fața doamnei Ioanide îl însărcină cu executarea cea mai delicată cu putință a ordinelor. Prințesa fu condusă până la scară și ministrul făcu doamnelor o ultimă reverență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în fața unei mese acoperite cu pânză neagră, împodobită cu un craniu, un pumnal înfipt și un lampadar, avea să depună jurământul noul șef. Însă bandiții nu veneau din culise, ci, aplicîndu-se un procedeu de teatru de revistă și de circ, convoiul sosea de la intrare și, luminat de un reflector, se îndrepta în șiruri de câte doi spre scenă, pe care se urca, așezîndu-se în jurul ei. Bandiții purtau cagule negre găurite la ochi. Pe scenă, în anumite momente ale piesei, își lăsau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anumite momente ale piesei, își lăsau pe spate gluga, păstrând totuși mereu cîte-o mască pe față. Pe placardele de afară erau pictați bandiții în cagule, ceea ce atrăgea pe copii. Aceștia se aflau în culmea emoției când vedeau trecând pe lângă ei convoiul. Cronicarii mobilizați ai spectacolului făceau și aici o teorie. Separarea completă a scenei de public petrecută de vreo două secole falsificase teatrul. Înainte, publicul spectator ocupa scaune chiar pe scenă, piesa desfășurîndu-se în imediata contingență. Iluzia de asistare la viață
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capitula într-o îmbrățișare. "Trădare!" strigau G. Călinescu bandiții din fundul sălii, iar soția țipa de pe scenă la soțul ei: "Canalie!" Cortina cădea și urma ultimul act, al judecății. Acum, din fundul sălii, iluminați de reflector, soseau din nou în convoi bandiții cu cagule, având în mijlocul lor pe Jack, numai mascat și în jachetă. Jack era dus pe scenă și așezat în mijlocul ei. În dreapta și în stânga, în două sferturi de cerc, ședeau bandiții în picioare. Urmau un interogatoriu, un verdict și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceste abateri parodice de la text constituiau atracția piesei, și unii veniră de două ori ca să guste diferențele. În acea zi, prin voia soartei, finală, reprezentația se deschise ca de obicei, Jack intră pe G. Călinescu scenă din sală însoțit de convoiul de cagularzi și fu învestit pe scenă șeful bandei. Nimeni nu observă din personalul teatrului, în toiul reprezentației, că numărul cagularzilor sporise cu doi față de ziua anterioară. Urmă actul în care Jack venea cu perechea capturată. Soțul era expediat, rămânea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
haine civile cam ponosite. Acesta era prizonierul. În urmă venea alt soldat cu arma. Atât. Duba fusese cu puțin înainte trasă în fața porții. Cei doi membri ai clanului Hangerliu, îmbrăcați în cel mai fashionable chip posibil, se apropiară de micul convoi, primiți cu liniștită sfială de soldați, care nu bănuiau calitatea și intenția celor doi. Unul dintre aceștia puse mâna brusc pe umărul deținutului și-l întoarse spre el. La semnul celuilalt, mașinile de baraj se apropiară repede, constituind un impediment
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe cele două din biroul lui Gaittany, și constitui un pluton bizar de tineri cu cizme și cu mari lumânări aprinse. Fără a fi prevenit despre ce e vorba, Gaittany fu invitat a se urca în automobilul astfel împodobit, și convoiul satanic se îndreptă spre strada lui Pomponescu. Acolo unitatea se opri în fața casei fostului ministru și, așezîndu-se într-un careu, iluminând cu facle imaginile morților, intonă, sub conducerea lui Munteanu, un număr de cântece lugubre, compuse de un cântăreț de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și în perioada de după Unire, proprietățile viticole sau extins considerabil, ajungând în 1884 la 300 000 de pogoane. Prin abundența și calitățile lor deosebite, vinurile noastre au devenit un articol extrem de solicitat atât pe piața internă cât și în străinătate. Convoaie de care și căruțe - notează N.Iorga - făceau săptămâni și luni întregi de drum ca să poată transporta vinul din țările române spre Viena, Budapesta, Polonia, Pocuția, Odessa, Harkov și Crimeea. Apariția filoxerei (Filoxera vastatrix) în Europa, care a afectat toate
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
prin România, "Journal de Bucarest" susține din sorginți - după cum zice, sigure - că de trei luni încoace au trecut în termin de mijloc 35 - 40 de voluntari ruși pe zi pe drumul de fier dintre Ungheni și Severin. Cel mai mic convoi a fost de 35 de oameni, cel mai mare de 260. [10 octombrie 1876] BULGARI ÎN LONDRA Sigur este că mulți din oamenii influenți din România sunt numai în aparență români, simpatiele lor intime însă sunt pentru greci și bulgari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la Bielo*. Depeșile de la Gorni-Studen, confirmate chiar prin cele de la Constantinopol, arată că, din contră, armata principelui ereditar a respins atacurile turcilor, cari au suferit pierderi enorme. În Asia liniște. Agenția Havas vestește din București sub 25/13 septemvrie că convoiul de muniții și provizii comandat de Șefket Pașa au intrat în Plevna. Se semnalează diverse mișcări în armata rusască de pe Iantra. O parte din garda imperială este îndreptată spre Plevna, pe care rușii continuă a o bombarda. La Șipka continuă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
proiectat în lungime de 100 m, s-a redus apoi la 85 m, din trunchiuri de stejar. Lățimea era prevăzută cu „cale dubla și cu trotuare speciale”, iar încărcătura, adică greutatea ce o putea suporta, „se va calcula la două convoaie de camioane de 12 tone presupuse continuu pe toată lungimea podului”. Inginerul constructor se numea Russu Edgar și era angajatul Serviciului Tehnic al județului Tecuci. Antreprenor al lucrării semnează arhitect N. Dobrescu. Recepția podului construit s-a făcut pe data
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Ghețu la Obârșia - de unde era dusă la Bacău. Gheorghe Florea din Tarnița avea obligația pe atunci de a transporta cu cei doi boi ai săi 6 m3 de lemn. Când se efectua un transport de amploare, se alcătuia un convoi care ajungea până la 20 de care cu boi, sub comanda unui șef. Fiecare convoi avea în dotare scule de lemnărie necesare reparării căruțelor. La lăsarea întunericului se organiza popas la marginea drumului, se făcea focul, se pregăteau merindele, se hrăneau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
obligația pe atunci de a transporta cu cei doi boi ai săi 6 m3 de lemn. Când se efectua un transport de amploare, se alcătuia un convoi care ajungea până la 20 de care cu boi, sub comanda unui șef. Fiecare convoi avea în dotare scule de lemnărie necesare reparării căruțelor. La lăsarea întunericului se organiza popas la marginea drumului, se făcea focul, se pregăteau merindele, se hrăneau animalele, se organiza veghea și cărăușii se odihneau până a doua zi când, dimineața
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
evangheliile și punțile distribuite pe drum reprezintă rugăciuni și daruri destinate, în special forurilor cercetătoare din vămi până la ridicarea panaghiei. La ele se asociază tânguirile și lacrimile rudelor și prietenilor însoțitori. (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei”) Întregul convoi funerar ar putea reprezenta un act triumfal, luat prin analogie cu intrarea triumfală a împăraților în Capitoliul roman după o victorie strălucită asupra unui dușman redutabil. Prapurii reprezintă drapelele sau stindardele zdrențuite ale bătăliei câștigate, cu figura generalilor auxiliari ai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
facultății, el scria poezii și plănuia un roman despre Revoluția din Octombrie 1917. În timpul războiului, el a continuat să-și facă diverse însemnări, care au umplut mai multe caiete, și a scris, printre altele, Iubește revoluția! Povestire neterminată scrisă în convoi militar în 1941. În lagărele și închisorile prin care a trecut, Soljenițîn nu a renunțat la literatură și, chiar în absența mijloacelor necesare hârtie și creion -, a conceput în memorie mai multe texte literare. De altfel, aceasta era o modalitate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vol. I-II, traducere de Maria Nastasia și Ion Nastasia, Humanitas, București, 2002. Soljenițîn, Aleksandr, Ca bobul între pietrele de moară. Însemnări din exil (1974-1978), traducere de Nicolae Vrublevschi, Humanitas, București, 2005. Soljenițîn, Aleksandr, Iubește revoluția! Povestire neterminată scrisă în convoi militar în 1941, traducere din limba rusă de Vadim Vasiliu, Editura Art, București, 2009. B. Bibliografie critică I. Cărți Слово пробивает себе дорогу. Сборник статьей и документов об А. И. Солженицыне, 1962-1974. Издательство Русский путь, Москва, 1998. Ланин, Б., Проза
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în anul 2008 în traducere românească a povestirii Mâna dreaptă, al cărei subiect se întemeiază pe aceeași perioadă din viața scriitorului rus care stă și la baza romanului Pavilionul canceroșilor. În anul 2009 apărea Iubește revoluția! Povestire neterminată scrisă în convoi militar în 1941, în traducerea lui Vadim Vasiliu. 2 Disidentul rus Vladimir Bukovski, care a trăit experiența detenției politice, explică acest interes prin atracția pe care o exercită necunoscutul înfricoșător: "Și tot n-a fost potolită setea omenirii, acel interes
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]