1,654 matches
-
verde (2); înverzit (2); lac (2); liniștit (2); plai (2); plimbare (2); relaxare (2); singurătate (2); văzduh (2); vînt (2); adînc; alinare; animale; apă; armonie; bogat; brad; brazi; bucată; bucurie; căprioară; carne; cer; cioban; ciuperci; clasă; de copaci; copil; creangă; crîng; cunoaștere; de la noi; deltă; desiș; drumeție; dumbravă; energie; eșec; excursie; falnic; fericire; frate; frică; fructe de pădure; frunte; frunză; frunziș; grătar; haiduci; haiducie; hoț; iarnă; iepuraș; îmbelșugat; înalt; întins; iubire; judecător; lin; liniștea; livadă; loc; lumină; luminat; lup; măreție; mic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
11); mare (9); viață (9); aer curat (8); frunze (8); mure (8); mister (7); munte (6); pom (6); urs (6); întunecoasă (5); relaxare (5); frumoasă (4); iarbă (4); întunecată (4); libertate (4); umbră (4); alune (3); brazi (3); ciuperci (3); crîng (3); frumos (3); labirint (3); natura (3); neagră (3); prospețime (3); răcoare (3); sănătate (3); stejar (3); stejari (3); animal (2); arbore (2); arbori (2); armonie (2); basm (2); bogăție (2); brad (2); cadru (2); cîmpie (2); copacii (2); cort
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
brâul pământului, / Pe vârtejul vântului, / Pe cursul izvoarelor, / Pe mirosul florilor / Și lumina stelelor, / Pe semnele cerului, (...) / Când la această casă am ajuns / Toate stelele s-au ascuns."77 sau "Și noi încă ne-am luat / Și am plecat / Pe crângul pământului / Pe stelele ceriului, / Pe lumina soarelui. Nu mult după ce-am plecat / O stea ni s-a arătat, / O stea mândră, luminoasă, / Ce lucea spre această casă."78 Cosmicul devine cadrul nupțial atunci când "unirea" este interzisă de anumiți factori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Din cap până în picioare. / Rău îi, doamne, nu pot spune, / De-mi vine să merg în lume / Și să-mi fac casă-n pădure, / Ca s-aud cucul cântând / Și păsările șuierând. Plâng și florile-n grădină, / Și păsările-n crâng, de milă, / Și eu stau și mă bocesc / Ce să fac, cum să trăiesc, / Că pe mine tot mă doare, / Din cap și până-n picioare." 129Repetiția paralelistică, accentuată de utilizarea polisindetului, figurează, alegoric, destinul uman al naturii, dativul etic ilustrând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
piatră, / De cal bun călcată, / De biciu urzicată, / De voi-ncă mustrată!"142 Simbol solar, leul reprezintă renașterea, împrospătarea energiilor cosmice, "înapoierea soarelui".143 Prinderea și uciderea lui este o ofrandă adusă lumii întregi, reînvierea Soarelui și reluarea drumului înspre "crângul cerului": "Dailerui / Dar n. / De bun cal ce hrănește, / Hrănește, / Nici vestește, / Că lui vestea i s-a dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară la vânătoare. Vâna ziua, / Toată ziua; / Când fu soarele-ndesară, / Îndărăt că se-nturnară. / Găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
creează certitudinea relativă a împlinirilor, scindate în plan deictic ("ș-apoi"): "Cucule, cu pană sură, / Du-i mândruței voie bună / Și mai dă-i și o arvună, / Să mai aștepte-o lună.../ Cuculeț, cu pană mândră, / Ș-apoi mergi în crâng și cântă, / Pe cine am eu mânie, / Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecând prin tot ce este "omenesc": frumusețe și mizerie, iubire și ură, eroism și lașitate, prietenie și trădare... Nu există bine sau rău, gândirea omului e cea care transformă realitatea"ne învață înțeleptul Solomon. Așa cum vânătorul întinde lațul păsării din crâng, Alexa Visarion a devenit pentru mine un fel de "tutore spiritual" și îi port și azi recunoștință că mi-a întors calea destinului de artist "împlinit" și "așezat" care poate de acuma să "rumege liniștit", spre principiul lui Mahatma Ghandi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton prin felul în care evidențiază natura, "spațiul mioritic", cu peisajul tipic românesc: codrul marea (Mai am un singur dor), satul în amurg (Sara pe deal), lacul (Lacul), comuniunea om-natură (Ce te legeni), crângul (Dorința). Cunoscător al culturii antice (indice: Rig-Veda, Mahabharata), al filosofiei grecești (Heraclit, Platon, Aristotel), al culturii și filosofiei moderne (Descartes, Spinoza, Hegel, Kant, Schopenhauer), poetul a cunoscut și marile valori artistice ale romantismului european, a studiat românismul prin Lepturariul lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
calitățile omului mediocru, Cătălin stabilește cu repeziciune legături sentimentale în lumea sa și oferă o altă ipostază a iubirii. Idila Cătălin-Cătălina e ca un joc amăgitor în care tânărul recurge la tehnica prinderii păsărilor în evul mediu: "Cum vânătoru-ntinde -n crâng/ La păsărele lațul/ Când ți-oi întinde brațul stâng/ Să mă cuprinzi cu brațul". El este alintat, fără idealuri deosebite, tandru, formează cu fata de împărat un cuplu fericit, după cum ea însăși mărturisește: " Încă de mic/ Te cunoașteam pe tine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu răsunet în tot codrul, ca într-o biserică. Ham, ham! Ham-ham-ham! Așezat la pândă pe lângă vizuini, ținându-și respirația, furișându-se după un copac, tata aștepta apariția vânatului. Un iepure (de câmp, poate), se furișa deocamdată fără zgomot prin crânguri, atent la pericole, abia dacă exista, apoi, deodată, își făcea apariția: traversa cărarea fulgerător, trebuia să apeși trăgaciul ca, în sfârșit, să-l poți vedea, să-l poți atinge. Uneori, iepurele se rostogolea printre frunzele uscate, trăznit. O dată ucis, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Pauvreté, (la noi e cunoscută drept Lucia-Sărăcia), că haină nu puteai numi acele zdrențe desprinse dintr-un sac. N-am apucat să stau la vorbă cu ea căci dinții-i clănțăneau de parc'ar fi fost gerul Bobotezii, deși în crânguri mierlele cântau. Când gura-i s-a deschis să-mi spună un cuvânt, din somnul cel adânc m-am smuls deodată (era un zgomot neobișnuit prin preajmă) și astfel nu voi ști în veci ce a dorit a mi zice
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ceri,/ Dă-mi pace, fugi departe/ O, de luceafărul din cer/ M-a prins un dor de moarte/ Dacă nu știi, ți-aș arăta/ Din bob În bob amorul/ Ci numai nu te mînia/ Ci stai cu binișorul/ Cum vînătoru-ntinde-n crîng/ La păsărele lațul,/ CÎnd ți-oi Întinde brațul stîng/ Să mă cuprinzi cu brațul/ Și ochii tăi nemișcători/ Sub ochii mei rămîie/ De te Înalț de subțiori/ Te-nalță din călcîie/ CÎnd fața mea se pleacă-n jos, / In sus
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
data aceasta similitudinile imagistice dacă nu și tehnica, ustensilul, cuvînt atît de drag lui Heidegger das Werkzeugsau mai nou, aceeași cutie de scule folosită de Culianu În depanarea aparatului pneumatic. „Învăluirea” ca tactică o regăsim În versurile eminesciene „Cum vînătorul-ntinde-n crîng/ La păsărele lațul...” n.n.). Infinitul Își caută o comună măsură cu finitul. O face numai În vederea unei misiuni precise și vom vedea care este misiunea lui Stan. Îmbogățirea finală are un caracter alchimic. Maestrul Focului Filosofal, după ce s-a redus
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Îl va visa mereu dincolo de cercul strîmt al determinărilor sociale, dincolo de așa zisa Împlinire efemeră, pe cît de nemuritor va fi Luceafărul pe atît de caldă și fierbinte va fi iubirea. Capcana mercenarilor sau tristețea unei Penelope hinduse „/'cum vînătorul-ntinde-n crîng /la păsărele lațul/ cînd ți-oi Întinde brațul stîng/să mă cuprinzi cu brațul”... Conform teoriei tantrice În hinduism și În budism se distinge calea mîinii drepte (daksinacara), de calea mîinii stîngi (vamanacara). Tantrismul mîinii drepte sublimează, cerebralizează pasiunea sexuală
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări!" etc. Cealaltă mare tematică a poeziei lui Dumitru Spătaru, cea religioasă, se raportează și ea la retorica uzuală a acestui tip de text: iconografia este cea convențională, atmosfera cea specifică, iar ceremonialul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici rotire de stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul vântului și desișurile sunt imagini leopardiene, preluate de Quasimodo din primele versuri ale Infinitului: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și-mi amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / și de-al său sunet (Infinitul vv. 8-13) în care stimulul acustic declanșează experiență cognitivă. Quasimodo preia decorul modificându
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nopții. Componentă acvatică și starea de armonie corespund cu atmosfera naufragiului leopardian. În Infinitul naufragiul și anularea curgerii clipelor reprezintă încununarea experienței cognitive declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și mi-amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / în zvâcnet vie. Gându-mi se cufunda / în largul fără margini; și mi-e dulce / în marea această calmă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dinamică a vântului, deseori alăturată imaginii sonore, trasează o linie invizibilă între eul poetic și exterior, interiorizat prin intermediul unui motiv din sfera auditivului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn (Amintirile, vv. 50-51), Iar când vântul / foșnește-n crâng (Infinitul, vv. 8-9).339 Dat fiind că ambii poeți utilizează toposul "vânt", o privire mai atentă asupra ocurentelor cuvântului respectiv promite să nuanțeze ascendentele. În Canturile există un numar de douăzeci și două de prezente, egal cu rata frecventei de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par sprijinindu-se în câte un nume când toate există spre a sfârși în cuvânt precum cel care citește face să învie litera în gând. Amiaza se furișează în crâng Verbul e întrupat pe pământ grâul răsare din cuvânt prin vitralii se răsfrânge zborul îngerilor fruntea strălucește nefiresc în lumină. Iată și casa de lemn aici lucrurile se tem până și de umbra lor mai mult decât ar fi fost
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
ști când, acea fulgurare - "Zboară, ești vulture, zboară", șuieră glasul dar teci somnoroase trezite la viață mă-ntorc din chemare. "cazi, te vrem caldă lăuză, aici, pentru asta ești bună, hai, repede, cazi" târziu, mai târziu va fi rândul acelui crâng curat, acelui râu ce doar sufletu-i trece, nu pasul și crucea lung purtată întinsă între maluri s-ajungă, ce ușoară-mi aprinde, lumina spre celălalt țărm A venit rândul tîu, Acrivițo ...să te cer din Mahalaua Negustorilor celor doi
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
m-aș ruga acum când ceara-i răbdătoare din urmă vine Domnul Amărăciune (capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) și părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia își eternizează mirosul între nările unei femei încă tinere (stearpă, e înșelată acum de spasmul fals al coapselor ei strâmte) vai, ulcerul meu înflorește din spori de cenușă cărbunele alb-lăcrimos dă
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
port țărănesc, Iubirea apare ca nud întors cu spatele la spectator, iar Moartea ca o bătrână. Trupul tânărului este prins în țesătura celor trei Parce-Ursitoare. Lângă cea de-a treia ursitoare se află o ogivă, decupaj care permite o perspectivă asupra unui crâng unde se evidențiază anamorfotic un craniu. Acest orizont îndepărtat, marcat de prezența morții, are conotația unui discret, dar premonitoriu memento mori care însoțește chiar și clipele fericite pe care le oferă Dragostea. Bărbatul este prizonierul celor trei femei care-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
când defuncta mea mamă Maria Râșcanu-Ghyka a cumpărat de la defunctul G.G. Volenti moșia BUHĂEȘTI de MIJLOC (s. în original), aceasta avea 500 hect. din care cea mai mare parte era pășune, terenuri inundabile, pădure, două c huciuri (huci - pădure mică, crâng n.n.) și abia 20% teren a suferit între 1910 1913 diverse exproprieri de utilitate publică pentru construcția liniei (de cale ferată n.n.) BUHĂEȘTI ROMAN și mărirea stației Buhăești, cca. 12 ha. Apoi, la 1919, s’a expropriat conform Legii Agrare
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
încîntătoare. Aici nu existau circulația intensă, ambuteiajele, mulțimile compacte și deplasările grăbite, ritmul epuizant pe care le întîlnești în multe alte capitale. Nu avusese loc o frenezie imobiliară sau o aglomerare demografică. Reconstrucția cruțase spații verzi întinse, iar fostele parcuri, crînguri și lacuri fuseseră lăsate la locul lor. Am văzut chiar, în parcul unei clădiri a Freie Universität, o pasăre de pradă năpustindu-se spre lac și înălțîndu-se apoi spre cer cu un pește în plisc. Berlinul de Vest nu devenise
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Ruinele se înălțau fumegânde. Apa țâșnea clocotindă. d) participiu devenit adjectiv, la care, ca și la gerunziu, ideea de acțiune să fie complet ștearsă, nerămânând decât ideea de stare, de calitate. Niște babe s-au întors de la biserică speriate. Și crângurile se întind desfrunzite, cafenii, cu o ușoară pâclă arămie deasupra lor. Se întorceau înșelați în nădejdile lor. „Obiectul a cărui stare existentă în timpul unei acțiuni o arată numele predicativ circumstanțial poate fi exprimat printr-un substantiv sau pronume (exprimat sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]