10,796 matches
-
propună un program propriu, actuala șefă a profesorimii române își risipește energia pentru a face bucăți munca, totuși, eficientă a lui Andrei Marga. Spațiul nu-mi îngăduie să mă refer acum și la cei câțiva tenori care se desprind din corul cumințeniei nastasiote. Măcar un paragraf ar merita Ovidiu Mușetescu. Dar cum isprăvile sale uluitoare par a fi doar la început, voi avea, desigur, prilejul să revin asupra lor. La fel și asupra muncii domnilor de la interne, turism, finanțe, externe, cultură
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
de pierzanie de "la țigănci", punîndu-le pe seamă extrase din nuvelele tolstoiene - Moartea lui Ivan Ilici, După bal, Sonata Kreutzer ș.a. - e excelentă și aduce un plus de forță filonului dramatic central. Primejdia discursivității e anulată prin dinamica și culoarea corurilor și dansurilor - în exces, totuși, în prima parte, bătînd spre musical și ușor spre kitsch, ca și lipitura spectaculoasă, "de efect", cu cei patru crai de Curtea-Veche în ninsoare de confetti. O contribuție importantă la frumusețea spectacolului o au decorurile
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
la "existențialismul" eroului, bîntuit de angoase și de setea de autodistrugere, sunt puse în evidență neostentativ. Ni se impun parcă de la sine. Pe de o parte piesa lui Tolstoi se deschide spectaculosului scenic, în evocarea mediului pitoresc de "la țigănci" (coruri, dansuri etc.), iar pe de altă parte se deschide dezbaterii morale. Cele două părți stau, firește, într-un raport de concurență, existând riscul ca prima să o acopere pe a doua. Gelu Colceag a găsit soluția unei tratări armonizate, slujindu
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
grație îndesirii aparițiilor protagonistului), precar actoricește (tocmai acolo unde rolurile celelalte aveau însemnătatea lor) și cu stîngăcii scenografice (neoane deasupra tablourilor de pe pereți!), spectacolul a sfîrșit prin a mă obosi. El se poate, cred, lucra, strînge, ritma (atenție la excesivele coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica lui Nicu Alifantis. Lăudabil în tot cazul efortul regizorului și al Naționalului de a pune
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
sau mai degrabă egoist? Un regizor este generos. Altfel nu se poate. Teatrul este o creație colectivă, al cărei efect final - care nu este numai spectacolul - este posibilitatea de a face, ce rămîne înăuntrul celor ce lucrează împreună. Ca un cor cu un dirijor. Așa văd eu teatrul. Cel mai frumos exmplu la ora asta, trecînd vremea trupelor din anii '70, este ansamblul Sequentia care cîntă teatru. După știința mea, n-ai pus niciodată Cehov. De ce? Pentru mine Cehov este un
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
dă preț celei dintîi: ""Împămîntenirea" viziunii, ca fapt creativ, a coincis nu numai cu "împămîntenirea" poetului, cu întoarcerea sa la "vatră" ca eveniment biografic, ci și cu elaborarea unei doctrine virile a "pământului", propusă în liniile tradiționalismului". Criticii confirmă în cor inspirația telurică a lui Pillat. Pentru Șerban Cioculescu, "Ion Pillat este cîntărețul acelei "terra mater", în toate înțelesurile expresiei, de la cel particular, al leagănului familial, la cel general, al întregului patrimoniu național, al tuturor zărilor patriei în trecutul și prezentul
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
este o vocație) există o subtilă legătură: aflarea vocației presupune atingerea unei maturități profesionale, descoperirea acelui centru spiritual și a unei supreme motivații care îți pot da curajul de a fi tu însuți, de a avea o voce distinctă de corul mentorilor sau autorilor pe care îi cunoști și i-ai studiat. Warren are năucitoarea sinceritate de a recunoaște acest simplu adevăr, cu riscul său de rigoare, și anume implicita afirmație că vocația, chiar dacă există de la bun început și ne urmează
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
Ungureanu șochează! Obișnuiți cum suntem să trimitem la Bruxelles sau la Strasbourg niște pămpălăi care-o rup pe franțuzește în ritmul sâmburilor de măsline pe care le mastică temeinic între măselele tip vipia iar englezește cam cât prim-soliștii din corul muților (am aflat că avem și așa ceva pe metafizicele noastre plaiuri!), evident că un intelectual sobru precum Răzvan Ungureanu șochează. Șochează de la felul în care știe să zâmbească la ideile pe care le susține, pentru că în lumea burtos-danubiană astfel de
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
viață. A avea reacții și opiniuni adverse față de această carte presupune în primul rînd să o citești, iar paginile sînt cu mult mai numeroase decît cele din Dilema, să mergi la texte, la variante, să analizezi comparînd ș.a.m.d. Corul vocilor s-a redus semnificativ și nu știu dacă degetele de la o mînă îmi ajung pentru a număra specialiștii ce și-ar putea exprima punctele de vedere față de Testamentul lui Creția. În sensul celor spuse pînă acum, ideea de a
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
Focșani anunță o serie de concerte ale unui solist în plină formă și nu se poate mai disponbil, care va emite ce arii va dori, indiferent de partitura orchestrei de sub bagheta d-lui Năstase, dar simultan și sub aceeași boltă. Corul opoziției numită democratică, la polul opus celeilalte vizând dictatura, va suna temperat, cum însuși tonul acestei opoziții după ce a fost bătută la fund de către electorat. Cât le privește, sindicatele acordă noului guvern un termen de grație. Și, oricum, iarna este
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
defilează elitele. Principala manifestare interesantă, care a avut ținuta unui mare spectacol, emoțional și profesionist, s-a petrecut (la București) în 26 ianuarie în stagiunea Radiodifuziunii: interpretarea "Recviem"-ului - 27 de opere, câte a scris maestrul concentrate în una singură. Corul, Orchestra Națională Radio și un grup de muzicieni din Italia. Nu de linia Unu, care alunecă pe circuite intercontinentale, dar talente cu un potențial de artă și informație capabil să construiască o totalitate de expresii convingătoare. Dirijorul Riccardo Capasso (susținere
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
a îngrădi libertatea de a percepe spontan și a reacționa în deplină independență. Astfel că, îmi permit să scriu că acest "Recviem" de la București - cântat de o orchestră bine instruită, vădit antrenată de un scop artistic însemnat și de un cor al cărui dirijor, Dan Mihai Goia, a lucrat remarcabil amănuntul și strategiile întregului - a fost înainte de toate un boom afectiv. Reușită a misiunii verdiene: imagini plastice decupate în spațiul sonor ca acte ale unei tragedii. Un derapaj al basului sau
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
nu există "agățări" pentru a-l provoca pe spectator să meargă și să citească și romanul. Sau măcar să-l răsfoiască. Urmărind povestea, și conflictul își găsește finalitate, se înțelege în mare, ce se întîmplă, care sînt iubirile, aventurile și trădările. Corul prezent, care te duce, inevitabil, cu gîndul la Purcărete, are, teoretic, rolul comentatorului, rezoneur-ului, dar într-un mod mult prea palid, uneori chiar stîngaci, fără urmă de fior, insistînd doar pe anumite cuvinte cheie, deși ar fi putut induce o
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
de lumea întreagă. E parfumul subțire adus din vechimea imperială și dat pe corsajele și reverele doamnelor și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar, sau a corului de copii negri din Harlem! Da, dar cînd știm că Viena ultimului an a fost răvășită de puseul naționalist al lui Haider, atunci tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
de puseul naționalist al lui Haider, atunci tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în fastul unic al concertului. *** Aceeași confuzie
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
tată și ucenicul-fiu, pare a fi mai adâncă și mai caldă. Sfântul Pavel scrie corintenilor: Căci de ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți, căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos (I Cor., 4, 15). Ceva mai didactic și nu atât de afabil, Sfântul Irineu vorbește aproximativ în același sens: Cine a primit învățătura de la cineva e numit <<fiu>> al celui care-l învață, iar acesta din urmă e numit <<tatăl său>> (Adversus
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
grăiește cuvinte ale înțelepciunii omenești, ci cuvinte inspirate de la Duhul Sfânt: În toate câte le grăia nu mai era cel ce le grăia, ci Capul lui le rostea, precum a arătat corintenilor pe Hristos grăind și vorbind în sine (II Cor., 13, 3). Astfel traheia era bine glăsuitoare și bine sunătoare, articulând prin Sfântul Duh cuvântul adevărului. Astfel laringele se îndulcea totdeauna de cuvintele dumnezeiești, hrănind prin sine tot trupul cu acele învățături de viață făcătoare 42. Acești bărbați divini, slujitori
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
reputata actriță a Teatrului maghiar din Cluj, Luiza Orosz: bătrîna care-și grăbește moartea. Tema morții - alternativă senină la zbuciumul vieții - este, de altfel, un filon epic care se regăsește într-o manieră stilistică similară doar că mai concentrată în Corul pompierilor, metrajul mediu semnat de tînărul Cristian Mungiu, prezent la festival și cu două microeseuri consacrate maniilor televizive. Cu siguranță, corespondențe de fond și formă se pot descoperi și în zona documentarului și în cea a filmului experimental. Aceste notații
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
Thebei, devenit, prin voința neînduplecată a zeilor, ucigaș al tatălui și soț al mamei sale, și ajungând în final să se autopedepsească prin orbire pentru faptele cumplite săvârșite fără voia sa. Poetul libretist îi face să se întâlnească, sub ochii "corului" antic, într-un oraș fără evenimente, ca doi "străini", care urmează să-și mărturisească fiecare obsesiile, proiectele, întrebările, caracterizându-se în chip contrastant: în timp ce Oedip rostește un discurs de cuceritor și războinic, având vocația învingătorului, Oreste are o fire mai
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
esențial în destinele eroilor și în simfonie. Simfonia, vastă și dificilă, ridică orchestra în prim-planul acțiunii; dirijată cu mînă sigură de Răzvan Cernat (cu excepția unor momente cam aspre) ea a "navigat" bine, susținînd cu nerv întreg eșafodajul sonor. Iar corul, în paginile ample ce-i revin, pregătit muzical de admirabilul său conducător, Stelian Olariu, a fost excepțional. Efortul artiștilor de a stăpîni textul în limba germană (care presupune probleme specifice de emisie), de a se adapta unui stil vocal solicitant
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
mai bine mai tîrziu decît niciodată, lecția alegerilor din anul 2000 n-ar trebui uitată. E cazul să recunoaștem, apoi, fără supărare, că Vadim este, în bună măsură, creația aceleiași mass-media și aceleiași prese care s-au ridicat acum, în cor, împotriva lui. înainte de orice, e vorba de o anumită toleranță față de comportamentul unui om care nu și-a descoperit de azi, de ieri vocația de terorist politic. Presa l-a tratat de obicei ca pe un saltimbanc, dar nu ca
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
și mai mare, socotește mai prejos de ceea ce urmează, pentru faptul că ceea ce se află în chip necontenit este neîndoielnic mai frumos decât ceea ce a atins înainte. E ceea ce se întâmplă și Sfântului Pavel, care murea în fiecare zi (I Cor. 15, 11), fiindcă mereu trecea la o viață nouă, făcându-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând uitării cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în bine, ci doar de săvârșirea răului, de care
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
învățătură am aflat-o prin cele spuse, că întotdeauna li se potrivește celor ce înaintează spre cele mai mari, cuvântul Apostolului, care zice: Dacă i se pare cuiva că a cunoscut, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască» (I Cor. 8, 2). Căci L-a cunoscut pe El sufletul în cele dinainte, atât cât a cuprins. Dar fiindcă ceea ce a rămas necuprins e de nesfârșite ori mai mult decât ceea ce s-a cuprins, de aceea Mirele i S-a arătat
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în cele bune. Numai cel rău e monoton, sau în el monotonia copleșește noutatea”86. Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu este sporit prin înălțimea aceasta sublimă. Nu se cunoaște cum ar trebui să se cunoască, după cum spune Pavel (1 Cor. 8, 2), nici nu consideră sufletul că a înțeles, ci aleargă spre ce se află înainte, tinzând spre ce este așternut înainte (Filip. 3, 13). Cântarea oferă aceste cuvinte Mirelui: „Deschizând mânerele zăvorului, am deschis iubitului meu”. Și adaugă ea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Norme de redactare îl așteaptă înaintea lui89. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă Mirele este mai minunat decât descoperirile miresei de dinainte. Astfel, Sfântul Apostol Pavel a murit în fiecare zi (1 Cor. 15, 13) pentru că, în toate momentele, el s-a împărtășit de o nouă viață, fiind mort pentru trecut și uitând lucrurile anterioare. 89 În viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa, din moment ce Binele este infinit, nu există o limită a distanței pe
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]