107,738 matches
-
încât mesajul să fie perfect recognoscibil de către toată lumea. În decursul secolelor, alte și alte poeme au fost introduse și grefate în special prin intermediul diferitelor versiuni muzicale ale aceleiași suite nouba. Odată cu extinderea numărului de poeme cuprinse într-o nouba a crescut și numărul, dar și importanța solo urilor instrumentale, precum și a interludiilor de acest gen. Acest fapt s-a datorat unor rațiuni practice, legate de necesitatea firească de repaos a cântăreților, solicitați de dimensiunile din ce în ce mai extinse ale textelor poetice. A fost
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
vol. 29, p. 191. footnote>. Sfântul Grigorie a expus o viziune despre lume, potrivit căreia cosmosul a fost creat în așa fel încât bogăția binelui divin să poată lucra. Trupurile noastre sunt receptacole ale „celor bune” și, pe măsură ce se hrănesc, cresc și au nevoie de și mai multă hrană divină. Participarea la divin este asemănată cu o creștere fără limită, alimentată de nesfârșitul izvor al binelui - Dumnezeu Însuși. Acesta este planul divin, iar atașamentul față de cele materiale nu e decât o
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
College of Graduate Studies and Research in partial fulfilment of the requirements for the Degree of Master of Arts in the Departament of Philosophy University of Saskatchewan Saskatoon, August, 2003, mss., p. 82-83. footnote>. Credinciosul dorește „printr-o intensitate ce crește în măsura transformării interioare, să participe la divin, aceasta fiind o manifestare a tensiunii chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
scenariu, l-aș fi făcut să priceapă că venisem la Capri pentru a petrece câteva nopți cu pianista de care știu că o auzise pe mama vorbind, și că mă pregăteam să fac același lucru cu o studentă de la Roma?” Crescut În valorile stricte ale unei familii de catolici devotați, protagonistul remarcă În urma unor introspecții succesive că maniera de a se raporta la feminitate se află În strânsă legătură cu normele insuflate de figura paternă. Principiilor caste li se opune o
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
intersectează, la nivel ideatic, cu imaginea unui copil Încercând să prindă o pasăre cu mâna, un joc amăgitor, care s-ar putea prelungi toată viața. Copilăria scriitorului se derulează Într-un sat din Uniunea Sovietică, având ca background regimul comunist. Crescând Într-un mediu ostil, care modelează oamenii În funcție de interesele ideologice, În memoria copilului Ștefan se imprimă convingerile ateiste, insuflate de de un tată contradictoriu, pe care comunismul l-a Îndoctrinat. Tinerețea este și ea pusă sub semnul căutării, fiind perioada
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
Imaginea idealizată a fetei se modifică pe parcursul romanului pe măsură ce Danny și prietena lui descoperă brutalitatea lumii, dar Își păstrează frumusețea prin franchețea trăirilor și a gândurilor. Atracția sporește și din cauza diferențelor de cultură, religie, rasă, Surinder fiind un fruct interzis. Crescând Într-o familie rasistă, Danny nu Ține cont de acest obstacol și construiește alături de tânăra fată o poveste imposibilă. Relația dintre ei depășește imaginea siropoasă a legăturilor tipic adolescentine. Dincolo de apropierea fizică, aceștia „se joacă de-a gospodăria”, ocupându-se
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită de Întâlniri - nu atât cu oameni, ci cu
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită de Întâlniri - nu atât cu oameni, ci cu
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Lucian, intitulat Toate bufnițele. De fapt, problema bufnițelor e tratată cu seriozitate, iar titlul romanului lasă libertatea multiplelor interpretări. În căutarea prin cotloanele Întunecate ale timpului, ale adevărului, ale memoriei, ale istoriei, eroii par asemenea păsărilor noptatice. În universul narativ, cresc concomitent două intimități care se Întrețes În ritualuri comune precum băutul ceaiului, mereu de cimbrișor cu miere și lămâie, personajele intrând În lumea adevărurilor interioare În camera mică a lui Emil și În spațiul pădurii, mergând „la bufnițe”: „A dus
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
ocazie<footnote Vasile, Vasile Dezvoltarea muzicii religioase în timpul stăreției Sfântului Paisie Velicicovschi; în: Teologie și viață, Iași, s. nouă, An IV (LXX), nr. 11 - 12, noiembrie - decembrie 1994, pp. 84 - 102; footnote>. Poate nu întâmplător în școala monahală sinaită au crescut opt ierarhi români și în strana mănăstirii au răsunat glasurile unor psalți de valoarea lui Naum Râmniceanu, Varlaam Barancescu, Gheorghe Ucenescu, Neofit Ivanovici etc. Deși a beneficiat de mai multe monografii, începând din anul 1881 până la cea mai recentă, din
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
filosofi”<footnote Se referea deci la monahi folosind acest cuvânt. footnote> sau pentru asceții mănăstirilor care, de dragul iubirii lor pentru adevărata Înțelepciune, Hristos, se dedică „vieții filosofice”. Aceste persoane năzuiesc la cunoașterea divină, pentru a atinge „maturitatea intelectuală”, pe măsură ce Hristos crește În ei, dar asta nu Înseamnă o viață superioară din perspectiva credinței. Credința este una singură În Biserică: este mărturisită Împreună, ca un singur trup cu o singură voce În numele inefabil al Tatălui, al Fiului Și al Sfântului Duh - În numele
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
le-a creat. Fiind inferiori lui Dumnezeu, nu l-am fi suportat pe Hristos dacă ar fi venit la noi înconjurat în slava Sa nemuritoare. Prin urmare, Acesta s-a ajustat la starea noastră infantilă pentru a ne permite să creștem și să ne maturizăm până vom atinge stadiul în care suntem capabili să acceptăm darul existenței eterne de la Dumnezeu. Oamenii care se plâng de slăbiciunea prezentă a naturii umane sunt ignoranți, nerecunoscători și nesățioși. Înainte de a deveni ființe umane, adică
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
obținerea chipului și asemănării cu Dumnezeu (Gen. 1, 26), pe care Adam le pierduse. Omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Celui necreat: „Tatăl hotărăște și poruncește, Fiul execută și creează, Sfântul Duh hrănește și face să crească, iar omul progresează puțin câte puțin spre desăvârșire, adică se apropie de Cel necreat. Desăvârșit nu e decât Cel necreat, adică Dumnezeu. În privința omului, acesta se cuvenea ca întâi să fie creat, creat trebuia să crească, crescut trebuia să devină
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
hrănește și face să crească, iar omul progresează puțin câte puțin spre desăvârșire, adică se apropie de Cel necreat. Desăvârșit nu e decât Cel necreat, adică Dumnezeu. În privința omului, acesta se cuvenea ca întâi să fie creat, creat trebuia să crească, crescut trebuia să devină adult, adult să se înmulțească, înmulțit să se întărească, întărit să fie slăvit și slăvit să vadă pe Domnul său; vederea lui Dumnezeu aduce nestricăciunea, iar nestricăciunea ne apropie de Dumnezeu<footnote Ibidem. A se vedea
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
și face să crească, iar omul progresează puțin câte puțin spre desăvârșire, adică se apropie de Cel necreat. Desăvârșit nu e decât Cel necreat, adică Dumnezeu. În privința omului, acesta se cuvenea ca întâi să fie creat, creat trebuia să crească, crescut trebuia să devină adult, adult să se înmulțească, înmulțit să se întărească, întărit să fie slăvit și slăvit să vadă pe Domnul său; vederea lui Dumnezeu aduce nestricăciunea, iar nestricăciunea ne apropie de Dumnezeu<footnote Ibidem. A se vedea și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
p. 611, 613. footnote>. Sfântul Irineu extinde acest concept când se întoarce la el în Cartea a V-a. Destinul trupurilor noastre se aseamănă celui al tăierii viței de vie și al seminței de grâu, care, „putrezind” în pământ iarna, cresc în primăvară și devin vinul și pâinea care primesc Cuvântul lui Dumnezeu, devenind în final Euharistie. În mod similar, trupurile noastre, hrănite de Euharistie, sunt puse în pământ și, ridicându-se la momentul hotărât, primesc învierea prin Cuvântul lui Dumnezeu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Însă deja de pe vremea celei dintâi generații creștine unii erau Încă mai Îndepărtați de poziția comună asupra elementelor fundamentale; textele neotestamentare reflectă această situație fluidă. Nu era ușor să se stabilească granițe. Polemicile din generațiile următoare ne arată că a crescut numărul grupărilor care au luat-o pe calea lor, frângând comuniunea cu celelalte comunități. Păgânul Celsus, un observator extern, către sfârșitul secolului al II-lea, remarca felul În care proliferau sectele ce purtau numele de creștine, pentru că se revendicau de la
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
această Cale, comunitatea creștină se deschide către o dimensiune nouă și universală, fără de hotare de limbă sau rasă. Însuși faptul că se numesc „creștini” accentuează mai mult conștiința de sine a unei noi comunități. Totuși noua comunitate se naște și crește ca biserică În preajma celebrării euharistice, care este oficiată Întru amintirea lui Cristos și În care se creează o nouă identitate Întru spiritul lui Cristos. Adunarea cea rugătoare este manifestarea concretă și vizibilă a bisericii. Încă de la Început, comunitatea creștină s-
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
apărut în Aiecart cu un text scurt despre pescari, în care vocea narativa e oarecum mai senina, măi hâtra decât a scriitorilor de mai sus. De altfel, Ruffin e numit un Mark Twain modern. Dar seninătatea să e o iluzie. Crescut într-o sărăcie abjecta, Ruffin nu și-a negat niciodată rădăcinile și nu s-a ferit să reprezinte realitățile lumii din care provine în toate nuanțele: de la brutalitate la umor, de la puritatea naturii la violență semenilor. Cunoscut mai ales pentru
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
și asigură stăpânirea sa” (Sfântul Macarie Egipteanul); „foc ce arde” (Marcu Ascetul); „rană care dacă va fi ascunsă de ochiul doctorului, putrezește și devine fără leac” (Sfântul Vasile cel Mare); „demon al voinței” (Sfântul Ioan Gură de Aur); „odraslă care crește din noi, rău săvârșit prin libera voință a omului, odrasla poftei” (Sfântul Chiril al Ierusalimului)<footnote Nicolae Moldoveanul, „Dicționar de înțelepciune patristică Comori dezgropate. Cugetări din vechii scriitori creștini”, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 397. footnote>; „traiul în desfătări
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
mă ovaționeze. De atunci primesc zilnic scrisori de admirație din toate colțurile, iar direcția Scalei este la culmea fericirii. Tot orașul este de acord că a fost cel mai desăvîrșit spectacol din stagiunea asta. Imediat după premieră, onorariile mele au crescut la aproape dublul; de acum încolo voi avea ca minim 50.000 lire pe seară. Pentru viitorul „Cosi fan tutte”, direcția Scalei, din propria inițiativă s-a oferit să schimbe contractul, oferindu-mi dublu cașeu. Iar astăzi mi-a comunicat
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Lc. 19, 13), adică harul Sfântului Duh i s-a dat fiecăruia, spre sporirea și creșterea lui. Căci sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovnicești în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuții și cu dărnicia harului. Pentru că, precum firea trupului pruncului nou născut nu rămâne în vârstă fragedă, ci hrănit cu mâncările trebuitoare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]