1,399 matches
-
ne fie tuturor rușine de ceea ce se întâmplă în România de la o vreme. Am reușit să intrăm în Europa, ieșind din rândul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecții, plutind în derivă. Viața noastră coti diană pendulează între ridicol și convulsie, între mârlănie și delir. Suntem cu toții vinovați și cu toții victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noștri și ai celorlalți? Ce mai e de salvat? Uneori - deformare profesională - îmi spun că numai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ștefan cel Mare de la Topkapî? N-au izbutit cu spada, au editat monografia (și sprijinul Academiei trebuie subliniat); ca să nu mai vorbim despre capacitatea de a invita (și omeni) vreo 300 de VIP-uri în jurul unei cărți. Coordonatorul, acad. V.D. Cotea, a dirijat o cercetare de rară amploare, care a acoperit, cu rigoare științifică și solid aport personal tot ce putea interesa tema: evoluția așezărilor (mici monografii model!), istoria proprietăților (pentru întâia oară se face vorbire deschisă și sunt publicate imagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
istoria proprietăților (pentru întâia oară se face vorbire deschisă și sunt publicate imagini referitoare la cei care au desțelenit, îngrijit și dus la performanță via moldavă a Cotnarilor), geografia podgoriei, inclusiv aspectele economico-sociale și cele vini-viticole, pentru ca, în final, profesorul Cotea să ne uimească pur și simplu cu secțiunea "Rezonanțe istorice și culturale", unde orânduiește contribuții la temă traversând secole, de la Cantemir la Mihai Ursachi. Inegale, desigur, (nici nu era cu putință altfel) dar, în ansamblu, grăitoare pentru relația istoricește stabilită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a menținut neclintit pe soclul prețuirii respectuoase și unanime. La câte se prefac și se falsifică azi, începând cu ideile și terminând cu faptele, parc-ar fi amarnic de trist să rămânem vreodată și făr-de Cotnarul cel adevărat. Monografia lui Cotea induce încredere în destinul viței și licorii de Cotnari. Așa cum alții au fost și nu mai sunt, așa și noi, suntem și nu vom mai fi. Cotnariul a fost, este și va rămâne. * L iteratura de ficțiune continuă să piardă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
patul armelor, și cu bocancii pe el, doborându-l întins în drum.. până nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior în carne.. o chemare... Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și, urcă la cimitir... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri, târându-l pe mijlocul drumului, se îndrepta înspre capătul de sus al satului. „ - La Piatra, îl duc... la Piatra, la proces !”, murmurau batrânii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trai și de muncă al fermierilor s-a modificat În timp, beneficiind de semnele progresului. Ei folosesc mijloace mecanizate, adună vitele cu elicopterul, cu motociclete, pilotează singuri avioane, utilizează calculatoare. Privim la peisajele ce se derulează În graba ogarului. Șoseaua cotește printr-o zonă Împădurită de conifere și platouri muntoase vulcanice de unde te izbește din nou mirosul de pucioasă ca la Rotorua. Vizualizăm noi gheizere care aruncă apa termală la zeci de metri Înălțime (Lady Knoy Geyser, WaiO-Tapu, Orakei Korako). Vârfuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
află cele două statui ale „gardienilor”idoli protectori, care conform tradiției hinduse, au menirea să apere templul de spiritele nefaste. Ne continuăm drumul printr-o zonă montană de o frumusețe exotică aparte care te Împinge la visare și introspecție. Șoseaua cotește printre localități rurale, mici temple, case Îngrijite, oameni harnici ce știu să-și cultive cu 435 stăruință și dragoste pământul terasat cu legume, orez, bananieri, ceai, cafea, dar și să cioplească În lemn plăsmuiri neimaginabile ale minții și spiritului, măști
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
focul, semn a unor temerare așezări omenești. Marile pustietăți montane alternează mereu cu zone Îmblănite de conifere, În peisaje ondulate și de un verde Întunecat. Pe acolo nălucesc uneori ape, iar spumele țâșnite ca din șampanie sugerează cascade. Apoi drumul cotește spre nord-est, plutește peste golfuri maritime și intră deasupra pământurilor fertile ale Fluviului Galben din grandioasa Chină. Estetica plantațiilor de orez alterează alte culori: vede crud, ca de primăvară, pătratele de apă azurii, În locuri umbrite, iar În cele Însorite
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
2. Bălești 24. Năruja 3. Bîrsești 25. Nereju 4. Bolotești 26. Nistorești 5. Bordești 27. Paltin 6. Broșteni 28. Poiana Cristei 7. Cîmpineanca 29. Reghiu 8. Cîrligele 30. Sihlea 9. Chiojdeni 31. Slobozia Bradului 10. Ciorăști 32. Slobozia Ciorăști 11. Cotești 33. Suraia 12. Dumbrăveni 34. Tătăranu 13. Dumitrești 35. Tîmboești 14. Garoafa 36. Tulnici 15. Golești 37. Urechești 16. Gugești 38. Valea Sării 17. Gura Caliței 39. Vînători 18. Jariștea 40. Vîrteșcoiu 19. Jitia 41. Vidra 20. Măicănești 42. Vintileasca
HOTĂRÂRE nr. 337 din 9 iulie 1993 (*actualizată*) pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109526_a_110855]
-
în mod deosebit a fost un alt banner, simplu, alb, de mici dimensiuni, atașat de un gard al jandarmeriei, pe care scria „Oferim spațiu publicitar. Tel/Fax”. Un amplasament strategic, bine gândit, la baza Dealului Patriarhiei, chiar acolo unde rândul cotește în unghi drept și începe urcușul final, spre racle. De obicei, acolo se produc altercații între pelerini și jandarmi, starea de tensiune fiind maximă. Televiziunile prezente în zonă „monitorizează” adesea acel loc, tocmai din cauza incidentelor care se produc, fără a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
1.674 2. C.S.V. Boghesti Boghesti 36.241 240 1.380 3. C.S.V. Ciorasti Ciorasti 36.242 110 1.536 4. C.S.V. Câmpuri Câmpuri 36.243 120 1.430 5. C.S.V. Corbita Corbita 36.244 156 1.524 6. C.S.V. Cotești Cotești 36.245 216 1.092 7. C.S.V. Dumbrăveni Dumbrăveni 36.246 80 1.120 8. C.S.V. Garoafa Garoafa 36.247 98 363 9. C.S.V. Gugesti Gugesti 36.248 240 720 10. C.S.V. Gură Călitei Gură Călitei 36.249 240
HOTĂRÂRE nr. 446 din 3 iunie 1999 (*actualizată*) privind aprobarea concesionarii unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124475_a_125804]
-
674 2. C.S.V. Boghesti Boghesti 36.241 240 1.380 3. C.S.V. Ciorasti Ciorasti 36.242 110 1.536 4. C.S.V. Câmpuri Câmpuri 36.243 120 1.430 5. C.S.V. Corbita Corbita 36.244 156 1.524 6. C.S.V. Cotești Cotești 36.245 216 1.092 7. C.S.V. Dumbrăveni Dumbrăveni 36.246 80 1.120 8. C.S.V. Garoafa Garoafa 36.247 98 363 9. C.S.V. Gugesti Gugesti 36.248 240 720 10. C.S.V. Gură Călitei Gură Călitei 36.249 240 740
HOTĂRÂRE nr. 446 din 3 iunie 1999 (*actualizată*) privind aprobarea concesionarii unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124475_a_125804]
-
pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989" Județul Albă Ioan Anastafei; Ciprian Bălan; Maria Bildea; Adriana Maria Bisca; Gheorghe Bran; Liviu Bulzan; Ioan Bumbu; Nicolae Bura; Alexandru Chedea; Vasile Ciobanu; Ion Ciucur; Alexandru Coloji; Aurel Cordea; Mircea Nicolae Costinas; Constantin Cotea; Paul Cotovan; Emil Cugerean; Dorel Culda; Viorel Nicolae David; Panaite Dulgheru; Ioan Duță; Marius Furdui; Gheorghe Gavrilă; Gheorghe Glogovetan; Ioan Groza; Olimpiu Herlea; Gheorghe Iancu; Solomon Ileasa; Alexandru Iosa; Virgil I. Iounas; Ioan Mara; Gheorghe Maris; Ioan Muntean; Ilie Nechifor
DECRET nr. 110 din 13 decembrie 1991 privind conferirea titlului de "Erou-martir al Revoluţiei române din decembrie 1989", a titlului de "Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989" şi a medaliei "Revoluţia română din decembrie 1989". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125079_a_126408]
-
din nefericire accesibil automobilelor), și apoi urcă, pierzându-se într-o zonă sălbatică, pe care nu am avut încă timp s-o explorez, și unde stâncile mele gălbejite iau proporțiile unei frumoase și maiestuoase faleze. Pista de care am vorbit cotește însă spre interior, ducând în sat și dincolo de el. Satul se numește Narrowdean. Forma arhaică a numelui era Nerodene, și o impunătoare piatră kilometrică înfiptă pe țărm păstrează încă vechea ortografie a numelui. Cătunul e alcătuit din câteva străduțe, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
venea pe la noi, pentru că o deprima și o enerva pe mama. Casa noastră era întotdeauna „tulburată“ de asemenea vizite, și după aceea era nevoie de o bucată de timp până să-și revină la normal. Când Rolls-Royce-ul lui Abel Arrowby cotea, în cele din urmă, dispărând de pe strada noastră, mama se cufunda în tăcere, răspundea doar monosilabic, în timp ce eu și tata pășeam în vârful picioarelor, evitând să ne privim în ochi. La școală mă simțeam fericit, deși nu legasem prietenii strânse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parte întunecate, în parte sclipind aurii. Fațada prelungă, frumoasă, a hotelului Raven se decupa distinct, cu toate detaliile-i arhitectonice, în strania strălucire a zilei. Tocmai începusem să uit de enervarea cu măsuța când am observat un bărbat care atunci cotise dinspre golf, înaintând pe drum, în direcția Capului Shruff. Era îmbrăcat într-un costum elegant, cu o pălărie din fetru moale, și arăta, în sălbăticia decorului înconjurător, discordant, ca o figură pictată academic într-un tablou suprarealist. Am urmărit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șovăielnică, m-am pomenit deodată scrutând depărtarea și pândind încordat. Ce așteptam? Monstrul marin? A doua zi, înainte de ora nouă, intram în biserică. Venisem pe un drum ocolit, cățărându-mă întâi pe stâncile aflate de cealaltă parte a digului, apoi cotind prin grozamă în direcția hotelului Raven, traversând mlaștina dinspre mare de la ferma Amorne, străbătând trei câmpuri și trei garduri vii, ghimpoase, și apropiindu-mă de Narrowdean dinspre interior, de-a lungul drumului principal. În felul ăsta, nu apăream deloc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum. Am sărit de pe bancă și am pornit după ea. Când a traversat strada, a întors capul și m-a văzut, drept care a iuțit imediat pasul. Da, era Hartley și fugea de mine. Nu a intrat în prăvălie, ci a cotit pe ceea ce numesc eu „Strada magazinelor pescărești“. Când am ajuns la colț, alergând, nu era nicăieri de văzut. Am intrat în prăvălia cu echipamente pescărești, dar nu se găsea nici acolo. Îmi venea să urlu de exasperare. Am alergat până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în apele căruia se reflectau luminile hotelului. Luceafărul se preschimbase din aur în argint, iar luna se împuținase și-și definise un contur strălucitor. În cele din urmă m-am întors, cu gândul să intru în casă, dar când am cotit pe dig, am zărit o licărire curioasă în locuința mea, o lumină care se mișca. M-am oprit și am pândit. O clipă s-a deslușit îndărătul uneia dintre ferestrele din față un licăr clar, care pe dată a scăzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mele sfârșindu-se o dată cu predarea scrisorii și, în timp ce treceam pe lângă „Leul Negru“, mi-am spus că aș fi făcut mai bine să mă fi întors tot pe drumul pe care venisem. Oricum, în timp ce străbăteam cu pași lenți ulița satului și coteam pe potecă, urmărit, poate, de binoclul lui Ben, am început să mă simt nepăsător și puternic, așa încât și recentele mele precauții mi se păreau a fi o lașitate. Oare Ben mai stătea aplecat peste răzorul lui de flori, sau se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
firma care-l reprezenta pe năvalnicul „Leu Negru“. Și cârciuma era închisă, ici-colo se vedea câte o fereastră luminată, sătenii se duceau devreme la culcare. Pașii mei alergători reverberau ecourile grabei și ale spaimei. Am ajuns în dreptul bisericii, și am cotit, gâfâind, spre deal. Nu se zărea nici o lumină pe acolo [i drumul se așternea întunecat sub umbrele pădurii care-l domina. Mi-am încetinit pașii până la mersul normal, și mi-am dat seama că aproape îmi atinsesem obiectivul. Iată luminile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șterg. „Ben și Mary“ a fost un nou șoc. Am pornit încet în direcția casei. Titus luă două sacoșe de plastic care zăceau rezemate de o stâncă, la marginea drumului. Astea-s bunurile tale lumești? — Nu chiar toate. Când am cotit pe dig, Gilbert a ieșit pe ușa din față a casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Altminteri, cum ar fi putut Rosina să știe că venim? Gândul ăsta mă umplea de o mânie confuză și neputincioasă. Străbătusem satul, trecusem de biserica în care stătusem timid de vorbă cu Hartley cu atâta vreme în urmă, și am cotit pe deal, spre bungalov. Peregrine, conducând ca un nebun, cu obrajii aprinși, părea atât de absorbit în propriile lui gânduri, încât nu luă parte activă la desfășurarea evenimentelor, ba părea chiar nici să nu știe ce se întâmplă. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vitală. — Desigur, Perry nu-ți purta pică, niciodată nu te-a urât, a vorbit așa, într-o doară. Te iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine. Am trecut repede, însoțiți de corul unor dulăi întărâtați, și tocmai încercam o senzație de ușurare când, deodată, Bob Arkwright, patronul „Leului Negru“, s-a ivit de după colțul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tăindu-mă, și m-am pieptănat. Mi-am luat haina, îngrozitor de șifonată, și portofelul. Pe cer trona un soare apos, dar aerul era rece. Am ieșit în pas alergător din cas\ [i am str\b\tut digul rutier, apoi am cotit spre sat. Curând, am fost nevoit s\ m\ opresc din alergat, pentru că un fel de nor de slăbiciune mi-a învăluit trupul, și m-am simțit cuprins de un vertij. Mi-am încetinit mersul, respirând cu grijă; și abia atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]