1,254 matches
-
-se cât de puțin casa și punându-se o placă comemorativă, pe care citind-o și cel mai umil dintre țăranii locului să se bucure și să se mândrească cu faptul că în satul lui s-a născut și a copilărit cel mai mare poet al neamului românesc 32. În a doua fotografie, făcută peste vreo 7 ani, în anul 1916, casa arată și mai rău. Deși unghiul din care este luată nu permite să fie văzut peretele din stânga, totuși se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stoicism toată viața. Revenind la vara anului 1924: în mijlocul lui Cuptor scrie Revista Moldovei, care apărea atunci în Botoșani a fost mare mișcare în orașul nostru, pentru proprietarii moșiei Ipotești, hotărâți să refacă pentru odihna lor casa în care a copilărit Mihai Eminescu, au dărâmat-o până în temelie. Un manifest al studenților români din Botoșani urmat de altul, al studenților evrei, a stârnit proteste energice împotriva acestei dărâmări 39. Atunci, profesorii Irimescu și Tiberiu Crudu au chemat la Liceul A.T.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al neamului Mihail Eminescu, în satul Ipotești, județul Botoșani 77. Prefacerile lui Irimescu se țin lanț, căci iată ce citim mai departe: casele se reclădesc pe locul și în forma vechilor case părintești (s.n.) unde s-a născut și a copilărit Marele Poet78. Afirmația nu corespunde adevărului (motiv pentru care casa a și fost dărâmată în 1976). Din același document aflăm numele membrilor Comitetului, în fruntea cărora se află prefectul: cucernicul Econom Stavrofor, Alex. Simionescu, protoereul județului Botoșani, prof. I.V. Luca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că ea a slujit întemeietorilor Ipoteștilor și familiei Eminovici. În procesul-verbal din noiembrie 1932 se spune că lângă vechea biserică ce e în ruină s-a construit cu concursul Comitetului Județean Botoșani spre pomenirea marelui poet M. Eminescu care a copilărit în aceste locuri, o frumoasă și sobră biserică care va înlocui pe cea actuală. Construcția bisericii este terminată, rămânând a i se așeza catapeteasma și pardoseala. Se cuvin mulțumiri și laude D-lui Prefect al Județului P. Irimescu care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de satul meu Mi-e dor de satul meu În care m-am născut Pe unde am umblat. Eu alt sat mai frumos Ca al meu n-am văzut. Un sat frumos cu dealuri Cu foarte multă piatră Unde-am copilărit N-am să-l uit niciodată. În satul meu erau Foarte multe fântâni Construite din piatră Rămase din bătrâni. Aveau găleți de lemn Făcute din stejar Dar toate s-au stricat Tineretul de azi Nu are nici habar. Tot acolo
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
obiceiurile ni se poluează cu importuri fără de noimă. Sfinți pentru părinți A crescut de copil cu bunica ei, o femeie deșteaptă și harnică, văduvă din războiul din 1916, a crescut singură trei fete și un fiu. Cu mama Marcelei am copilărit, era mai mare ca mine cu trei-patru ani. Deși mama ei, Aurica, era tot copil, muncea acasă și la vie, cum n-am văzut, din cei patru ai casei, Aurica era cea mai harnică. Când i-a venit timpul, Aurica
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
îi scrie după o jumătate de veac: "se poate locui în limba română, oriunde, chiar la Paris, se poate trăi prin Eminescu", dar, în același timp, are clipe de deznădejde, departe de Fălticenii în care s-a născut și a copilărit: "Mă simt singur și pentru că sunt într-o țară străină... foarte străină!!! (adică în Franța, "patria strămoșilor")... când îmi aduc aminte de țară, care a fost a mea și nu mai este a mea, apoi Fălticenii, pe care mi-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se adaugă al cincilea, aflat sub tipar), cuprinzând nu mai puțin de 32.256 titluri de studii, articole, monografii, culegeri de documente, note, însemnări, memorii, referiri și opinii diverse cu valoare istorică despre ducatul în care s-a născut, a copilărit și viețuit până în iunie 1940. În iunie 1940, când sovieticii au revendicat și ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, Erich Beck care nu avea decât 11 ani, absolvise școala primară catolică germano-polonă și era în anul I la Gimnaziul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de către cei dintâi învățători de neînlocuit, mama și tata structură pe care se clădește, se completează și consolidează întreaga osatură a vieții, până la moarte. De ce, oare, cu cât trec anii, oriunde și oricând, ne visăm mereu acasă, acolo unde am copilărit? Erich Beck se simte el însuși dator să se mărturisească despre această dulce povară a copilăriei: într-o scrisoare din 19 ianuarie 2005, reamintindu-și de ultima sa vizită la Suceava, când a primit înalta distincție în Aula Magna a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
casă dintr-un cartier cu mai puțini copii de vârsta mea, perioadă din care îmi amintesc de jocul din grădină cu păpușile, de faptul că mă jucam în preajma mamei mele în bucătărie imitând-o. După vârsta de patru ani am copilărit la bloc cu un număr mare decopii, fete și băieți, de vârste apropriate. Împreună cu celelalte fetițe, mi-a plăcut să mă joc cu păpușile, să le croiesc și cos hăinițe, să le aranjez căsuța etc. Am avut pe rând, câte
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
când voi merge la școală, cu codițe și șorțuleț de școlăriță, cum o voi ajuta pe mama în bucătărie și voi fi gingașă în adolescență, apoi grijulile la maturitate. Am fost și singura fată din familia extinsă în care am copilărit. Bunica din partea tatălui, cea cu care am crescut, are doi băieți (tatăl meu și fratele său mai mare), fratele tatălui doi băieți (verișorii mei) și, inerțial, toată lumea credea că și eu "trebuie" să fiu băiat. Acesta este mediul în care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
simte că cei doi sunt mulțumiți, au găsit subiectul ideal, „pitorescul”, nebunia, alteritatea pelerinajului. După ce termină de filmat, acceptă bucuros să discutăm. Ea nu vorbește deloc limba română, el rupe ceva, un amestec de cuvinte englezești, franceze și românești. A copilărit în România, în vremea în care părinții săi, diplomați occidentali, se găseau în post la București. Acum se recomandă a fi „artiști vizuali independenți”. Pelerinajul este un subiect interesant deoarece „religia este singura cauză care mai scoate lumea în stradă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scot În evidență un singur lucru: tot timpul parcă am fost ocrotită de un Înger păzitor (plânge). Când povestesc plâng. M-am născut la 10 iulie 1924, În Cernăuți. Părinții mei, Tvegauz Ludmila și Iacob, au fost medici stomatologi. Am copilărit cu soră-mea mai mare Margareta. Când am Împlinit 6 ani ne-am mutat la Lipcani, un orășel din Basarabia, unde părinții mei preluaseră un cabinet dentar lăsat moștenire de un unchi care decedase. Am urmat școala primară, cursurile gimnaziale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost cedată Ungariei horthiste, astfel că și noi am fost puși În situația de a avea un regim horthyst. Sunteți din Târgu-Mureș? Da, m-am născut În Târgu-Mureș, pe 27 iulie 1925, Într-o familie de 9 persoane. Aici am copilărit, aici am crescut... În 1940 voiam să Învăț, dar nu aveam dreptul, că era numerus clausus. Evreii și alte naționalități nu puteau să Învețe, numai cei privilegiați. N-aveam nici un drept să Învăț mai departe după școala generală. Aparțineam de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
partid fascist, al lui Szálasi, similar cu Garda de Fier, se numea Crucea cu Săgeată. Și m-au dat afară. Deja de când eram copil am Început să cunosc chipul odios al regimului fascist din Ungaria. Atunci pe strada unde am copilărit aveam un prieten și fratele lui mai mare avea o croitorie; și m-a luat el și am făcut croitorie până În primăvară lui 1944. El era tot evreu, se numea Herman Jack, și a fost luat la detașamentele de muncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare 974. Sub cer ne naștem noi, copilărim, ne iubim și murim, în cer îngerii desfășoară un zbor mistic și himeric în splendoarea omniprezenței și omnipotenței atoateștiutorului. Iată, acesta mi-e versul/ izvor de adânc din prăpastia cerului/ nezărit dinaintea/ zămislirii privirilor noastre,/ vers moale ca plămada/ albă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
reprezintă corespomdența cu figurile apostolilor. Scara este inițiatică indiferent că are ca țintă cerul sau infernul. Este și curcubeu și arcă și arbore, totodată un munte. Nu este necesar să fii inițiat pentru a urca pe acest munte. Ne naștem, copilărim, ne căsătorim și zămislim copii. Acesta este drumul vieții spre platoul din vârful muntelui cum îl descrie Marcu Beza în versurile sale. Ne putem închina la templu, unii intră, alții își continuă drumul și coboară apăsați de bătrânețe pe partea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În urma scrisorii pe care ați primit-o probabil de la Dl. Mahulschi, îmi permit să vă adresez rândurile de față. Sunt de loc din Fălticeni. De câțiva ani trăiesc la Suceava, dar nu am uitat o clipă orașul în care am copilărit și am învățat carte. Vă cunosc foarte bine, căci ați fost profesor la Liceul Comercial, iar pe copiii Dv. i-am știut: Zica, Geta, Lenuța și Mitică și pe cel de-al cincilea, de care nu-mi amintesc numele, dată
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
domeniul achizițiilor, cât și al cercetării științifice. Fondul documentar se îmbogățește mereu. Acum, simțim lipsa de spațiu. Intenționăm să introducem și alte personalități în „Galerie” dar... unde ? Ducem tratative pentru a obține încă o casă, alăturată (cea în care au copilărit Valentin și Ștefan Gheorghiu) , dar nu-i chiar atât de ușor. Am trecut la fișarea intensă a periodicelor. Am și redactat câteva mii de fișe. Sperăm ca în câțiva ani, să realizăm un fișier demn de instituția noastră, care a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cu d-ra Mariana Costăchescu și d-na Cornelia Ante, profesoară de latină la Liceul „N. Gane”. 561 de fapt, extrasul. 562 Am publicat acest articol în SUCEAVA - Anuarul Muzeului Județean, IV, 1977, p. 215 219. 563 Rezidentă în Fălticeni, a copilărit cu Aurel Băeșu, fiind rude. 564 În decursul timpului, județul s-a numit: Suceava, Fălticeni, Baia. 565 A condus submarinul „Delfinul”, din dotarea flotei române, care s-a acoperit de glorie în cel de al doilea război mondial. A primit
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pleacă, dar eu și sora mea (Corina, n.E.D.) ne-am decis ferm să vindem proprietatea de la Fălticeni 601 și în funcție de tratativele pe care le ducem deja s-ar putea să 599 Vecin cu casa Lovineștilor, acesta locuia încă acolo unde copilărise Anton Holban, despărțindu-l de bunici doar gardul. Casa fusese dată de zestre Antoanetei, sora criticului. 600 Coca Codreanu, logodnica lui Anton Holban. 601 Casa copilăriei lui Eugen Lovinescu, rămasă moștenire celor două nepoate, Adina Ghițescu și Corina Vartan. Într-
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
I.1975 Dragă prietene, Mulțumesc pentru felicitări și informația în legătură cu casa. La serbările recente de la Ipotești, un cunoscut al meu a întâlnit o muzeografă din Fălticeni (presupun d-na Butnaru), care-i vorbea despre casa memorială Lovinescu (în care a copilărit criticul, n.E.D.) ca fapt cert?!... Eu nu am primit nici o confirmare. Știu doar că dosarul a plecat din nou la Suceava. Dacă afli ceva în plus, te-aș ruga să-mi scrii. Am fost gripată, dar vineri văd Hamlet, înainte de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
229 223 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 163-164. Iorga sublinia faptul că "nu există națiuni blestemate" și că "l-aș urî pe evreu pentru că nu are nici o șansă să devină ceva diferit este atît ceva copilăresc cît și barbar". Petre Țurlea, Nicolae Iorga în viața politică a României, București, 1990, p. 66 224 "Neamul românesc", 19 aprilie 1910. În Polonia, Partidul Național-Democrat al lui Roman Dmowski ("Endecja") nu s-a sfiit să se intituleze "democrat", în ciuda
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să scriu despre teatru. Poate că reflecțiile mele asupra acestei teme vaste vor forma obiectul altei cărți. Ar fi mai bine să încep direct cu Clement Makin. La urma urmei, din cauza ei mă aflu aici. Ăsta era ținutul unde a copilărit, a crescut aici, pe coasta asta singuratică. N-am vizitat-o niciodată împreună. Să fi fost oare vorba de o superstiție? Dar iată că a sosit și ceasul acestei Ultima Thule. Clement a fost prima mea amantă. Când ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
primit. Când am spus că am liceu: Foarte bun! Și le-am spus c-am fost condamnat... nu mai eram bun. Noroc am avut că știam bine limba maghiară. Nu-i meritul meu... dar am fost la Odorhei, și am copilărit la școală cu copii secui. Și asta era bine, dar, totuși, nu m-au angajat... Până la urmă m-a angajat un director inimos, Dumnezeu să-l odihnească. Mi-a spus: Mă băiete, vrei să muncești? Vreau! Dar șofer vrei să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]