1,600 matches
-
o roată cu tot vinitul ei să fie a sfintii Mitropolii și o roată a beceriului gospod”. Nu ne putem plânge nici de Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, care la 6 mai 1733 (7241) hotărăște: „Mam milostivit și am iertat o crâșmă de aicea din Iași, unde se vinde vinul Sfintii Mitropolii... de camănă, de bezmăn,... nemărui nimică să nu dea, ca să fie de untdelemnu și de tămâie și lumânări la sfânta Mitropolie”. Eu aș zice că una-i să faci și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
logofătul Radu Racoviță cu ginerii și fiicele sale? Nu m-ai prins nepregătit, părinte, fiindcă știu că la 15 mai 1761 (7269) biv vel logofătul Radu Racoviță scrie: „Am dat danie spre pomenire o pivniță de piatră cu dugheană de crâșmă ce iaste deasupra pivniții și cu altă dugheană, ce iaste din sus alăture cu pivnița, pentru șidere crâșmarului, și cu 4 dugheni din gios, ce sânt tot în rândul pivniții supt un acoperemânt , aice în târgul Iașilor, lângă mănăstirea Bărboiului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vinișor precum limpede precum apa de izvor, grâu și păpușoi, ce să faci cu ele? Nu ai alta încotro decât să le vinzi. Și asta n-o poți face acolo pe răzor, ci într-o dugheniță, o pivniță sau o crâșmă. Și mănăstirea Aron Vodă - ca și celelalte mănăstiri - nu ducea lipsă de asemenea acareturi. Ia amintește-ți ce spune Constantin Șerban voievod la 26 ianuarie 1661 (7169) despre o dugheană și o pivniță unde se vindea „fănina”! Iată ce spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din prisăci cu stupi... și dintr-altele din toate, pe obicei, cum și din grădini cu legumi din care vor ave de vânzare... Și tot omul gospodar... să aibă a lucra mănăstirii... pe an acele 12 zile... cum și pentru crâșme, di pe numitele moșii, când n-a ave vin băutură mănăstire de vânzare în crâșme, atunce să vânză și sătenii”. Altfel spus, sătenii nu aveau decât să aștepte mult și bine până să-și poată vinde și ei oarece din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu legumi din care vor ave de vânzare... Și tot omul gospodar... să aibă a lucra mănăstirii... pe an acele 12 zile... cum și pentru crâșme, di pe numitele moșii, când n-a ave vin băutură mănăstire de vânzare în crâșme, atunce să vânză și sătenii”. Altfel spus, sătenii nu aveau decât să aștepte mult și bine până să-și poată vinde și ei oarece din agoniseala lor. Și cum sfintele mănăstiri aveau vin și băuturi din viile proprii și din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în locul unde stătusem până atunci. Uluită, mulțimea a rămas separată, păstrând cărarea care ducea de la mine la Vivian. Jumătate dintre chipuri se holbau la mine, jumătate la ea. Nu mai aveam nevoie decât de vreo câțiva scaieți, niște pistoale, o crâșmă - și decorul ar fi fost complet. — Călătorie sprâncenată, rahat cu ochi ce ești, a pufnit Vivian, smulgând microfonul din mâna lui Luke. Oricum, nu mai făceai față, Claire. Din prima zi, ai fost o proastă investiție. Aceia dintre voi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fără însușiri și a murit înainte de a o putea termina. Ne mai pasă de toate astea acum? Întrebarea părea să nu aștepte un răspuns. — Milton era orb. Cervantes era ciung. Christopher Marlowe a murit înjunghiat într-un scandal dintr-o crâșmă, înainte de a împlini treizeci de ani. Aparent, cuțitul i-a intrat drept în ochi. Ce-ar trebui să înțelegem din asta? — Nu știu, Tom. Spune-mi tu. — Nimic. Nimica-nimicuța. — Înclin să fiu de acord. — Thomas Wentworth Higginson „a corectat“ poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prezentasem pe Zina, dintr-odată devenise ca fata lui. Las’ că are tata grijă! rânjește de pe peron, cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care băieții au dat-o jos pe fata lui Sile, curățată, pansată la amândouă picioarele, sprijinită de maică-sa. Au trecut și pe la noi să întrebe de capul familiei, dar se vede că omul plecase să se îmbărbăteze la o crâșmă cu program prelungit, lăsând ușile la casă deschise vraiște. L-am întâlnit a doua zi, pe când îmi beam doza la „Carmen“. Pe trotuarul stricat de pe Sfânta Vineri, el fuma din țigările lui populare, cu un aer preocupat: Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei de la Policlinica Vitan. Bradul din curtea policlinicii, spre care dă fereastra săliței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu o firmă de tour-operatori să vă închirieze autobuzul? Lasă, domn’e, asta-i treaba noastră, ce ești tot timpu-așa, să descurajezi omu’? Eu nu trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu găsească pubelele-n drum, ca să ne lase cu gunoiul cât casa) o pornește și el, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, la crâșma lui Tănase, mai în jos pe Stelea Spătarul. Cum peste drum e secția de poliție, se mai ceartă și cu polițaii care-și beau pe repede nesul. Acum, de exemplu, sunt în actualitate listele de securiști din Academia Cațavencu: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de motive estetice sau... mai întâi faianța roșie asociată cu măsuțele de plastic mov și zumzetul jocurilor mecanice sunt factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și motivul că aici nu găseam, ca la Carmen, bere la zece mii, nici vodcă din cea mai proastă, de șapte mii (aia căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar, întâlnirea norocoasă care nu se întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine treceau în fiecare zi oameni atrăgători, dar inabordabili, potențându-mi nerăbdarea de a mă refugia la crâșmă, topos-ul meu de pe Sfânta Vineri, pe care în visurile mele îl transformasem în cafenea literară. Scrâșnetul vechii râșnițe de cafea sau mirosul tare de cafea turcească probabil sunt doar pentru mine un element de atmosferă boem-intelectuală. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Adevărul e că la Carmen nimeni nu venea pentru cafea, decât probabil dimineața după chef. Nici clienții ei nu pot fi public de cafenea literară, decât într-o forțare a închipuirii mele. În realitate, prezentau interes prin faptul că la crâșma mică erau reprezentate breslele aproape uitate de meseriași, cu toate ustensilele lor. (Coșarul, agățat de colacul lui sinistru de funie, nu mai poate nici să mai bea, dar nici să se dezlipească de scaun. Pe Viner trebuie să-l întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-l voteze pe Lungu până la sfârșitul zilelor lui, vă spun. Bine, zic, da’ ăsta n-a fost primar și pe timpul lui Ceaușescu? Da’ de ce-a fost, domnule? A fost fiindcă era bun, de-aia l-au pus!!) După-amiază, la crâșmă nu servea nici Carmen, nici mătușa Thénardier, ci o fată care stătuse botoasă până pe la șapte seara, trântind paharele de sticlă pe tabla tejghelei, greșind comanda, uitându-se pe urmă și mai urât când i se pare că verifici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ochii micșorați în fața lui cărnoasă, ea se învârte pe vârfurile degetelor în șosete, fără să mai simtă răceala cimentului, îi înfige bărbatului capul cu păr aspru în coșul pieptului. În drum s-a adunat toată mahalaua, bătrâna care servește în crâșmă, patronul cu băieții de la fierărie și geamgerie, copiii de pe stradă, bărboșii de la sinagogă, toată lumea ca la nuntă. Când meterhaneaua s-a oprit după o melodie, la fel de brusc cum începuse, dansatoarea se uită în jur parc-ar fi căzut din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mutându-se într-o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta poți, ai, ’tu-ți curu’ mă-tii! Crezi că nu știu ce scoți pe gură? Nu ești În stare nici să citești ce-ai pe hârtie? — Tre’ să-mi schimb ochelarii, toarășu’ colonel! — Când să-ți schimbi ochelarii, dacă zaci pân crâșme, tembelule? Dă-i, bă, odată, drumul! * — ...Am reactivat agentul Emilian, care din cauza funcției de răspundere are deplasări de servici... — Ai reactivat-o pe mă-ta, băi, toarășu’! Nu „din cauza,” ci „pentru că are”! Iar pe agentul Emilian io l-am reactivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru că are”! Iar pe agentul Emilian io l-am reactivat! Io, uită-te la mine! I-am adus notele din data de 4 martie, și ultima, adnotată de mine la 9 mai, le ai la dosarsau le-ai uitat la crâșmă? Dă să le văz, că de la tine nu crez o iotă! Dă tot dosaru’ mai bine! Păi, bine, bă, toarășu’ Gherghina, aștepți să Îți fac io treaba? Dosarul „Savantul” are douăzeci de file și mai mult de jumătate sunt notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de cornul școlii, gospodăria lui Moș Andrei. Simion Cristea aleargă de colo-colo, prin ogradă, mai Împiedecându-se de un copil (are, are!), mai poticnindu-se În vreo unealtă uitată - și tot Împunge cerul cu o butelcă de vin. Răcnește ca la crâșmă (n-avem așa ceva În Mana, dar dacă am avea, așa ar; am auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene. Cu mâna streașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe mama Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare, sună la salvare și-l declară nebun. Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre exemplu, e zgubilitic, bursier atestat, autodidact, documentarist cu ștate vechi, mă rog, Buletin este și el a fortiori însetat și se alimentează în permanență, pe unde apucă. Afirmativ. Pot să confirm. Ei, și să continuu! Când am ieșit din crâșmă, peste drum de cimitir, pe străduța care duce la stația de taxi-uri, dintr-o curticică, de pe stânga, într-o fâșie de lumină, s-a strecurat pe poartă un iepure mare, alb. Alb, complet. Griș cu lapte. Vreau să zic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uitare", rememorează Avocatul un vers rătăcit și banal, pășunist, de-al Poetului. Își ridică păhărelul și bea hulpav, dintr-o sorbitură, simțind jerăgaiul arsurii amare, binefăcătoare, cum coboară năvalnic, către plex. Până la fund... "Sfinții Luca și Matei, au deschis o crâșmă-n tei!" Trădătorul de Vierme tot nu se vedea, și pace. Vă spun, ajunsesem de-mi smulgeam părul din cap, ca o nebună, gândindu-mă la copilaș! Când, din senin, aud pe geamul deschis, două glasuri care se certau, ah
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tu, murgule! Adio, pleașcă! Ochiu', prazu' și la revedere! Păi, odată, s-au făcutără Sile și cu Pale pastă, la birt, la Petre, unde și-a rupt și mâna Botîncur, la o combinație en-gross, mișto... Nu știți? Pică Pale-n crâșmă, pe la nouă-zece dimineața, beat-tobă și răcnește: Deșteptarea, neamule! Mă cac pe toți! Când, dă nas în nas cu Petrică: Pe tine, nu! P'ormă, se mută la masa unde zăcea Silică leșinat, se chiorăște sub scaunul ăluia și zice: Băi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]