80,416 matches
-
onestă a animalelor mari și rezervate."(p.80) Dialogul imaginar este și el cuceritor, alunecînd între extravaganțe și cugetări serioase, urmînd, altfel spus, capriciile fluidității estetice înseși. Raporturile foarte complicate dintre pictură (realizare ) și lucruri (res) sînt așezate sub semnul corespondențelor și al schimburilor permanente ("schimbul de substanțe, conviețuirea, coexistarea, urzirea într-o rețea foarte subtilă de relații, intersusținerea, hrănirea mutuală, coajutorarea, potențarea reciprocă: a picta ceva într-un tablou înseamnă a-l înzestra cu condiții de viață eterne.") Gioconda oferă
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
anchetele penale pe care fosta securitate le conducea după bunul ei plac, despre dreptul ei de a aresta, tortura și executa oameni, despre miile de agenți în civil care îi urmăreau pe cetățenii acestei țări, despre ascultarea telefoanelor și violarea corespondenței private, despre racolarea de turnători prin șantaj și amenințare, despre acestea și despre altele, dl Merce nu suflă o vorbă. El se întreabă cu cinism că, de pildă, ascultarea telefoanelor era o balivernă: cum să-i interceptezi cu 100 de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
fascinat când se afla la Viena, pe la fel de necunoscuta (în timpul vieții) Emily Dickenson cu care împarte același simț al contradicțiilor intime ("Sunt întotdeauna trist când sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
și invers, dar riști ca revolta lui să-ți pară ridicolă, traumele - patetice, tensiunile - derizorii... Editura Univers ne oferă o ediție nouă a lui Trakl, sub titlul Metamorfoza răului, reunind creațiile poetice antume și postume, un fragment de dramă și corespondență. Volumul e prefațat și tradus de Petre Stoica, iar coperta, pe care e reprezentată figura poetului schițată de Oskar Kokoscha, e realizată de Vasile Socoliuc. Printre texte sunt risipite câteva dintre portretele grafice, litografice și sculpturale ale lui Trakl în
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
a făcut pentru el, ca om și poet, atît de generos de multe încît, ca istoric literar ce sînt, nu cunosc, în toată istoriografia noastră literară, un exemplu asemănător. Cum reiese dintr-o scrisoare a poetului către Veronica Micle din corespondența inedită publicată anul trecut de d-na Ilinca Zarifopol Ilias la Editura Polirom, datată mai 1882, Maiorescu îi propusese amicului său literar să-și adune poeziile într-o culegere. Poetul nu a făcut-o. Dar dl N. Georgescu socoate, totuși
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
în bună măsură, la modalitatea tradițională de investigație, asistăm la apariția unui studiu din vechea, îmbătrînita moștenire care, iată, oferă rezultate remarcabile. Pe dl Liviu Malița care a debutat, acum vreo doi ani, cu un solid și revelator volum de corespondență inedită al mamei lui Rebreanu către fiul ei, îl credeam un tînăr istoric literar de formație tradițională. Cînd colo, teza sa de doctorat elaborată sub coordonarea regretatului profesor Mircea Zaciu, de care îmi vorbise la singura noastră întîlnire, ne face
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
un Rebreanu văzut diametral altfel. Dl Liviu Malița merge cu cîțiva pași buni mult mai departe, propunîndu-ne un Rebreanu analizat din perspectivă declarat psihanalitică, pornind de la Freud, Jung, Adler, Gérard, Gilbert Durand etc. Se pornește, evident, de la acel corp de corespondență inedită pentru a se conchide că de la mamă a moștenit scriitorul harul evocării și nu de la tatăl său, învățătorul, adăugîndu-se că "Ludovica este mai curînd o bovarică, o ființă în mod natural și obiectiv impusă insatisfacțiilor", ba chiar că ar
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
că "nu se va arăta dispusă să-i recunoască fiului atributele creativității decît cu o condiție: ca el să accepte că acestea i se datorează în întregime și să o recompenseze pentru ele". E o interpretare prea psihanalitică a acelei corespondențe pe care și eu am citit-o? E posibil. Dar textele, puțin forțate, pot da loc unor astfel de înțelesuri. Deplină dreptate are tînărul nostru autor cînd afirmă că Rebreanu, desprins de sub fascinația maternă, va adopta tot o paradigmă a
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
lui Oscar Wilde (1854-1900). Apoi, un sfert de veac de la moartea lui Paul Morand (1888-1976). Presa occidentală le-a consacrat pagini întregi. Retipărirea operei sau, în cazul lui Morand, și două volume inedite dintr-un Jurnal inutil (încă în așteptare, corespondența cu Jacques Chardonne) au relansat discuția în jurul unor scriitori-problemă pentru epoca lor, aproape uitați după aceea, revenind spectaculos cu ocazia aniversărilor. Cu Oscar Wilde, lucrurile sînt ceva mai simple. Recunoașterea importanței operei este astăzi fără pată. Se știe că autorul
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
amplu studiu consacrat "reîntoarcerii" lui Wilde, că scriitorul a dus, în Franța, unde s-a refugiat, o viață aproape postumă. Și-a presimțit într-un mod demn de luciditatea lui artistică gloria de astăzi. Wright îi citează cîteva rînduri din corespondența cu Robert Ross. În 1898, Wilde scria": "Voi trăi ca infamul Sfînt Oscar din Oxford. Poet și martir". Și, cam tot atunci, îi mărturisea lui Frank Harris: "Cincizeci de ani...sau o sută, de aici încolo, comediile și povestirile mele
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
amputat prin acele blestemate croșete drepte (În argoul editorial de atunci astfel de pagini erau numite "text croșetat".) Și la despărțămîntul istoriografie literară m-am izbit de stupidele rigori ale cenzurii, cîteodată prin anii șaptezeci, la cîte un volum de corespondență căpătam viza de imprimare pe nota unei scrisori dar nu și pe scrisoare, care era interzisă. Îmi aduc aminte, de pildă, de o scrisoare a dr. N. Lupu din 1905 în al doilea volum de corespondență G. Ibrăileanu, cînd lucrurile s-
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
la cîte un volum de corespondență căpătam viza de imprimare pe nota unei scrisori dar nu și pe scrisoare, care era interzisă. Îmi aduc aminte, de pildă, de o scrisoare a dr. N. Lupu din 1905 în al doilea volum de corespondență G. Ibrăileanu, cînd lucrurile s-au petrecut astfel, încît n-am putut publica scrisoarea cu pricina). Sau cum mi-a fost refuzată viza, timp de aproape șase luni, chiar în 1989, la vol. I din Istoria critică a literaturii române
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor și personajelor cărții cu situații și cu persoane reale este pur întîmplătoare și neintenționată". O formulă care, din capul locului, îndeamnă cititorul să opereze distincții nete dar și corespondențe posibile între real și imaginar. Cu totul, remarcabile în romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic, ironia, o bine dozată distanță a naratorului față de evenimentele și
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
anevoioase operații, ținînd, în fond, de o gramatică transcendentă. * Culorile extreme sînt cele mai sensibile la pete: albul și negrul. * Artistul se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Admirația e în corespondență cu demonia. Ea poate fi mai apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic (conceptul: desemnarea curentă a obiectului
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Antonio Patraș Mircea Anghelescu s-a născut la 12 martie 1941 în București. A publicat următoarele cărți: Catalogul corespondenței lui Barbu Delavrancea, 1967, Preromantismul românesc, 1971, Introducere în opera lui Gr. Alexandrescu, 1973, Literatura română și Orientul, 1975, Scriitori și curente, 1982, Călători români în Africa, 1983, Lectura operei, 1986, Ion Heliade Rădulescu: o biografie a omului și a
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
de detalii anecdotice - din perspectiva căruia textele elaborate de scriitor în această perioadă capătă noi și revelatorii semnificații. Personalitatea emfatică, quijotescă a poetului este surprinsă, in actu, nu doar pe scena publică, ci și în intimitate, așa cum o atestă paginile corespondenței, mai cu seamă scrisorile trimise soției. Răceala, indiferența de care se lovește fostul locotenent domnesc în saloanele pariziene, ingratitudi-nea prietenilor, în fine, toate greutățile îndurate ca emigrant sunt însă compensate de admirația unei tinere poete, cunoscută sub numele de Grecca
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
se împlinesc 110 ani, merită omagiul ce i se cuvine. Și cum poate fi omagiat un scriitor mai potrivit decît reeditîndu-i opera. Așa se face că după încheierea ediției să-i spun științifice a operei lui Pillat (prin volumul de corespondență de acum cîțiva ani) aceeași devotată editoare, doamna Cornelia Pillat, nora poetului, o reia sub un alt titlu. Atunci, în 1983, cînd s-a inaugurat ediția Pillat lirica (în trei volume) se intitula Poezii numai - ciudat - primul volum, pentru că celelalte
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
singur tom, imprimat pe hîrtie biblia (foiță de țigară). E, poate, mai adecvat, acum, la reluarea ediției, să poarte numele de Opere, sub acest titlu generic urmînd să fie publicate și celelalte compartimente ale creației sale (teatrul, eseistica, tălmăcirile și corespondența). Și să nu uit încă un fapt. Prima ediție inaugurată, la Editura Eminescu, avea ca redactor pe d-na Doina Uricariu. Acum reluarea ei se produce la editura aceleiași stimate doamne, Du Style. Voi reveni mai tîrziu la comentarea ediției
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
obișnuită este rapiditatea transmiterii (iar față de comunicarea orală, la telefon, în cadrul aceleiași instituții, dă șí posibilitatea controlului, prin "înmagazinarea" textelor, în cazul mesajelor scrise putându-se șí evita pierderea de timp prin deplasarea personală în diversele birouri sau clădiri). Această "corespondență" are șí particularitățile generale ale "scrisorilor", însă de multe ori este dorită chiar a fi un dialog. Dar acest dialog, oricât de rapid s-ar putea desfășura - în limitele tehnice actuale sau, probabil, chiar viitoare -, are particularități care constituie un
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
de diverși viitori participanți și pe care le considera extrem de "nepoliticoase", unele chiar "arogante", în lipsa formulelor rutinare. Apar șí situații în care se impune transmiterea unor nuanțe afective, în absența intonației sau a unor insistențe stilistice care sunt posibile în corespondența obișnuită, mai lungă. Marcarea, de pildă, a surâsului, în mesajele scurte prin C, printr-un semn grafic convențional (:-, cf. Anis 1998, 233), este doar un pas, singular și oarecum elementar. Nerespectarea punctuației poate, de asemenea, să producă distorsiuni în comunicare
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
tradiții și mentalități, iar în cazul în care crima ar fi avut loc în partea respectivă a lacului, justiția ar fi dat alt verdict, fiindcă acolo "roțile justiției se învârteau mult mai încet". Un capitol al cărții se ocupă de corespondența dintre realitate și ficțiune. (subiect despre care există o teză de doctorat: John F. Castyle, Making of "An American Tragedy", University Microfilm #5017). Se stabilesc aici principalele corespondențe dintre realitate și roman: Chester Gillette = Clyde Griffiths (în alegerea personajului fictiv
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
se învârteau mult mai încet". Un capitol al cărții se ocupă de corespondența dintre realitate și ficțiune. (subiect despre care există o teză de doctorat: John F. Castyle, Making of "An American Tragedy", University Microfilm #5017). Se stabilesc aici principalele corespondențe dintre realitate și roman: Chester Gillette = Clyde Griffiths (în alegerea personajului fictiv, Dreiser a păstrat inițialele lui Chester Gillette); Grace "Billy" Brown = Robert "Bobbie" Alden; Louisa Gillete = Elvira Griffiths; Cortland = Lycurgus; Big Moose Lake - Big Bittern Lake etc. Asemănarea dintre
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
mai întîi Tractatus-ul, în primele capitole ale studiului, și apoi Investigațiile filozofice și Caietele lui Wittgenstein, Perloff emite următoarea ipoteză: conceptul de "joc de limbaj", la care filozoful ajunge pornind de la premisa că semnificația unui cuvînt nu e consecința unei corespondențe limbaj-realitate, ci a felului în care utilizăm limbajul, ne obligă să reflectăm la natura enigmatică, ciudată a limbajului obișnuit. Aceleași cuvinte care într-un context sună firesc și trec prin urmare neobservate, pot fi șocant de misterioase sau de bizare
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
stă șase ani în Germania spre a se specializa ca educatoare și a munci într-o grădiniță, apoi la o casă de odihnă cu femei dezaxate de război. Astfel șvăboaica din Sibiu ia cunoștință de stări-limită și atrocități relatate în corespondența combatanților germani încercuiți la Stalingrad, prilej pentru Mihai Stoian de a personaliza eșecul și disperarea "cuceritorilor", odată cu tăria monahală a celei copleșite, ca odinioară Iov, de toate nenorocirile ce i se pot da unui om. Hedwig își vede visul împlinit
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
Andreea Deciu Cu vreo cîțiva ani în urmă citeam pentru prima oară, urmînd să revin apoi în cîteva rînduri, corespondența dintre Hannah Arendt și Mary McCarthy, descoperind astfel nu doar două puternice personalități individuale, ci o întreagă lume: intelectualitatea americană din anii '30-'60, grupată în bună măsură în jurul revistei Partisan Review. Pe lîngă mai sus amintitele doamne, între acești
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]