3,021 matches
-
în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: ițari albi, cămașa lungă până la genunchi, strânsă în betele negre, era încălțat cu opinci noi să-i țină la drum, iar pe cap purta un clop ungurenesc ce îi apăra creștetul de soare sau nori. Pornise într-o luni și ținea socoteala zilelor crestând, la sfârșitul fiecăreia, o linie pe bâtă, ca pe un răboj. Mergea cât era ziua de lungă spre miazăzi, oprindu-se atunci când se înnegura. Întindea dolmanul la
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
prea repede cucerită, în dorința să primească ofranda pasiunii cotropitorului victorios. Vârful limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
lângă abator câinii luminii sfârtecă grumazuri subțiri și albe din când în când vin fluturi în picaj singurătatea e rea și zgârie sub tâmplă când se lasă întunericul mă întrebi dacă aș putea să îmblânzesc moartea să o mângâi pe creștet sau s-o dau la bâlci în comedii - îți mai aduci aminte cum îți împăturai tu iubirile cu morțile de-a valma? mereu îți încolțesc drumuri sub talpi drumuri de care nu ai nevoie pe suflet îți cresc regrete multicolore
LASĂ DRUMURILE SĂ FUGĂ de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353489_a_354818]
-
Articolele Autorului Viața. Un miracol. Omul. Alt miracol. Ne întrebăm adesea care sunt minunile lumii, dorim cu o efervescență irepresibilă să vedem cu ochii noștri cum vinul se transformă în apă, cum aerul devine tangibil și cum sfinții ne mângâie creștetul. Visăm cu ochii larg deschiși la momentul întâlnirii cu supranaturalul, la fenomenul declanșator al încrederii în imprevizibil, fugim către minuni potente și aruncăm în văzduh orice informație care ne poate conduce către un miracol palpabil, viu, de netăgăduit, în speranța
MIRACOLUL DIN NOI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353507_a_354836]
-
În caftanul dimineții, Strâng în palmă Aromate flori de salcâm, Aștept să mă privești calin Din ochi de dumbravă, Cu verdele pe tâmple, Să mă-nfășori în straie de senin, Și blând să mă veghezi Cum îmi deschid aripile Până la creștetul norilor, Căutându-te printre rândunele, Căci cuibul este gol! Mihaela Oancea Referință Bibliografică: CALEA SPRE TINE / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate
CALEA SPRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353522_a_354851]
-
cu încredere apoi se luară de mână și pășiră peste pragul biserici și după câteva minute de ceremonie religioasă,ieșiră din clădire proaspăt căsătoriți și simțind că a renăscut,Maria se cuibări în brațele lui Aurel în timp ce el îi mângâia creștetul și simțind nevoia de a se așeza,Maria îl lua de mână și îl trase spre o bancă aflată sub umbră protectoare aruncată de un batran frasin.Bucurandu-se de plăcută umbră și ignorând trecători,se îmbrățișară și se sărutară
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
întotdeauna de două ori”. Vizionase „The Postman Always Rings Twice” de multe ori. Nicky visă ca atunci când era tânăr. Și tot ca atunci era nemâncat, căci soția sa era la fel de zgârcită, ca mama sa. Părul său creț îi fugise de pe creștet. Rămăseseră doar două smocuri de păr răzlețe, de-o parte și de alta a capului său, în formă de piramidă triunghiulară cu vârful în jos. Vizionase filmul de multe ori. De câte ori a avut ocazia. Și l-ar mai urmări și
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
Cristea: Suntem datori să arătăm bunătate! Reporter: Eu cunosc oameni care vin din diferite locuri ale țării și chiar ale lumii, atunci când este câte o slujbă mare, pentru a primi binecuvântarea dumneavoastră, chiar se înghesuie să le puneți mâna pe creștet, să le dați binecuvântarea... Deși le dați binecuvântare tuturor în timpul slujbei sunt în stare să nu se mai spele pe cap nu știu cât timp pentru a nu pierde binecuvântarea domniei voastre, dăruită cu atâta drag. Sunt atât de bucuroși și fericiți
INTERVIU CU ÎNALT PREASFINŢITUL GHERASIM CRISTEA ARHIEPISCOPUL RÂMNICULUI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354340_a_355669]
-
-și conduce fiul prin viață ușor. Dar domnul din ceruri alese deja a cui viață salvată va fi Și rupse cerul în doua cu ultimul țipăt al condorului mort, Ea smulse și pana-ndoită ca semn și-o puse la creștetul lui Și alte pene mai smulse îmbrăcând coșciugul condorului tot... florentina craciun fabyola aprilie 2009 Referință Bibliografică: MOARTEA CONDORULUI / Florentina Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 484, Anul II, 28 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Florentina Crăciun
MOARTEA CONDORULUI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354381_a_355710]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VERSURI Autor: Daniela Andronache Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului *** sufletul tremură-n mine precum flacăra candelei în lumina de seară și-o nesfârșită dulceață mă cuprinde din creștet până-n tălpi. Oare-or veni vreodată nori negri în sânul lui Adam? Promenadă După prânz, se știe prea bine- pământul își face, ca în fiecare zi, plimbarea de după amiază. și dacă în drum mai întâlnește și câte o ciocârlie care
VERSURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354468_a_355797]
-
Pactul habsburgilor cu romanovii din Mai 1849. Destituita Casa Habsburgică din toate drepturile ei asupra Ungariei, în biserica reformată din Debrețin, în loc să accepte situația, dă fuga la Casa Romanovilor și amarnic ce se plânge, până ce romanovii impresionați o mângâie pe creștet și-i promit mare ajutor militar împotriva lui Kossuth! O veste foarte proastă, citind numai cifra forțelor: 194.000 de ruși împreună cu 176.000 de austreci împotriva a 170.000 de unguri! Chiar dacă ținem cont de mult trâmbițata vitejie ungurească
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
fumegă-n soare, mustul fierbe-n bădane cu spume, în stoluri, stoluri, trec păsări călătoare. E-o toamnă-mbelșugată ca nicicând; se țin petreceri lungi de săptămâni; în față la altar miresele mai plâng, când li se pun întâi pe creștet cununii. Rămâne-n suflet dorul cuibărit de toate câte trec pe rând, se duc... La gura sobei stau încremenit, că, de la o vreme, nu pot să mă culc. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: TOAMNA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN
TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353890_a_355219]
-
Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot de culoare azi cuprinde simeza mediocră citadină creează un decor ce se extinde și străzile preschimbă în grădină natura generoasă zămislește scenografia-i splendidă-n toți anii prinosul de frumos mi-l dăruiește când înfloresc pe
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
copil și adunam melci după ploaie așa cum mirosiți și dumneavoastră, doamnă, când va aplecați să-mi dați atâta plictis, atâta ură de femeie plăpândă, care lucrează pe un salariu mizer și duce mirosul meu de hoit pe coridoarele lumii, până pe creștetul copilului de acasă, luându-mi mie bătrânețea și sufletul și oasele și durerea că am fost, că sunt, că mă veți îngropa oare dacă va trebui să plec? Mă veți ierta, doamnă asistentă? Referință Bibliografică: Mă veți ierta, doamnă asistentă
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
fremătând căciula în mâinile-i noduroase de reumatism și vreme, gata să-și spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta opreliște răsuflării și parcă o piatră de moară îi apăsa creștetul, de nici căciula nu-și suporta de când... Picioarele îi erau zviduite. Acum îl purtau în pași voinicești, poate nepotriviți cu anii văzuți pe restul trupului, pe chip și, mai ales, în colelia pletelor... Nu se urnise din drum. Nu. Știa
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
să se încline permanent în fața ordinului expres al conducătorilor reali ai omenirii. Cu alte cuvinte, pseudopolitichia autohtonă a prezentului a demonstrat de două decenii încoace faptul că nu este în stare să așeze dinaintea întregii societăți românești - înecate până dincolo de creștetul propriu într-o postmodernitate vulgară și decrepită, duhnind a sărăcie spirituală, dezmăț și impusă cu forța mediatic și prin orice alte mijloace posibile - decât acea mincinoasă perspectivă aferentă unei campanii electorale, anume aceea a binelui individual și colectiv pe diverse
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
vremii își spune cuvântul, când pune arămiu în frunze verzi. În codru nu mai cântă ciocârlia. Ci strigă jalea-n pomii desfrunziți, de când vara le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure ruginită, pictorul Toamna așterne mister. Dar
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
a lui Spătăreanu, ați găsit de cuviință să plecați amândouă la ea acasă, să citiți basme până la ora doisprezece... ca să vii odată cu ceilalți și să nu-mi dau seama ce ai făcut. Nu, gata! De mâine, pas școala! Lovitură în creștetul capului. Cum să nu merg la școală? Am plâns până am făcut febră. Doamna Greta, ce femeie, ce dascăl! Icoană. Uite anul acesta am să trec pe la dumneaiei și am să-i sărut mâna dreaptă. Ce caldă o avea când
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
rigoare și spun multe despre standardele de calitate pe care le are. Ne ceartă pentru lipsa noastră de concentrare, sau a copiilor noștri; pentru orice poate sta între muzică și imersiunea plenară în atmosfera de suflet. Apoi, ne mângâie pe creștet, lăudându-ne pentru frumusețea noastră de copii cuminți ce cântă împreună. Sala răspunde la îndemnurile sale, cântând parcă într-o suflare și oftând cu nostalgie, cu dor, cu jele chiar. Așa îți aduci aminte ce am fost și ce suntem
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
sau Virginia Zeani (vorbim aici și acum despre copii, deorece ei dăruiesc iubirea nepietruită în generozitate la schimb, ci poleită în adevărul inimii). Pentru cei mai mulți copii, maestra Angela Gheorghiu, această adorabilă stea a muzicii ajunse mai sus de inimă, la creștetul pur al duhului, creează forma pilduitoare. Contribuie la purificarea și eliberarea spiritului în actul complet armonios, pe diferite trepte și sensuri de percepere ale vârstelor copilăriei inocente, atât ca om frumos, voios, care se apropie și se lipește de copii
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
perfecte din tot atâtea posibile cuburi între care mă simt ca în muzeul figurilor de ceară al Doamnei Tussauds din Sindny ca o floare-n mijlocului drumului, îmi dăduseră lacrimile de-atâta liniște simțeam că liniștea aceasta mă zgârîie în creștet alteori dimineața se-auzeau tot felul de zgomote, țipete, tocurile femeilor pe scari, cești sparte, ” hai, bre, mototolule, că pierdem tramvaiul !” huruitul mașinilor azi n-aud nici măcar sirenele morții sunt doar eu în acest deșert de liniște ca Sfinxul din
DIMINEȚI DE CRISTAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352744_a_354073]
-
ea! - Cine? - Nesuferită de Mary Morgan! își ștergea lacrimile cu mâinile. -Ți-a spus ea, așa ceva? Neliniștea din stomac urcă în piept. - Nu! - Atunci? Beth, ți-am promis că poți avea încredere în mine. Nu-ți fie teamă! o mângâie pe creștet. - Am auzit când vorbea cu Eustace. - În prezența ta? Beth șovăia. - Nu. Erau în grădina și eu eram în copacul de deasupra lor. Am auzit când ea îi spunea că se va căsători cu tata și va fi cea mai
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să fie deranjată. Leon adormise cu obrazul pe umărul Almei. Cu părul desprins din legătură părea un mic indian. Capul băiatului alunecă ușor pe pieptul guvernantei. Alma îl sărută ușor pe creștet și-l ajută să pună tâmplă pe genunchii ei. Alergase și se jucase toată ziua. Oboseala îl toropise, era frânt. Își sprijini ceafa de peretele trăsurii și închise ochii. Lady Mary îi povestea ceva lordului și lui Eustace. Acaparase discuția
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
el, venind către mine. Parcă te-am văzut trăgând de la pupa? Ridic mâinile în sus și-l las să mă pipăie. - N-am ținut în viața mea un pistol în mână! răspund. M-ați confundat! Individul se scarpină nehotărât în creștetul capului. - Fie și cum zici tu! Referință Bibliografică: Drumul apelor, 26 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
stejarului, după furtună, se va înălța mândru spre soare, pășind curajos pe Calea Luminii... Legendele spun că, în munții sacri ai României, pe vârful Kogaionon, numit și Muntele Sfânt al Geților, într-una din peșteri, s-a retras Zalmoxis.... Pe creștetul albit al Kogaiononului se află Crucea Cerului, pădurile ce cresc aici sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar noi suntem urmașii dacilor și ne numim ROMÂNI. E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]