1,052 matches
-
ca ei... nu numai stele strălucitoare, care răspândeau o lumină puternică, ci și mai puțin strălucitoare... Chiar și o ființă slabă ca el, dacă ar fi trăit din plin, ar fi fost probabil în stare să înșface pentru sine un crâmpei din minunăția stelelor. — Bine, fie! Vino cu mine, câine-san. Gaston s-a ridicat și a pornit mai departe. Câinele mergea în urma lui, tușind. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cerului cuiburile lor. Cu ochii la stele, care străluceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-mi plesnească una după alta, Într-un ritm tot mai accelerat, iar circulația sângelui mi s-a oprit. O perdea neagră mi se așternuse peste ochi și sub ea clipeau imaginile luminoase a unor flashbackuri. Prin fața ochilor mei defilau nu crâmpeie din viața mea, așa cum am auzit că se Întâmplă adesea, ci imagini cu Keiko Kataoka care poza Întocmai ca un manechin de modă. Tocmai mă gândeam că nu o văzusem niciodată dezbrăcată pe Keiko Kataoka, că am simțit o arsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un strop de luciditate care-mi permitea să conștientizez frânturile de imagini care defilau din nou, clipind intermitent. Nu eram Însă În stare să localizez nici sursa acestor imagini, nici cu ce parte a trupului le receptam. În mod straniu, crâmpeiele acelea de imagini alcătuiau un scenariu, și Încă unul grandios. Vedeam o femeie târându-se În patru labe; chipul ei se schimba cu repeziciune; putea fi Keiko Kataoka, Reiko sau la fel de bine putea fi una din prostituatele caucaziene pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are pe umăr câteva fâșii de pânză înălbită. Fredonează pentru ea un crâmpei de cântec.) ILINCA: Sărutăm dreapta, părinte! SISOE (cam cu gura altuia): Domnul... (O privește lung, trece și se uită la ea dintr-o parte. Iar se întoarce) ILINCA: Da' ce te uiți așa la mine? N-ai mai văzut femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și imaginează că-l cunosc, dacă nu-i aducea un beneficiu. La urma urmelor, ideea Martei păruse bună doar pentru că, în clipa respectivă, așa cum spusese tatăl ei, era singura posibilă. Cipriano Algor stătea în bucătărie, n-avea cum să audă crâmpeiele de discurs, izolate și fără legătură, emise de ginere, însă părea că le-a citit pe toate, completând golurile, pe chipul abătut al fiicei sale, când aceasta, după un lung moment, ieși din cameră. Și pentru că n-avea rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dă la boboci! (Parker trase o dușcă de bere.) N-ai văzut tu atâta mizerie! Pun pariu că și acum mai șterg oglinzile alea! ― Mda, făcu Brett zâmbind pentru a-și arăta interesul. Nostalgic, taciturn, Parker se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu voalat de trecerea timpului. Într-o doară, acționă un comutator de pe pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i conferea nemărginire. Arghezi pleacă de la marele orizont pentru a-i restrânge în jurul terestrului. O prezență măruntă, o priveliște familiară reduce dintr-odată vastele perspective. Poetul se simte în cer "acasă" ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
definesc, Clipitele cu cântul le-mpletesc Și cântecul mi-aduce dimineața... Vibrând în clipă, în minut vibrând, Mă simt văpaie pururi arzătoare, Desprinsă de luminile din soare Și luminând, prin cântece, oricând... Prin ele-n suflet, simt cum îmi pătrund, Crâmpeie din lumina vieții noastre Cu orizonturi limpezi, mai albastre, Dintr-un adânc, spre-un viitor profund... Cu frumuseți, cu doruri de mai bine, Speranțe-n inimi, visuri și-mpliniri Chipuri râzând, cu dragoste-n priviri Din pacea vieții ce ne
L?SA?I-M? S? C?NT! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83820_a_85145]
-
s-a dus tot timpul acela care trecuse și peste el, și peste ea. Ciudatul sentiment că nici nu fusese timp. Sau tot ce fusese se mistuise, se amestecase, se revărsase acum ca dintr-un sac cu fulgi și zburătăceau crâmpeie de amintiri precum funigeii plopilor, primăvara, stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu toți bărbații cu care se hlizește ea pe la petreceri. Probabil că e logic ce spune, pentru că Davey e întotdeauna obiectiv și nu prea spune prostii; dar aproape că nu-l ascult. Din când în când mai prind câte un crâmpei semnificativ din această analiză psihologică profundă, în restul timpului, mintea îmi este ocupată cu rememorarea convorbirii telefonice cu Jake, de după-amiază. —Măcar asculți? se indignează Davey. Mă scutur cu greu de scena în care Jake îmi spune că abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stopat de a picta chipul vreunui profesor. Uneori, încerca la ore să creioneze, pe ascuns, atitudini, gânduri, voluptăți, tăceri, fie calde, fie istorice, fie într-o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lucrurile, când de fapt ei acționau în perfectă concordanță cu principiile comuniste: muncă, muncă ți iar muncă! OAMENI CU INIȚIATIVĂ în vara lui 1988 eram într-o tabără de creație împreună cu încă vreo douăzeci de-alde mine, împătimiți să surprindem crâmpeie din zestrea de frumuseți cu care natura ne-a fericit meleagurile. După ce am lepădat la hotel bagajele voluminoase pentru o ședere de vreo două săptămâni, și cele necesare lucrului pe teren, am pornit în grup spre Deia. Să nu vă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
toți pereții. Malurile sunt abrupte orice val stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în aceste aprigi lupte pentru-un singur ideal sau mai multe idealuri... Resemnarea e un mod de-a ieși la suprafață doar cu un crâmpei de viață și-un mers de miriapod, contra firii; lașii se-ncălzesc la ea... ce iluzii! Nu mă mint! Doar minunile iubirii îi mută pe altă stea, a încrederii în forța care le aprinde torța mersului în labirint. Jilava 1956
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
păru cât se poate de amuzantă și am râs cu poftă. Concertiștii coborâseră de mult în odăițele lor, iar mansarda se cufundase într-o liniște de planetă stinsă. Numai noi, treji, stăteam în întuneric întinși la vorbă. Mihaela îmi povestea crâmpeie din viața ei. Avusese parte de o copilărie senină, încălzită de dragostea părinților care o adorau împlinindu-i voile până la răsfăț. După ce isprăvi cursul primar o dădură la una din cele mai bune școli din Capitală, unde învăța și Cici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înrăutățeau din ce în ce. Chiar Alexa. femeia călită, care luase aprig viața în piept, își cam pierduse cumpătul. O ascultam, mai mult înțelegeam intuitiv ceea ce spunea, pentru că gândurile mele zburau în altă parte și nu puteam să prind decât crâmpeie din frazele ei. Și starea asta de golire și apăsare nu mă părăsi tot timpul. După câteva zile, am primit un bilet din partea Alexei: " Nici o îndreptare, îmi scria. Dimpotrivă, s-a mai întîmplat ceva nou care agravează situația. Un tânăr
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
verde care se petrecea în vitrina alăturată. Nu-și dorea nimic din toate vitrinele de prin jur. Antebrațele ei se odihneau sprijinite de coapse, iar mâinile atârnau leneș, ușor încrucișate între genunchi. C'è tanta pace, își aminti Nestor un crâmpei dintr-un cântec la modă pe vremuri, în copilăria sa. Mama îl trăgea de mână, dar el se înțepenise încăpățânat în prag, privind cu spaimă în susul scării care ducea la magazinul de confecții de la etaj. Pe palier, manechinul-femeie dădea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
închid în ele, socotindu-le ca fiind numai ale lor... În dimineața aceea, Alex se trezi mai devreme ca de obicei. Deși ultima convorbire cu Olga se afla undeva, ca un dosar pus la arhivă, mai răzbăteau prin țesătura gândurilor crâmpeie de întrebări. Acestea îl tulburau uneori din ale sale. Nu putea înțelege cum, după atâta timp, nu reușise să cunoască decât fațetele pe care ea voise să i le arate. Purtase atât de firesc masca unei îndrăgostite, încât el nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cartier. Ea, și Blândețea ei, erau, zilnic, pe buzele tuturor. Și modul lor de a fi, de a se comporta, cu toată lumea, era o mostră permanentă de bun simț, de bunătate, generatoare de respect, stimă și dragoste,în întreg, acel, crâmpei de comunitate. Și Blândețea a ajuns la căminul de copii ai locuitorilor zonei. La început, componentă a micului colectiv de educatoare, de aici, iar, mai apoi,în calitate de căpetenie a acestuia. Clădirea nu fusese ridicată de prea mulți ani. Era luminoasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie și iată, proză scurtă, în care pictează, cu penelul sufletului, amintiri ale unei copilării fericite, în scopul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
într-o singură zi, Să mă întrec cu vântul și gândul în zbor Și să uit, însemnele cuvântului dor. Dar, asta mi-e firea și locul sub soare Și chiar fără aripi am să zbor peste mare, Să dau vieții crâmpei de culoare, Într-o lume ce încearcă haotic să zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și spre casa bunicului său, de la care îi mai rămăseseră încă o grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cuminte și le iartă Că n-au vrut s-o facă lată. Cioban Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Dorm În ochii tăi mă oglindesc Să pot zări marginea unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierd pe firul unei povestiri, să mă sustrag afluenței de umbre obositoare din jurul meu. Înclin către casa Zmeului, atât că filozofia elaborată a Zmeului întrece posibilitățile răbdării mele. Gândurile îmi zboară aiurea, nu pot sta locului, nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Oare el își mai amintește? Probabil că nu, nu era ceva foarte definit și, de altfel, bărbații nu prea țin minte istoriile scurte sau tentativele nereușite, nu sunt ca femeile, care rămân cu mintea încețoșată, încărcată numai cu astfel de crâmpeie absurde și ratate. De mult a îngropat toate lucrurile și întâmplările; probabil odată cu disertația despre boală și iubire a lui Krokowski, îi evocă amintiri aparent fără nicio valoare și semnificație. Totuși memoria le reține parcimonios, cu aerul că le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate că această amintire îi aparține de fapt ei și ea mi-a relatat-o cândva, fără să-mi amintesc când. Prin urmare, e posibil ca amintirea ei să fi intrat din memoria ei într-a mea. Și acum acest crâmpei de memorie rătăcită, ce n-o pot localiza în timp și spațiu, croită din aceeași materie cu cea a viselor, îmi aparține de-acuma mie. Într-o vreme, această amintire mă hărțuia periodic, ca un coșmar; era perioada în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]