1,554 matches
-
adus o dinamică, "o dinamică constructivă exigentă", conform expresiei lui Philippe Chenaux 31, reușind să introducă în proiectul tratatului de creare a CED faimosul articol 38 care prevedea explicit dezvoltarea instituțiilor federale. Problema CED-ului a fost esențială în evoluția creștin-democraților spre ideea unei soluții federale, dar și ca temă de dezbatere între și în partide. Se cunosc, în Belgia, reticențele lui Van Zeeland și intervenția sa la reuniunea miniștrilor Afacerilor Externe a celor Șase de la Baden-Baden, între 7-8 august 1953
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Il Popolo, din 14 mai, un articol entuziast despre "cadrilaterul DC" alcătuit din De Gasperi, Adenauer, Bidault, Van Zeeland; idealul federalist apărat în Italia nu era împărtășit și de Franța. Eșecul CED-ului la Paris i-a șocat puternic pe creștin-democrații italieni: "Parlamentul francez a respins într-un mod dramatic CED-ul" scria în 14 septembrie 1954 La discussione, săptămînalul fondat de De Gasperi; era "carta fundamentală a europenismului". Peripețiile construcției europene dezvăluie dificultățile, ezitările, dezbaterile pe marginea unui curent diferit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fondat de De Gasperi; era "carta fundamentală a europenismului". Peripețiile construcției europene dezvăluie dificultățile, ezitările, dezbaterile pe marginea unui curent diferit, dar și determinarea unui curent dominant, pentru care, de acum încolo, proiectul federalist va fi, în ciuda eșecului CED, proiectul creștin-democraților, așa cum arată Manifestul UEDC-ului, programul PPE, programele deferitelor partide. În programul CDS din 1977, spre exemplu, putem citi: "Pentru urmașii lui Robert Schuman, unificarea Europei este axa politicii Franței", și "o federație a statelor, de un tip nou, va
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din doctrina socială a Bisericii catolice, trebuie să păstreze autonomia statelor într-un număr mare de domenii. Este vorba de a împăca supranaționalitatea cu respectarea particularităților naționale, sarcină delicată, plină de o contradicție greu de depășit. "Visul european, aportul politicii creștin-democrate în acest secol", a exclamat Étienne Borne în omagiul adus lui Alcide De Gasperi în 1954. Acest raționament este acela al unui militant. Se știe că "visul european" nu este specificitatea democrației creștine, așa după cum europenismul acesteia nu a fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în istoria construcției europene. Desigur, bilanțul strict instituțional poate părea nesatisfăcător, mai ales dacă se ține cont de eșecul răsunător al Comunității Europene de Apărare și al programului adiacent al Comunității Politice Europene (CPE): genealogia lor era în mare parte creștin-democrată, în timp ce celelalte realizări, cum ar fi CECA, CEE, au fost rezultatul unor aporturi mai diverse. De fapt, aportul creștin-democrat se raportează mai ales la un anumit tip de politică, la o metodă, la concepte extrase din viziunea asupra lumii, din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
răsunător al Comunității Europene de Apărare și al programului adiacent al Comunității Politice Europene (CPE): genealogia lor era în mare parte creștin-democrată, în timp ce celelalte realizări, cum ar fi CECA, CEE, au fost rezultatul unor aporturi mai diverse. De fapt, aportul creștin-democrat se raportează mai ales la un anumit tip de politică, la o metodă, la concepte extrase din viziunea asupra lumii, din Weltanschauung-ul creștin-democrat. Acest aport se limitează la trei aspecte. Primul este definiția și punerea în aplicare a unei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
realizări, cum ar fi CECA, CEE, au fost rezultatul unor aporturi mai diverse. De fapt, aportul creștin-democrat se raportează mai ales la un anumit tip de politică, la o metodă, la concepte extrase din viziunea asupra lumii, din Weltanschauung-ul creștin-democrat. Acest aport se limitează la trei aspecte. Primul este definiția și punerea în aplicare a unei politici inedite, rezumată prin declarația de la 9 mai 1950, bazată pe libera adeziune, pe democrație, pe prudența etapelor, pentru a doborî trinomul ucigător și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și-au pus amprenta prin specificul lor, fie că este vorba de socialiști, de liberali sau, în Franța, de generalul de Gaulle și de gaulliști. Al treilea, și nu cel mai puțin important, este adaptarea la Europa a conceptelor tipic creștin-democrate, cum ar fi respectarea grupurilor intermediare, apărarea drepturilor persoanei, noțiunea de comunitate sau principiul subsidiarității introdus în tratatul de la Maastricht semnat în 1991; aceste concepte care sînt astăzi larg recunoscute, banalizate, au intrat în patrimoniul politic comun. Pentru democrația creștină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ai memorandumului publicat la 1 septembrie, aceasta însemna să se evite ca extinderile succesive deja realizate și cele viitoare să nu golească de sens construcția europeană și să n-o devieze spre o simplă cooperare interstatală. Economia în slujba omului Creștin-democrații nu au neglijat problemele economice. Concepțiile și politicile lor și-au găsit sprijin în doctrina socială a Bisericii preluată din enciclicile care furnizau principii de politică economică și în catolicismul social, care a fost mult mai atent cu aceste probleme
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să amintim lucrările Săptămînilor Sociale din Italia și Franța, cele mai multe dintre ele consacrate problemelor economice, și ale Kirchentage și Katholikentage din Germania, ca și lucrările economiștilor François Perroux, Ludwig Erhard, Francesco Vito și chiar cursurile ținute în universitățile catolice. Pozițiile creștin-democraților sînt puțin dogmatice, dacă exceptăm respingerea categorică a marxismului. Dezbaterea privind corporațiile sau sindicatele muncitorești separate, nerezolvată de Leon al XIII-lea, arată foarte bine existența unor soluții diferite, iar în Octogesima adveniens (1971), Paul al VI-lea recunoaște imposibilitatea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
doar propriilor sale legi, ci și unei reguli sociale: datoria de a ajunge la un consens social, la un parteneriat social și la o dreptate socială"35. Un al treilea principiu de bază este desprins din vocabularul folosit: programul economic creștin-democrat acționează în interiorul sistemului capitalist. Dar atunci cînd colectivismul este condamnat, fără drept de apel, ca fiind un distrugător al dreptului natural al personalității umane, se propune corectarea economiei de piață după principiul precedent. Statul este chemat să rectifice, să înlocuiască
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de a interveni în viața economică și socială, a dreptului muncitorilor de a se asocia între ei pentru a-și lua viitorul în propriile mîini, a rolului Parlamentului și al legii. De asemeni, mai trebuie să subliniem atenția acordată de creștin-democrați problemelor lumii și noțiunii de justiție socială internațională, comună partidelor creștin-democrate. Dezvoltată de Pius al XII-lea în mesajul difuzat la radio de Crăciun în 1944, această noțiune a fost amplu reluată de toți succesorii săi care au văzut în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de a se asocia între ei pentru a-și lua viitorul în propriile mîini, a rolului Parlamentului și al legii. De asemeni, mai trebuie să subliniem atenția acordată de creștin-democrați problemelor lumii și noțiunii de justiție socială internațională, comună partidelor creștin-democrate. Dezvoltată de Pius al XII-lea în mesajul difuzat la radio de Crăciun în 1944, această noțiune a fost amplu reluată de toți succesorii săi care au văzut în aceasta, ca și Ioan al XXIII-lea în Mater et magistra
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
numeroaselor sale călătorii, unele dintre ele în țările subdezvoltate, el a dat o dimensiune profetică analizelor sale privind mizeria dintr-o anumită parte a lumii și a indicat măsurile ce trebuiesc luate pentru a remedia ceea ce era considerat drept scandalos. Creștin-democrații au introdus aceste aspecte în programele lor. În septembrie 1980, în timpul celui de-al III-lea Congres al PPE ținut la Köln, Jean Lecanuet, prezentînd raportul doctrinal, propunea "o politică curajoasă de cooperare și de dezvoltare" destinată "reducerii inegalităților dintre
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de dezvoltare. Dacă principiile sînt comune, în schimb politicile naționale au avut orientări diferite, în funcție de contextele politice și economice, de istoriile și tradițiile diferite. De asemenea trebuie să se țină cont de influența exactă pe care au avut-o partidele creștin-democrate, de evoluțiile care le obligă să facă compromisuri, îndreptîndu-le fie spre dreapta liberală, fie spre stînga etatizantă. Dacă în Germania influența CDU-ului în refacerea economică de după război a fost deosebit de puternică, în Italia aceasta a fost încredințată mai degrabă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
liberalism: pentru MRP, planul era instrumentul de asociere între partenerii sociali, de orientare a politicii economice, de modernizare a unei țări distruse de război. În timpul celei de-a IV-a și mai ales al celei de-a V-a Republici, creștin-democrații francezi au evoluat spre un liberalism moderat, insistînd asupra necesității concurenței, a importanței întreprinderilor private, arătîndu-și neîncrederea față de acțiunea Statului. Alianța cu Valéry Giscard d'Estaing în 1974, integrarea CDS-ului în Uniunea pentru Democrația Franceză cu liberalii Partidului Republican
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politica creștin democrată. Dacă în primii ani ai reconstrucției, liberalii au jucat, împreună cu Einaudi, un rol important, anii 1950 și 1960 au fost marcați de o întărire a sectorului public: crearea ENI-ului, organism însărcinat cu problema hidrocarburanților, sub impulsul creștin-democratului Enrico Mattei; extinderea sistemului de întreprinderi cu capital de Stat, rolul crescut al IRI (Institutul pentru Reconstrucția Industrială) și crearea, în 1957, a unui minister ad hoc, naționalizarea întreprinderilor de electricitate în 1962. Perioada a fost de asemenea marcată de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să pună în discuție libertatea de a întreprinde, fidel noțiunii de "economie temperată" atît de dragă lui De Gasperi; reforma agrară din 1950, crearea, în același an, a Casei pentru Mezzogiorno, Planul Vanoni din 1953, după numele ministrului de Finanțe creștin-democrat, toate acestea demonstrează dorința de a orienta și de a asigura funcționarea pieței și de a lupta împotriva dezechilibrelor dintre regiuni. Această "economie programată", denumită astfel de Fanfani în 1962, a fost subiectul a trei congrese de studiu ale DCI
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1982, la Congresul al XV-lea al partidului, Ciriaco De Mita, care fusese ales Secretar, a criticat birocratizarea economiei și a propus renunțarea la intervențiile publice masive. DCI a susținut politica de privatizare a întreprinderilor cu caracter național. Modelul economiei creștin-democrate a fost elaborat în Germania. La început, programul de la Ahlen din 1947, de influență keynesiană, a dus la apariția unor puternice curente în favoarea unui fel de socialism creștin bazat pe o economie dirijată, planificată, dar nu etatizată, și pe o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
garantăm locul de muncă", reiau marile teme. Ea este prezentată, astăzi, drept model pentru Comunitatea Europeană de către PPE și ca soluție pentru refacerea economiilor țărilor Europei Centrale, devastate de comunism. Partea a III-a Între democrație și regimurile totalitare I Creștin-democrații într-o Europă nouă Condițiile generale în care activitatea politică a grupurilor democratice s-a putut dezvolta au fost radical modificate imediat după primul război mondial, atît în plan politic cît și ecleziastic. Perioada se caracterizează printr-o extindere, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-ului de la Berlin în 1933, aria democrației n-a încetat să se îngusteze în Europa. Acest dublu fenomen de extindere a parlamentarismului, urmat, conform cronologiilor diferențiate, de o severă repunere în discuție, a creat condiții de existență complet noi pentru creștin-democrați. Primul fenomen, mai ales cînd a fost însoțit de extinderea votului universal și în rîndul femeilor și de adoptarea tipului de scrutin proporțional, i-a ajutat să se afirme pe eșichierul politic și să beneficieze de groaza trezită de bolșevism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
remarcă prin crearea mai multor partide democratice de inspirație creștină în Italia, Franța, Spania, Polonia, Țările Baltice. În schimb, în urma instaurării dictaturilor, tragediile fascismului și nazismului, ale bolșevismului, dramele războiului din Spania și ale războiului mondial i-au împins pe creștin-democrați la o aprofundare doctrinală și la angajamente care trebuiau să-i conducă la asumarea celor mai mari responsabilități după cel de-al doilea război mondial. Dacă la început au putut profita de extinderea democrației, aceasta se datorează faptului că în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
internaționale pe baza principiului creștin al milei, reiterat în 1920 în enciclica Pacem Dei munus. Personalitatea papilor a fost astfel determinantă în evoluția democrației creștine. Atenția deosebită acordată de papa Pius al X-lea riscurilor reale sau presupuse ale descătușării creștin-democraților și deviațiile integriste ale pontificatului său nu se mai regăsesc la Benedict al XV-lea. Acesta, care l-a primit cu simpatie în audiență pe Marc Sangnier, i-a lăsat pe creștini-democrați să ia inițiativele. În Italia el a renunțat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a renunțat la Non expedit: chiar dacă puterea sa a fost limitată de papa Pius al X-lea, renunțarea sa oficială a descătușat forțele. Participarea catolicilor la viața politică din Italia avea să prindă contur. Aceasta se făcea într-un spirit creștin-democrat, sub conducerea lui Luigi Sturzo, în care papa avea încredere. În decembrie 1918 el a pus bazele Partidului Popular, lansînd la 18 ianuarie 1919 celebrul său apel "Către oamenii liberi și puternici", pentru ca "ei să devină apostoli, în integralitatea lor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Împreună cu PPI-ul, care a cunoscut, în 1919, un remarcabil succes electoral datorită susținerii rețelei de organizații și asociațiilor catolice de toate tipurile din Italia (organizații sindicale, caritabile, case de ajutor rurale, cooperative, Acțiunea Catolică, rețeaua diocezelor și a parohiilor), creștin-democrații au făcut pentru prima dată o experiență politică autonomă cu un partid puternic, cu peste 250.000 de aderenți la sfîrșitul anului 1919, 20,6% din voturile exprimate la alegeri și 100 de parlamentari. Dar această autonomie cuprindea un echivoc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]