1,606 matches
-
Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că vom avea vreme bună și nopți senine încă câteva zile de azi înainte. Să dea Domnul, că avem treabă nu șagă - a aruncat peste umăr Mitruță Ogaș. Pe nesimțite, au ajuns la Crâșma din drum. Costache crâșmarul și Măriuța - care trebăluiau prin curte - au ieșit în poartă. Bine ați venit! Sau mai degrabă bine ați ajuns, gospodarilor! - i-a întâmpinat crâșmarul, cu bucuria fluturându-i pe chip. Bine v-am găsit - au răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmbătrânit de tot, Dumitre. Ia privește tu colea în depărtare. Nu vezi nimic? Moș Dumitru s-a oprit în loc, și-a burnițat privirea și a căutat către locul arătat de Pâcu. Măi, că bine zici. Acela-i felinarul din poarta Crâșmei din drum. Îi semn că trebuie să ne grăbim, că se răcește mâncarea. Cu ultimele puteri, au ajuns în poarta Crâșmei din drum. Lumina felinarului din parul porții scotea la iveală semnele oboselii de peste zi, adunată pe chipul cărăușilor... Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
burnițat privirea și a căutat către locul arătat de Pâcu. Măi, că bine zici. Acela-i felinarul din poarta Crâșmei din drum. Îi semn că trebuie să ne grăbim, că se răcește mâncarea. Cu ultimele puteri, au ajuns în poarta Crâșmei din drum. Lumina felinarului din parul porții scotea la iveală semnele oboselii de peste zi, adunată pe chipul cărăușilor... Costache crâșmarul a stat cu urechea la pândă și când a auzit scârțâit de care și vorbă a ieșit cu grabă în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe la fiecare și vezi cum au aranjat boii. Ai grijă ca toate să fie la locul lor. Pe urmă ne adunăm să mergem la masă. E limpede? Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat în crâșmă. Bun găsit, cinstită gazdă! - i s-a adresat Pâcu mai mult Măriuței, care tocmai așeza niște străchini pe masă. Bun venit, gospodari dumneavoastră - a răspuns Măriuța, îmbujorată, semn că i-au făcut plăcere vorbele lui Pâcu. Te ții de pozne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încerci să vezi dacă... Că te poți trezi cu una peste... ochi, de uiți cum te cheamă!... La auzul acestor vorbe spuse de Pâcu cu intona ții și gesturi ghidușe, cărăușii au izbucnit în râs de s-au cutremurat pereții crâșmei... Din cuhnea care avea ușa deschisă a pornit un tril de râs...Toți au întors privirile într-acolo... Și n-au avut ce vedea decât o ușă care se închidea încet... Pâcu însă a reluat vorba: Și cum vă spuneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de fiecare dată, a ridicat ulcica, a drămăluit-o, a dus-o la gură și a băut prelung... După ce și-a liniștit setea, a pus mâna pe fluier... O doină cu unduiri prelungi a început să fâlfâie din aripi la Crâșma din drum... Cărăușii ascultând ghersul tremurat al fluierului, au plecat capetele ca într-o reculegere... După un timp, pe nesimțite, un tril din ce în ce mai viu a început să curgă peste capetele plecate ale cărăușilor. În cele din urmă, melodia s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu urechea, că povestea, nu-i pentru tine fata moșului. Îi pentru niște guri căscate ca aiestea din fața mea... Cu alte vorbe, îi numai pentru cei ce poartă nădragi... Semn că Măriuța trăgea cu urechea la ce se vorbește în crâșmă, a apărut în ușa cuhnei și l-a liniștit pe Pâcu: Lasă, moș Pâcule, că doar nu-s fată mare și mi-a fi rușine. Tu ce zici, Costache? a întrebat ea, privind galeș la Hliboceanu. Costache, care - se vedea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând în crâșmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând în crâșmă. Dar mai ales felul cum râdea când Pâcu spunea polojănii... Pâcu a stat liniștit până și Măriuța a dispărut în spatele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând în crâșmă. Dar mai ales felul cum râdea când Pâcu spunea polojănii... Pâcu a stat liniștit până și Măriuța a dispărut în spatele ușii de la bucătărie. Apoi a început să vorbească: Povestea din astă seară îi oleacă mai deocheată, așa că să nu-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o să vă aducă aminte de pe când erați și voi tinerei... Apoi la mine în sat, care-i colea la o aruncătură de băț... La mine în sat, cum spuneam, pe o costișă din ponoare, stă și astăzi - Dumnezeu știe cum - crâșma lui Ion Prispă. Înspre vale și-a pus umărul ca s-o sprijine o prispă lată și înaltă cât ți-i malul. Pe ea, pe lângă perete, erau rânduite câteva măsuțe de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gâtlejul.” Se înțelege că crâșmarul i-o îndeplinit dorința lui Vasile Căpitanu. Și a gândit:„A plăti el Vasile, că-i om gospodar. Și apoi suntem de-un leat. Nu s-a face el de rușine pentru o datorie la crâșmă”. Ca urmare, aducându-i țoiul cerut, s-a așezat și el la masă, cu un oftat de om ostenit. O bună bucată de vreme au tăcut amândoi. Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și tragă sufletul și să guste din ulcica cu vin. Când a simțit că a scăpat de nodul din gât, a pornit să meremetisească luleaua și nu s-a oprit decât în clipa când scotea fum ca hornoaica de la cuptorul Crâșmei din drum. A pufăit până ce și-a limpezit gândurile și a grăit cam în doi peri: Dacă încă mai sunteți treji, am să vă spun, mai departe povestea celor doi prieteni... De nu... La Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nepoți? Au avut și încă din belșug, băiete. Și ce dacă au avut? Ei, aici îi tot chichirezul, flăcăul tatii. Doar nu vrei să spui că ei toți au fost tot crâșmari. Feciorii lui Ion Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că prin toate cele spuse și făcute de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu bunicul tău... Da’ și bunicul tău s-o dus repede în Rai după Vasile Căpitanu. Taică-tu poate nici nu s-o uitat în hârțoage. El o închis toate hârtiile în lădița asta și o tras zăvorul pe ușa crâșmei. Știi doar că el făcea fântâni și nu avea vreme s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o tras zăvorul pe ușa crâșmei. Știi doar că el făcea fântâni și nu avea vreme s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele bunicului tău”. „Apoi dacă nu rămânea în picioare fosta crâșmă a bunicului, cu toate cele trebuitoare, crezi că mă mai apucam eu de crâșmărit? Nici pomeneală. Da’ de la bunicu’ au rămas până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă urmașii lui moș Vasile Căpitanu sunt buni de plată.” „Asta cam așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici o datorie”. „Ei. Nu ți-o spus, nu ți-o spus, dar datoria-i datorie”. „Măi Haralambie! Ori șăguiești ori nu ți-s mințile acasă”. „Ba nu șăguiesc deloc. Socoteala vine de la bunicul tău, care o băut pe datorie la crâșma lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit așa pe neașteptate”. La auzul acestor vorbe, Toader Căpitanu a rămas cu gura căscată... „Cum s-o întâmplat de m-o găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la bunicul lui? Și dacă ar fi așa, de ce să plătesc eu după atâta amar de vreme? Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-a apucat Costică să mai spună ceva, că Toader a scos țâpișca pe care tocmai i-a dat-o goarza. „Uite aici! M-ai scos dator în locul bunicului Vasile? Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]