13,465 matches
-
Poeme > Constiinta > URCARE ÎN METAFIZIC, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Urcare în metafizic Era vremea viermilor de mătase și frunze dispăreau în implozii pe crengile zilei, o luasem pe sub scoarța pământului după muze trăind din ce pusese natura în cutia milei. Din când în când îmi toceam coatele urcând în rădăcini și mai departe în crengi, eram un miriapod viermuind în gând și-n frunzele
URCARE ÎN METAFIZIC, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383657_a_384986]
-
viermilor de mătase și frunze dispăreau în implozii pe crengile zilei, o luasem pe sub scoarța pământului după muze trăind din ce pusese natura în cutia milei. Din când în când îmi toceam coatele urcând în rădăcini și mai departe în crengi, eram un miriapod viermuind în gând și-n frunzele unei păduri întregi. Uneori mă strecuram în păsări și-n zbor, eram fluture vânat de cîntec și culoare, câte odată mă cuprindea vâscoza unui dor și mă urcam prin rădăcini spre
URCARE ÎN METAFIZIC, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383657_a_384986]
-
atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defel Către micul zărzărel. Spuse răsucindu-și creanga: „I-auzi? Cică..primăvara?! Și se-ntoarse-n amorțire ... Citește mai mult În grădina amorțită,Cu zăpadă-acoperită,Doarme-n pat, de vânticelLegănat, un zărzărel.Lângă el un măr bătrânSomnoros și-ntinde ramul.E țâfnos că-l prinde anulNesăpat la rădăcini
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Soarele-i atinge blând,Mugurașii le-ncălzește.Tulburat de-atâta soare,Zărzărelul se trezește.„ Nene măr, văzut-ai poateCin ne-a mângâiat pe spate?C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defelCătre micul zărzărel.Spuse răsucindu-și creanga:„I-auzi? Cică..primăvara?!Și se-ntoarse-n amorțire... XXI. DOR DE MĂMUȚA, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Copil mă văd scriind scrisoare, mămuței ce-am lăsat în sat... E singură și toarce
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
aduna în volum studii, eseuri, exegeze critice despre importanți autori în viață, cu deosebire poeți. Inițiativa este mai veche, dacă ne amintim doar de seriile ,,Interpretat de ... ”, ori ,,Ei l-au cunoscut pe ... ” (lansate de Editura Eminescu, respectiv, Editura Ion Creangă), ce vizează însă clasici ai literaturii române și cuprind studii critice sau evocări și mărturii literare. Cele la care se face referire sunt determinate de atingerea unei vârste rotunde de către un scriitor din zilele noastre, sens în care se remarcă
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
pe ramurile pomului celui mare din fața casei. Ce drăgălașă vietate! Coadă mare, stufoasă, ochi micuți, ageri, urechiușe lungi, cu smoc de păr în vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la marginea copacului, sări pe pământ, se cățără pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
N-avea stare în casă, ieși iar în livadă să vadă ce s-a mai întâmplat. Când colo - o nouă surpriză! Pampoanele nu mai erau la locul lor. Ba a văzut unul din ei în gura veveriței săltând zglobie prin crengile copacului. Se vedea ce veselă era, după mulțimea de salturi zglobii pe care le făcea. Și să vedeți minunea toată, pe un alt pom, încă o veveriță sălta zglobie cu celălalt pampon în gură. Era o veselie generală. Merita sacrificiul
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
se jucau. Mare pagubă n-a fost cu pampoanele, în duminica următoare s-a dus cu bunica prin târg și-a luat altele noi, care i-au plăcut. Câteva zile încă mai vedea veverițele defilând mândre cu pampoanele, săltând din creangă în creangă printre pomii din livadă. Veselia această se termină de la o zi. Oare ce s-a întâmplat? Mai vedea veverițele, pe una din ele o apucă o mare hărnicie, căra în vizuină tot ce găsea: coji de alune, mere
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Mare pagubă n-a fost cu pampoanele, în duminica următoare s-a dus cu bunica prin târg și-a luat altele noi, care i-au plăcut. Câteva zile încă mai vedea veverițele defilând mândre cu pampoanele, săltând din creangă în creangă printre pomii din livadă. Veselia această se termină de la o zi. Oare ce s-a întâmplat? Mai vedea veverițele, pe una din ele o apucă o mare hărnicie, căra în vizuină tot ce găsea: coji de alune, mere din cele
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
era așa de leneșă una din veverițe! Era pregătită să nască pui. Acum știa și de ce i-au trebuit pampoanele. Dar să vedeți ce bucurie mare a avut fata după ce, într-o dimineață cu soare blând, proaspăt răsărit, văzu pe crengile pomului din jurul cuibului trei vietăți mici de tot, care se învățau să se joace printre ramuri. Ar fi stat și o zi întreagă să se uite cât de jucăușe erau micile veverițe. Părinții debordau de hărnicie. Aveau trei guri de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
cu actrițe frumoase, în ținută de epocă. În dimineața aceea, cum făceam în toate zilele înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
1831) și la „Școala Preparandală” pentru pregătirea învățătorilor(1851). Se cuvine să reținem că tot aici au lăsat urme luminoase personalități strălucite ca: directorul Titu Maiorescu(1863), profesorii B.P.Hașdeu, Gr. Cobălcescu, V.A.Urechia, Th. Burada, ale elevului Ion Creangă și, nu în ultimul rând, a revizorului școlar Mihail Eminescu. De altfel, marele poet a locuit aici o vreme, la mânăstirea Trei Ierarhi. - Rezultă că AICI a fost vatra unde a ars focul limbii române moderne, de unde s-a aprins
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
prietenilor și mesaje. Mai departe, după oră 17.00 a urmat înmormântarea, descrisă de Titu Maiorescu, într-o scrisoare trimisă Emiliei Hempel, sora să. ”Emilia dragă, în Biserică Sf. Gheorghe nou, cosciugul deschis al lui Mihai Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poesiilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunză de la cosciug și pentru tine și ți-o trimit aici. Sub bandă primești și un număr din «Constituționalul» cu descrierea îngropării. Articolul e de Caragiali
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Dulce graiul românesc autor Urfet Șachir Dulce graiul românesc Cu mult drag eu îl doinesc, De m-ar asculta lumea, Ar uita de viața grea. Dulce graiul românesc Îl cânt, pân’ mă prăpădesc! "Amintirile" lui Creangă Le port de o viață-ntreagă. Cu Eminescu subsuoară Băteam ulița pân’ la moară Și, de acolo, prin pădure, Recitam sub rug de mure Câte-o doină dulce, grea, Ce-mi împlânta inima. Curgeau ape de izvor, Murmurând un vers
DULCE GRAIUL ROMÂNESC de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380156_a_381485]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 (FRAGMENT) Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an. Gligor Creangă își făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul și durerile facerii o păleau destul de des, așa că țipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul Boboiești, trecând prin
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată și sprințară, numită Moldova, nume căpătat de la ținuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului Cotnărel, nu prea înaltă, dar plină cu fagi și stejari seculari. De cum se licărise de ziuă, chemase așa zisa moașă
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
ea fiind cea care L-a născut și purtat în brațe pe Iisus. De aceea, numeroase flori tămăduitoare îi poartă numele, cum ar fi „Palma Maicii Domnului“ (salvia), „Lacrima Maicii Domnului“ sau „Inima Maicii Precista“, iar în cazul salciei, forma crengilor i-a atras denumirea populară de „salcie plângătoare“, care a plâns și s-a întristat după ce Iisus Christos a fost bătut cu ea. Aceste personificări sunt semne ale unei gândiri simbolice și emoționale de o mare frumusețe, prin care satul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
plecat înspre pădure. Era început de iarnă, frig și soba lui de lut, Nu văzuse încă focul, deci, țiganul abătut, S-a decis să fure vreascuri în pădurea de pe deal. Avea el un loc anume, unul foarte special, Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac. Când, în față îi apare unul mare, un malac, Ce c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat: -Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat? -Ce să fur dom’ păduraru? Nu
ȚIGANUL... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380198_a_381527]
-
Lasă muza deoparte și stai cu ochii pe undiță, Poetule, să nu mi-o prăpădești! - Va fi așa precum dorești, te las acum să pescuiești! Poetul ridică undița ca pe o suliță, așa încât cârligul să nu se agațe de vreo creangă sau de papura crescută în smocuri și porni către partea de baltă opusă celei de pe care aruncase momeala pescarul. - Sper doar că muza mea mă va găsi în locu’-n care plin de sârg voi pescui! Despică ierburile cu brațul
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
nevăzute ale binelui. Ei, bine, între aceste extreme oscilează întâmplări și fapte, uneori enigmatice, pe care decența mă oprește să le relatez, în detaliu, aici și acum. Nimic nu mă tulbură mai mult decât gândul c-am îmbătrânit, iar sub crengile copacului unde-mi etalam adolescența, părăsit și el de păsările cerului, se odihnește o singurătate. Nu știu dacă prin mine se mai plimbă adolescentul de atunci, dar știu că-n puținul rămas locuiește "cineva" a cărui dimensiune nu o cunosc
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
contemporan - autor: Ion Mânzatu /p. 71 Filosofia, ca dezvățare - autor: Marian Nencescu /p. 72 Pagină de cronică: Cioran, un aventurier nemișcat. 30 de interviuri, de Ciprian Vălcan /p. 74 autor: Gabriela Glăvan Remember 127 de ani de la moartea povestitorului Ion Creangă - autor: Irina Nastasiu /p. 75 Pagina celor mari pentru cei mici/p. 77 Povestea lui Stan-Pățitul, de Ion Creangă /p. 77 Ciclul: Povești nemurioare: Cât valorează o perlă / p. 87 Berbecul de aur /p. 87 Mihai Eminescu, mesaj de Anul
de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380237_a_381566]
-
aventurier nemișcat. 30 de interviuri, de Ciprian Vălcan /p. 74 autor: Gabriela Glăvan Remember 127 de ani de la moartea povestitorului Ion Creangă - autor: Irina Nastasiu /p. 75 Pagina celor mari pentru cei mici/p. 77 Povestea lui Stan-Pățitul, de Ion Creangă /p. 77 Ciclul: Povești nemurioare: Cât valorează o perlă / p. 87 Berbecul de aur /p. 87 Mihai Eminescu, mesaj de Anul Nou (1883) /p. 89 Sumar /p. 91 Picturile, grafica, și fotografiile din acest număr aparțin: Ecaterina Mihai Alejandro Cabeza
de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380237_a_381566]
-
îmi puteți spune totuși dacă știți când se întoarce Sorin? - Nu-i cunosc programul. Altceva? - Nimic! Mulțumesc. Seară bună, replică Simona, trântind la rândul ei telefonul și reținându-și cu greu un chicotit de satisfacție. - Auzi ce chestie! Băiatul ăsta umblă creanga și nu trebuie să dea nimănui socoteala, pe când eu parcă aș fi mai ceva decât Cenușăreasa. Trebuie să revin mereu la domiciliu până la miezul nopții. A doua zi aveau româna, așa că începu să își selecteze materialul pentru întocmirea unei compuneri
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]