1,970 matches
-
de a se plânge, dar nu de lipsă de atenție. Cum e, întrebă Marta, neatentă la dezbaterea despre genuri, Bine, repetă tatăl scurt. Era într-adevăr bine, coaptă uniform, cu o frumoasă culoare roșie, fără defect, fără cea mai mică crăpătură, și perfecte erau și celelalte statute, cu excepția asirianului cu barbă, care avea o pată neagră pe spate, efect din fericire restrâns al unui incipient proces de carbonizare, provocat de o nedorită intrare a aerului. Nu contează, n-o să aibă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și că oricât de numeroase ar fi secvențele posibile, nu sunt infinite. Ca toate lucrurile din viață e o chestiune de timp și de răbdare, o vorbă aici, una dincolo, un subînțeles, un schimb de priviri, o tăcere subită, mici crăpături discrete care se deschid în zid, arta criptografului constă în a ști să le apropie, să elimine ce le separă, va veni mereu un moment când ne vom întreba dacă visul, ambiția secretă a secretelor n-o fi, în fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dus pe urmă. Dar n-am putut să intrăm. Hingherul n-a vrut să ne deschidă ușa! Ne-am rugat de el în toate felurile. Degeaba. Și vorbea, domnule, cu câinele, așa cum vorbești cu un om. Noi îi șopteam prin crăpătura ușii: «Hingherule, deschide, ce dracu faci? Că vine cineva și ne prinde». El nici nu vroia să ne răspundă. Discuta mai departe cu câinele. Ce dracu și-or fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină cu reținere; parcă-mi imputau îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sunt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zicem că la miezul nopții Pendulul oscilează de-a lungul unei axe - zic la Întâmplare - Copenhaga-Capetown. Unde se află Umbilicus, În Danemarca sau În Africa de Sud?“ „Observație justă“’, am spus. „Dar diabolicul nostru relatează și faptul că la Chartres există o crăpătură Într-un vitraliu al corului și că la o anumită oră a zilei o rază de soare pătrunde prin crăpătură și luminează Întotdeauna același punct, mereu aceeași piatră din pardoseală. Nu-mi amintesc ce concluzie se trage de aici, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În Danemarca sau În Africa de Sud?“ „Observație justă“’, am spus. „Dar diabolicul nostru relatează și faptul că la Chartres există o crăpătură Într-un vitraliu al corului și că la o anumită oră a zilei o rază de soare pătrunde prin crăpătură și luminează Întotdeauna același punct, mereu aceeași piatră din pardoseală. Nu-mi amintesc ce concluzie se trage de aici, dar, În orice caz, e vorba de un mare secret. Iată mecanismul. În corul de la Saint-Martin-des-Champs se află o fereastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
indigene. Pot consuma În Întregime o clădire de lemn În doar o lună, iar a le ucide este aproape imposibil: trebuie să Închizi casele În niște corturi de plastic timp de zece zile, pînă cînd gazul otrăvitor penetrează În fiecare crăpătură. Specialistul nu este deloc optimist. Insectele colectate pînă În prezent se află În studiu la Biroul pentru Termite al municipalității. Caracteristica particulară a acestei termite este că nu poate fi detectată pe suprafața lemnului; Îl roade dinăuntru pînă cînd grinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
orice cunoaștere de fapt a stărilor din Rusia sovietelor. Cel avid de idei noui, urmăritor de noui încercări, interesat de rezolvări poate greu afla ceva din ceiace se întîmplă în vastul laborator. Ici, colo, o mînă prietenă strecoară prietenului prin crăpăturile zidurilor cîteva foi de revistă sau un manuscris pentru a fi tălmăcit sau tipărit într’o țară neîncercuită. Cu astfel de mijloace, cunoașterea crezului unuia, a muncii altuia devine muncă de deducție”. Citînd un articol din revista de teatru modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era tocmai în capătul celălalt al holului. Gaston clipi. Își trecu mâinile-i uriașe peste fața de cal, ștergându-și lacrimile. Erau uși glisante de ambele părți ale coridorului, uși de pe care fusese smulsă hârtia pe alocuri. Printr-una din crăpături se auzea un sforăit sănătos. Și pe aici te izbea același miros de animal. Pe neașteptate, cineva l-a strigat în șoaptă. — Hei! Hei! Gaston s-a oprit și s-a uitat îndărăt, dar nu a văzut pe nimeni. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
animal. Pe neașteptate, cineva l-a strigat în șoaptă. — Hei! Hei! Gaston s-a oprit și s-a uitat îndărăt, dar nu a văzut pe nimeni. — Hei! Hei! Și-a dat seama de data aceasta că vocea venea printr-o crăpătură în ușa din fața lui. — Cine? — Eu. Îți amintești? Shibuya. A recunoscut vocea. Era femeia care făcuse shoben. Era vocea femeii care-i dăduse să mănânce oden. — A, tu erai? — Nu vorbi așa de tare. — Și aici te ții de shoben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe lângă ei. Chiar și după ce a trecut, mai răsuna încă huruitul roților pe șine. Vreo douăzeci de metri mai încolo, un gard împrejmuia o zonă de construcții și se auzeau zgomote și dinspre partea aceea. Când s-a uitat prin crăpătura din gard, Gaston a văzut scânteile albe ale aparatului de sudură. Muncitorii, cu prosoape în jurul gâtului, exact ca cei pe care-i văzuse în Sanya, își începuseră deja lucrul. — Hei, Gas! S-a uitat în jur ca să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
duhul. Hingherii l-au prins chiar în seara aceea, pe când Higurashitei era în camera lui și-și îmbrăca hakama și haori, înainte de a-și începe activitatea. Le-a auzit pe barmanițe agitându-se pe stradă. A privit afară printr-o crăpătură a ferestrei și a văzut un hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a vorbit blând și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar delicată. Furioși inchizitorii au decis să fie înălțată o închisoare și mai largă. Erau golite în grabă orașe și sate care rămâneau cu casele, bisericile și piețele lor pustii, înlăuntrul unei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de un paravan de scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi de căcat am spionat printre crăpături. Sub turnul de la răsărit se aflau clădirile unde fuseserăm aduși; între mine și al doilea turn - mănăstirea care ascundea privirii restul de amănunte. În vreme ce mă întorceam dezamăgit, am observat un peron de lemn în care moțăia un soldat sprijinit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apropiere, ne-a spus că, dacă-l căutam pe călugăr, îl găseam la o femeie pe nume Muzia, prostituata locului. Uluiți și nemaiștiind ce să credem, ne-am priponit caii de măr, lângă falusul de piatră troienit de omăt. Prin crăpăturile din ușa colibei femeii ieșeau pufăituri de fum. Eram gata s-o deschid, când numai ce-l văd pe călugăr ivindu-se din spatele casei. Având mânecile tunicii suflecate până la subsuori și brațele goale, ținea cu amândouă mâinile o găleată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se deschidea aici, se închidea de partea cealaltă. I-am amenințat că aveau să fie uciși pe loc, dar ei au continuat să repete că era cu neputință să-mi îndeplinească porunca. Unul dintre longobarzi și-a strecurat pumnalul în crăpătura dintre ușă și zid, după care a spus: - E-adevărat, de partea cealaltă e-nchisă. Dacă mă lași să încerc, cred că până la urmă o s-o deschid. Îi luceau ochii, era convins că n-avea cum să-i scape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
partea cealaltă e-nchisă. Dacă mă lași să încerc, cred că până la urmă o s-o deschid. Îi luceau ochii, era convins că n-avea cum să-i scape o asemenea comoară. Descoperind partea cu balamalele, a lărgit cu vârful spadei crăpătura din partea opusă, ca să-și strecoare mai bine pumnalul. Nu s-a dat bătut cu una, cu două, spre spaima tot mai mare ce punea stăpânire pe ostatici. - De ce vă e frică atât de tare de ușa asta? Preoții s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să distingă linia cefei pe albul pernei. Respira lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția lui, respectabila lui soție, nu purta chiloți. Fir-ar. Își puse un deget, apoi două, apoi toată mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și pe mama întrebând, e cineva aici, ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea acolo, desculță, în cămașa ei de noapte albă și lungă și i-am văzut chipul, când a dat cu ochii de lalele s-a făcut albă ca varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spart, s-a crăpat doar pe toată lungimea ei, chipul lui Csákány a devenit rigid, și-a făcut cruce, spunându-mi că nu știu ce vorbesc. A ridicat de jos oglinda murdară de noroi, și-a plimbat degetul de-a lungul crăpăturii, spunându-mi c-a fost greșeala lui, n-ar fi trebuit să pună întrebarea, dar poate mai e o șansă să îndrepte lucrurile, apoi s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă aș da și viață-n schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a întrebat dacă aș da și viață-n schimb, dându-mi de înțeles din cap să nu, și spunându-mi să chibzui, dar temeinic, temeinic de tot, răspunsul, am simțit aerul din jur răcindu-se deodată și, uitându-mă la crăpătura lungă a oglinzii, am spus că da, mi-aș da și viața, da, și atunci oglinda din mâna lui Csákány s-a spart în două, iar el, în șoaptă, a spus că asta e, acum totuna, săvârșitu-s-a, ireversibilul se produsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un pic în spate și mă uit la sandviș. E un dezastru cu d mare. Gemul se prelinge printre crăpături. Iar forma e departe de a fi una regulată. N-am văzut în viața mea un sandviș mai dezgustător. E imposibil să le servesc așa ceva soților Geiger. Las cuțitul jos, înfrântă. Deci asta e. E momentul să îmi dau demisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sînt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu e pentru mine. Cred că s-a spart, spune Connor, ridicînd ceainicul și uitîndu-se la el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l mai putem folosi. — Am putea să cumpărăm niște Sellotape. — Dar nu va mai funcționa niciodată ca lumea, spun, cu pumnii Încleștați pe lîngă mine. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]