991 matches
-
În forme și idealuri adverse În totalitate, „adevărul” nemaifiind nici la „mijloc” și nici În altă parte, o jertfă de sute de mii de trupuri, minți și voințe admirabile care au ars Într-un fum ce s-a pierdut În cotloanele obscure ale universului posibilului, un infern vizibil și dominant! - ca și cu generațiile noastre, prinse Într-un „război ce a urmat războiului”, o altă drăcească invenție a acelei satane ce-și ițește uneori creasta personalității și ne convinge că nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din toate cartierele orașului, de concertul rock susținut de David Holliday - fiul lui Johnny Holliday, veteranul muzicii franceze de gen -, poposit în turneu la Lille. Exact ca la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
frumusețe rară, e drept că și foarte scumpe. Uite un loc care mai „repară” din imaginea șifonată a orașului. Din păcate, această frumusețe este ascunsă sub pământ, într-o galerie ca un buncăr - un fel de tunel cu mai multe cotloane, cu treceri sofisticate, ca în metrou. La ieșire suntem așteptați de o avalanșă de artiști amatori. Muzică, dansuri populare și moderne, un potpuriu de o varietate halucinantă. Nu ai timp să te dumerești, să te fixezi pe un gen de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din fluer și chiuind. Noaptea străjerii bat în toacă, ori cântă din trâmbiți... 31 Iulie. Drum de la Telenești la M-rea Gârbovăț în codrii Orheiului, prin Budăi-Oginești. Acest din urmă foarte frumos sat de răzeși. Codrii mari, dealuri uriașe, văi, cotloane, un colț minunat de țară... Codrii Orheiului locul unde stau mănăstirile: Gârbovăț, Hârjauca Frumoasa, Răciula... Livezi frumoase... La Gârbovăț, stupărie frumoasă, așezare minunată și curată... Biserica veche veacul al 18-lea? al 17-lea? La mijlocul sec. al XVIII-lea călugării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rău. Sunt țări, unde așa ceva ar înfățișa o stare de mizerie și de umilință. Când m-am întors de sus, unde am avut priveliștea depărtată spre Sudeți și am intrat din nou în târg, am văzut vrăbii ciugulind într-un cotlon al uliței, fărâmături depuse de o mână caritabilă. Este obiceiu aici ca toate fărâmăturile dela masă să se strângă cu grijă și să fie puse la dispoziția păsărelelor. De aceea mierlele și vrăbiile cu care m-am întâlnit în plimbările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zi, în timp ce ceilalți dormeau după încercările nopții trecute, m-am dus de unul singur prin sat din instinct dar cunoscut și din povestirile de altădată ale bunicii; m am orientat bine prin mai toate părțile satului din centru până la toate cotloanele. Poate era un sat obișnuit dar mie mi s-a părut fără seamăn de frumos; l-am străbătut cu sentimentul familiar al unei întâlniri după o apropiată plecare din acesta. Rareori am avut sentimentul unei identificări firești cu tot ce
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
prostit. Puteai să-mi dai cu ciocanul în cap, nu sărea o scânteie care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate poarta de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin cotloanele lor și... O, sfântă Troiță! Ce întâmplare! Ce fericire!... Mi s-a luminat deodată dinaintea ochilor... Se vede că este un Dumnezeu pentru copii, bețivi și mincinoși. Tocmai în momentul când mă credeam pierdut trecea un birjar cu trăsura goală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
omului pănă când ia o hotărâre, dar, odată luată, el o ține strună înainte și își lasă toate grijele la spate. Așa și noi, față cu neputința de a ne scoborî la târg, ne-am ales fiecare câte un mic cotlon, nu departe unul de altul, și ne-am așezat pe somn. Pe somn, vorbă să fie; eu unul știam de mai înainte că n-am să închid ochii. Luna cea în crai nou, care acum se urcase sus pe ceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu ai unde să intri în tot cartierul acela gri. Să nu găsești măcar un loc frecventabil. Un loc în care să-ți facă plăcere să-ți stai. Un loc primitor. Nu pot să spun mai clar de atât. Un cotlon. Mergeam la control o dată pe săptămână, pentru că exista pericolul unei recidive. Doctorul îmi arăta același pumn decis și îmi urla în urechi exact același cuvinte, luptăm nu ne lăsăm! Cuvinte din care nu înțelegeam mare lucru, habar n-aveam dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
un înotător care s-a tot antrenat cu sârg într-un bazin și acum abia așteaptă să se arunce în valurile mării, să arate de ce e în stare. Vremurile erau de partea lui: se construia noua orânduire și prin toate cotloanele mișunau, ca șobolanii, nemernici, bandiți, dușmani ai poporului, trădători care tre să fie făcuți zob. Era nevoie de oameni capabili să-i facă zob pe ăia. Adicătelea era nevoie de el. Funcția pe care a venit la înapoiere a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puștiul îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
exaspera, ajungea să-l înnebunească. Atunci își amintea că pentru Irina o părăsise pe Vera, își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția ivită dintr-un cotlon al inimii sale erupea, se revărsa ca o lavă și îi întuneca mintea, întreaga făptură, nimic nu mai era atunci la locul său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur verdictul irecuzabil, sentința definitivă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
jumătate de oră, unul dintre ghizii muzeului ne urmărește, curios... Îi spunem ce vrem și-l rugăm să ne ajute să vedem și depozitul. Tipul ezită, dar până la urmă se lasă convins. Ne însoțește în depozit. Scormonim cu privirea toate cotloanele. Ne oprim asupra unui tablou de dimensiuni reduse. Este portretul unui bărbat. Privim lucrarea cu atenție, dar nu putem stabili autorul, iar cei de la muzeu nu ne pot lămuri. Sunăm la București, îl găsim pe Radu Ionescu. El știe ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
România. În fabrica și școlile în care-am lucrat acolo, legăturile extraconjugale traversau ierarhiile în lung și-n lat. Bărbații și femeile se magnetizau, mizeria locurilor de muncă îi făcea disponibili în modul cel mai vădit. Să simți prin vreun cotlon ascuns, murdar, de fabrică dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de scris. Urmarea: nu cunosc altă țară în care intimitatea să fi fost atât de întramestecată cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat de spaimă; și, de milă, de silă ori de frică, ar fi abandonat cât colo Ardealul ăsta cu ghinioane, dispărând ca iepurii în cele mai ascunse cotloane! Brrr! Te cutremurai de intensitatea unor sentimente atât de atingătoare, de percutante. Îți venea să te ridici de pe scaun și să pornești desculț și degrabă, ca o vijelie în iureșul sfintei bătălii patriotice. "Treceți batalioane române Carpații La arme cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
insignifiant pe care să-l examinăm rece, distant, cu indiferență. Nu. Și nici nu era tratat ca un obiect de muzeu de piciorușul căruia îi agăți o hârtiuță cu numărul de inventar stând acolo uitat, abandonat și părăsit într-un cotlon, acoperit succesiv de straturi imemoriale de particule microscopice sub formă de praf. Nu. Ceasul ăsta era un prieten, un membru al familiei care fusese lângă noi ani de zile și participase în felul său la toate frământările și bucuriile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și brad cu acoperiș de paie; în mijlocul clădirii se afla un cămin lung boltit de piatră, ieșind prin acoperiș, iar în partea răsăriteană a clădirii se afla locuința lucrătorilor dela răchierie. Patru cazane pentru fiert rachiul așezate în cele patru cotloane are fiecare o capacitate de 12 găleți, și câte un jgheab adânc și lat în care intră apa morii, atât cât este nevoie. - un șopron pentru vite cu acoperiș din paie, - o cocină cu trei despărțituri, deasemenea din bârne și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
solidară cu autoritatea împerială împotriva revoluției ungare. Atunci când a vorbit Bărnuțiu se realiza de fapt unirea-n cuget și simțiri a românilor din toate cele trei provincii, pentru că între cei peste patruzeci de mii de români adunați aici din toate cotloanele Transilvaniei, se remarca prezența celor mai de seamă oameni veniți din Moldova și din Muntenia. S a pretins atunci într-un glas desființarea iobăgiei fără despăgubire, egala îndrepătățire a națiunii române, și respingerea «uniunii» Transilvaniei cu Ungaria. La 15 mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
În sfârșit, în 1949, după desăvârșirea preluării puterii în stat de către orânduirea comunistă, când poliția și jandarmeria sunt desființate, se instituie ca instrument de păstrare a ordinii publice Miliția, instituție care-și organizează puncte de lucru ce vor acoperi toate cotloanele țării. Atunci în 1949 se înființează primul post de miliție în satul nostru, într-o casă particulară. Abia în 1957 se face loc acestei activități într-una din încăperile Sfatului Popular Comunal, ca mai apoi să primească un sediu în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avea pe Victoria, fetița de câțiva anișori și se străduia să trăiască după regulile lui. Alin era un adolescent, un tânăr ce promitea multe și era destul de înțelept. Urmărită de ghearele ascuțite ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își târau mantia lor, ce părea ca o poartă larg
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina aproape strigând, renunțând la orice fel de autocontrol. - De ce nu m-ai așteptat mamă în gara din Solnok?! Întrebarea căzu ca un trăsnet asupra ei. - Te-am așteptat multe seri la rând, te-am căutat peste tot, prin toate cotloanele gării din Solnok, dar nu te-am găsit. - Nu cred un cuvințel din toate căte-mi spui. - Pe cuvântul meu de onoare, îi răspune Carlina cu o expresie de parcă ar fi băut zeamă de lămâie, apoi zise: - Te-am așteptat, te-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
luase în calcul și faptul că poți primi ajutor în viață de la cine nu te aștepți, că astfel poți depăși unele momente critice dintr-un segment din viață hărăzit a fi o pedeapsă divină. Alteori ai nevoie să găsești în cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe. Alcoolul este cel mai subtil și parșiv drog al omenirii atunci când este consumat fără măsură, iar bețivii sunt niște trâmbițași, niște animale periculoase care din păcate uneori necesită transportați pe cărările vieții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
clasificare stă însă, în parte, reușita sa. Vârtosu, senatorul jovial nest-ce pas, care colmatează acțiunea filmului (antologică, scena interviului !), este, la rigoare, un tip identificabil în fauna Puterii vezi anumite ticuri verbale, de un comic irezistibil , dar și prin cotloanele ei (peuneriste). Vârtosu este un vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție. Lasă-mă-să-te-las când e vorba să nchidă ochii în interes propriu și laș, la o adică, atunci când vine momentul să dea socoteală. în interpretarea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
hîrtii, am scos cheile și le-am pus pe o măsuță, în holul apartamentului Liviei. Acolo le-am uitat. Acum vreau să intru în birou, așa că merg în atelierul mecanic și-l caut pe Ghiță. Îl găsesc pitit într-un cotlon al magaziei de materiale, frecînd de zor mînerul unui cuțit de bucătărie. Cînd mă vede, încearcă să strecoare cuțitul sub niște cutii cu rulmenți, dar îi fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]