1,095 matches
-
din ultimele săptămâni se afla chiar aici, ascuns În spatele ușii camerei 202. Netezindu-mi fusta care Îmi alunecase pe șolduri fără să observ, m-am gândit la mesajul pe care-l lăsasem lui Anton. Îl rugam să mă aștepte la Crama Albastră la 11 seara, cel târziu; susțineam că am descoperit ceva revelator. „Prietene, e timpul pentru marea finală. “ Eram destul de convins că oriunde s-ar afla Anton În clipa aceasta, e exclus să fie la Hotelul Kreuzer. Ca să fiu totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat demisia, a dispărut, jenat de această colaborare... În mod ciudat, Manetti dădu din cap, dar zâmbi. Iarna trecută, ca În fiecare an, În timpul unei porniri de a curăța orașul, Brigada de la Năravuri a percheziționat un club de noapte numit Crama Albastră - o treabă destul de agitată, bănuiesc, având În vedere că Inspectorul Wickert, Îmbrăcat În civil, a sfârșit cu dinții scoși. Dar investigația a avut și efecte secundare pozitive. Una dintre persoanele reținute s-a dovedit a fi o fostă parteneră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
suie În sevă vocea sângelui ș-a gliei natale e un déraciné, un Însingurat. — Nu, Mario, a aprobat domnul Commendatore, și acu nu parolez ca bufonu. Arta adevărată dă colț dân pământ. Ie o lege care se Împlinește: În fundu cramei io țin cel mai nobil Maddaloni; În toată Europa, chiar și În America, operele marilor maeștri stă la păstrare În beciuri blindate, să nu le supere bombele; mai acu o săptămână, un arheolog serios ducea În valiză o pumita dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în seamă, în stare să le umbrească măcar o adiere. Șerban Pangratty îi devenise nesuferit, așa că evita orice întîlnire cu el. Nu era chiar foarte ușor, de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar, spre deosebire de ei, el abia atunci a înțeles, a aflat că prințul pleacă. Cînd l-a întrebat pe Bîlbîie dacă el știa de plecarea lui Pangratty acesta i-a răspuns mustăcind, jucau domino în odăița lui de lîngă intrarea în Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la băut, firma Voina știa ce face!; de obicei, cînd bea de unul singur în cămăruța asta de sub scara Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deșira toată. Asta era explicația servitorilor care se grozăveau că știu și ei secretele stăpînilor. Dar adjutantul Popianu era un spirit științific și de aceea l-a pus pe Hariton, care printre altele era și un fel de chimist al Cramei, să facă o analiză a pînzei în laboratorul lui, care semăna mai mult cu un colț de iad în care pluteau norișori de sulf și trăsnea de-ți muta nasul. Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea aștepta ca guvernanta K.F. "să-i iasă în întîmpinare" așa cum se întîmpla cu băieții de prăvălie ori vînzătorii care abia așteptau un prilej să fie luați în seamă. Aflase de la Hariton că prințul voia să facă o vizită la Cramă în vederea unei petreceri. Ce altceva poți face în Vladia, mai ales iarna, decît să trîntești cîte o petrecere, găsind te miri ce prilej real ori inventat. În ziua cu pricina și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în costum de călărie, nu erau cai de călărie în Vladia, însă cizmele înalte erau potrivite pentru ulițele tîrgului, se îndreaptă cu pasul său ușor săltat, orice aviator care se respectă provine din cavalerie, către capătul celălalt al așezării, către Cramă, s-a scoborît repede de pe coasta înzăpezit-noroiată și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele unde se păstra vinul vechi de cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să stăpînească totul, i s-a întîmplat ca după vizita prințului, la două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i-a făcut un semn amical cu mîna. Din acea zi nimeni nu l-a mai deranjat cu inspecții ori cereri sîcîite, dar nici el n-a uitat să-i trimită prefectului cam ce se putea găsi mai interesant în Crama lui Hariton. Și n-a uitat nici cuvîntul splendid. K. F. l-a poftit în salonul de sus, de unde se vedeau spinările domoale ale dealurilor, chiar dacă era plină primăvară verdele lor era destul de palid. Erau acoperite cu scaieți și scaieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că toate nu puteau încape în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot găsi la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după ce am îngropa t-o doi ani la rînd fără să fie nevoie, de unde era să știm noi că o să vină gerul peste ea?" Sigur că n-aveau de unde să știe! Așa că vinul s-a făcut tot mai puțin și Crama lui Hariton în al patrulea an de la plecarea prințului nici măcar n-a mai fost întrebată de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să doarmă în butoaiele uriașe, într-un cot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la rînd putea să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că n-avea cine să-l cerceteze, să-l asculte, să-l pritocească și aproape fără voia lui uita de la un an la altul unde îl pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totuși, o purta cu atâta încredere de sine, încât părea că toți ceilalți erau cei îmbrăcați necorespunzător. Vinul era unul scump, australian, nu unul din gama de vinuri de duzină cumpărate de la supermarket pe care Jack o numea în glumă crama lui de vinuri. Nu se punea problema să ții vinul la păstrare în casa asta. Majoritatea sticlelor abia dacă apucau să ațipească puțin. — Pot să stau lângă tine, tati? ciripi Louise, trântindu-se pe locul de lângă Jack. Carrie, observă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-a organizat o drume-ție prin zona viticolă, pe distanțe de 2,8 km., 4 km. și 5,5 km.; a avut loc vernisarea unei expoziții și a unui atelier de sculptură-mozaic. Toate acestea au fost completate de vizite la crame, degustări de vinuri, iar doritorii au putut să-și procure, contra cost, mostre din vinurile preferate: roze din 2009, roșu din 2006, roșu din 2005 și altele. Toate vinuri din zona Corrèze. Am făcut aceste ocolișuri cu o intenție pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
laudă unii industriași de vinuri de pe la noi. Am testat toate paletele pieței de desfacere, că să zic așa, pentru că am dorit să mă edific cât de cât, pentru a nu povesti baliverne. Așa că, am băut vi-nuri la producător în cramă; am băut vinuri cumpărate de pe piața liberă; am băut vinuri de la magazine - și la sticlă și la canistre de cinci litri; am băut și vinuri ingenios îmbuteliate în burdufuri făcute dintr-un material special, deo- sebit de flexibil și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
fel de băutură poate fi Vinul Pai. Cu toate că acest vin nu seamănă cu Grasa noastră de Cotnari, eu îl savurez cu aceeași plăce- re, găsind similitudini pe care, din pă-cate, nu sunt în stare să le explic. În... crama preferințelor mele, ele stau alături și se simt bine unul în compania celuilalt. Mai că vorbesc aceeași... limbă. Umblând eu prin acel spațiu în care nasc asemenea minu- nății, am găsit și alte similitudini cu vestita podgorie a Cotnarilor. În
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
domn Birdou? - E cel cu vinurile, Michel, nici atâta lucru nu știi? - Și ce vom face noi acolo, la Bergerac, cu domnul Birdou al tău? - Vai, ce nepriceput ești, Michel, dar e la mintea cocoșului: ce poți face într-o cramă plină cu tot felul de bazine și de butoaie în care se păstrează vinurile cele mai bune?! - La mintea cocoșului galic? - Bineînțeles! a întărit Didier, după care i-a mai explicat lui Mi- chel și alte cele. La despărțire, copilul
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]