4,763 matches
-
în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpați Și dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cer poeme în brazde Și cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
guste plăcintă-aromată, Căci gândul la Moș iar învie Dorința secretă, uitată: Atunci când pe coș el coboară Cadouri sub brad să îi pună, Cu Moșul în sania ușoară Să zboare și el înspre lună. Adoarme copilul, visează... Omătul se-ntinde pe creste; Natura întreagă e trează, Colinde se-aud la ferestre. Referință Bibliografică: Dorința din Ajun (poezie pentru copii) / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile
DORINŢA DIN AJUN (POEZIE PENTRU COPII) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368998_a_370327]
-
mai iute, în poveste, Când știm că existența noastră este Întru mister și pentru revelare. Potecile nu sunt mereu celeste Și mergem des cu carul mic, nu mare, Nici stelele nu par a fi polare, Ca să ne-nvețe nordul, către creste. Lumina lunii-n ceruri ne arată Că lumea-i, dintre toate, cea mai faină, Când inima știm s-o păstrăm curată Și îmbrăcăm a fericirii haină. Atunci, tot universul, dintr-odată, Își va spori prea luminoasa taină. (Leonte Petre) Sursa
MISTER de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370833_a_372162]
-
și în toate cutele tainice ale vremii, ale lucrurilor și ale firii întregului Cosmos: în palate auguste și bordeie, în prinți și cerșetori, în suverani și norod, în bătrâni și copii, în flori și fecioare, în doruri și mame, în creste carpatine și metania călugărilor, în păpădiile câmpiei și cântările sublime a monahiilor, în susur de izvoare și în îndrăgostitele femei dace, în dascăli și ucenici, în rugă și poezie, în soarele libertății și bezna celulelor, în porfira vlădicească și în
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Baciu pe care a scris: „25 mai 1948, Adu-ți aminte!” Tot ceea ce împliniseră Străbunii milenar ca miracol, tot ceea ce au imortalizat secular în cuvinte sublime marii scriitori și poeți ca fascinație eroică, legendară, trăiau acum inimoșii partizani naționaliști-creștini pe crestele temerare ale Munților noștri Veșnici, în brațele Codrului Verde, în bordeie, în peșteri, prin văi, pe cărări, prin ascunzișuri, printre cetini și cer. Acolo, în munți, trăiam un moment sfânt de evocare a unui trecut aprig și eroic... Aflasem de
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
țesătura spirituală a sufletului său cu evocarea splendorii și vitregiei acelor locuri de pământ și de cer binecuvântate de Dumnezeu, de Fecioara Maria și de marii noștri Daci străbuni. Împreună ne-am împărtășit din licoarea divină a slăvilor albastre ale crestelor munților. Aștrii ne-au luminat frunțile cu scăpărări de foc și ne-au despicat cărări. Lumina lor ne-a însoțit calea prin cruntele desișuri. Împreună am îmbrățișat tulpina brazilor, iar cetina lor ne-a adăpostit de ploaie și ne-a
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
sub furtună, prin iriși de stele căutam ce pierise! Răsuceam roua-n pic pe o strună amară, se copsese gutuia într-un verde târziu, presăram ploaia-n spic peste-un creștet de vară, mă ardea dorul tău blestemat,sângeriu! Pe sub creste de cer toamna-și cântă prohodul, sub un nor ruginit arvunesc aripi noi, simt frisoane de ger pregătind eșafodul, nu e toamna ce urlă ci iubirea-mi prin ploi! Referință Bibliografică: SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! / Doina Bezea : Confluențe Literare
SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370926_a_372255]
-
Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului ÎN NOPȚI DE PRIMĂVARĂ Semeț, la tâmpla serii, amurgul se-nroșește Mantia-și trece-n grabă pe creasta unui deal La poale, crude ierburi și pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Anul Eminescu“, în viața culturală a micului nostru oraș de munte, Predeal. Din inițiativa Liceului Teoretic „Mihail Săulescu“ și cu sprijinul Primăriei s-a desfășurat în zilele de 18 și 19 noiembrie 2000 un simpozion „Mihai Eminescu“ intitulat „Sus, pe creste, un luceafăr...“ Participarea unor persoane culturale din țară, între care eminescologi de vază, cum ar fi: prof.dv. Dimitrie Vatamaniuc (Bucu¬rești), prof. dr. Theodor Codreanu (Huși), prof. dr. Tudor Nedelcea (Craiova), prof. dr. Nicolae Bulz (București), prof. Petre Popescu Gogan
ULTIMUL VLĂSTAR AL EMINESCILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369806_a_371135]
-
ele să nu mai rămână la noi; numai așa vei scăpa, Stăpâne Sfânt, în veci, de mare grijă. Amin! RIDICĂ-ȚI FRUNTEA Ridică-ți fruntea! Umerii-n aripi de rândunea Se vor preface. Ridică-ți fruntea! Și vei fi egala crestelor Ce mai poartă încă Poclada iernii. Ridică-ți fruntea! Lutul pe care cu indiferență îl calci Se va mândri suportând pe aceea Ale cărei rădăcini Cu temei le ancorează. Ridică-ți fruntea! Subteranele de granit Le vei înnobila, Mult până
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
fugi, Bulucindu-se. Ridică-ți fruntea! Dar Nu uita să privești lumea, Mereu în ochi, În adâncul ochilor, Ca Ea să te știe că-i aparții, Că-ți aparține - Și să nu te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
nr. 1798 din 03 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iarnă în Bucegi de Dorel Dănoiu Pe cer felinarul cel galben s-a stins. Bucegii ș-au pus diademă de stele. În jur totu-i alb,joc simplu de Iele. Pe creste și-n vale,azi-noapte a nins Păduri din cleștar. Șipoturi mărunte ascunse sub mantii lucioase de ghiață, cascade-mpietrite de o zână glumeață! E tot sclipitor...și Babe cărunte Când norii pictează cu pană măiastră argintia perucă,ce umple abisuri
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 15 Iunie 2016 In memoriam MIHAI EMINESCU Ce simplu e numele tău de tradus În toate limbile acestui pământ! Spun EMINESCU și e de ajuns, Numele tău statornicit în cuvânt! Din marginea Dorului, până pe creste, În zi de dulce și în zi de post Prin țara aceasta, durută cum este, Toate potecile îl știu pe de rost, Din amontele gândului, până-n aval, Setea pe care-o astâmpără izvoarele, În sunet de bucium, sara pe deal
EMINESCU de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370058_a_371387]
-
A nopții apăsare o destramă. Un răsărit ce ziua prinde-n ramă, De razele de soare-i desenat. Se recompune verdele-n albastru, Când patriarhul cerului privește Și prin pădurea deasă risipește, Ca miez fierbinte galbenul de astru, Se conturează creste pe fundaluri, Sub splendidele tușe de lumină, Fantasme se pictează pe retină, Și-n codri se îngână madrigaluri. *** Referință Bibliografică: Fantasme se pictează pe retină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016
FANTASME SE PICTEAZĂ PE RETINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370059_a_371388]
-
lumină-n cuvântul scris, Pe a iubirii speranță Să-mi urc dorul în Paradis. LUCEAFĂRUL DIN ,,GENIU PUSTIU" În glas de bucium trist răsună zarea, Iar doinele îngână o poveste, La judecată să cheme uitarea, Că a lăsat ,,Luceafărul..." pe creste. Să-l readucă în ,,Vatra Românească", Cu ecou de trâmbițe și cavale, „Timpul" din tipar va ști să grăiască Eternitatea gândurilor sale. De doru-i doinește lira în cuvânt, Iar iubirea îl cheamă din vecie, Când flori lăcrimează pe mormânt, Cu
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
starea mea din care plec și vin. Renaștere de soare ce apune mereu din locu-n care-a răsărit, blestem înlănțuit de rugăciune și Prometeu cu lacrimi schingiuit. Privire amețită-ntotdeauna, când totul e în mine-așa abrupt, iar sus pe creste hăulind furtuna durerilor, în zbucium ne-ntrerupt. Mi-ai spus că pleci și ai rămas în mine să-mi torni din al regretelor ulcior otrava tânguioaselor suspine a vinului iubirii-amețitor. Și iată-mă umblând urlând de sete printr-un deșert din
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
ei a lăsat Zâmbete-n florile toate din glastră Și-n ochii seninului imaculat. Ziua aduce cu ea sărbătoarea Și bucuria neamului nost’ românesc E ziua Limbii Române - comoara Pe care românii mult o iubesc. Plimbatu-și-a palmele peste câmpie Ziua crestele-nalte le-a mângâiat Raza de soare îmbrăcată în ie În limba română s-a revărsat. Vântul adie mai românește Ramuri recită doine străvechi Râurile murmură-n taină frățește Iar frunzele-n hore voios se întrec. Păsări măiastre își cântă
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
gândul de apoi Și inima. Tu visai în depărtare, Eu eram în altă zare, Între noi creștea uitare, Dar inima... Ne purtam în gânduri duse, Amintiri de mult apuse, Și din piepturi ni se plânse Doar inima. Am căzut din creste goi, Ținându-ne-n mâinile moi Pe cea ce bătea la amândoi: INIMA. 23 august 2016 Foto: Tablou de Gabriel Todica Referință Bibliografică: Inima... / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de
INIMA... de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370355_a_371684]
-
rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm... Tulnicăresele, mândrele munților neliniștii împletindu-și pe sânii sprințari miresme de fân cosit cu panglici de vise feciorelnice vestesc sărbătoarea... Au fost fetele târguite pe crestele Găinii cu dorurile strânse-n pumni cu inimile arse în jaruri de maci și speranțe-azvârlite pe iile țesute cu râuri și flori sub care se-adăpostesc de veacuri suflete scăldate în albul florilor . Niciodată n-am auzit mai aproape țipătul
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
simt luminos, rege peste lanul surâsului, îmbogățindu-mi crângul cu înfloriri mângâioase. Îmi place să te simt lipit de pielea bucuriei când mă îmbrățișezi cu toate chemările dorului. A cântat cocoșul de răsare cântec peste timpanul întâlnirilor, i-am zărit creasta aproape de căpițele însoririi. Îi auzi glasul tulburător? Nimic nu mă poate împiedica să te iubesc.Mi-e suficient că exiști. (21 ian 2016) Referință Bibliografică: Dragostea / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016
DRAGOSTEA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370474_a_371803]
-
gândul de apoi Și inima. Tu visai în depărtare, Eu eram în altă zare, Între noi creștea uitare, Dar inima... Ne purtam în gânduri duse, Amintiri de mult apuse, Și din piepturi ni se plânse Doar inima. Am căzut din creste goi, Ținându-ne-n mâinile moi Pe cea ce bătea la amândoi: INIMA. Citește mai mult Inima...Din înaltul ce-am ajuns,Am privit către apusși un fulger mi-a străpunsInima.Era soare fără nori,Erai tu și ochii goi
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
goi,Era gândul de apoiși inima.Tu visai în depărtare,Eu eram în altă zare, Între noi creștea uitare,Dar inima... Ne purtam în gânduri duse,Amintiri de mult apuse,Și din piepturi ni se plânseDoar inima.Am căzut din creste goi,Ținându-ne-n mâinile moiPe cea ce bătea la amândoi:INIMA.... X. POLITICOSUL, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. De la mine din parcare, Într-o zi destul de mare, A venit cu botu’ gros
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
din propria familie, ci și din țară, prin participarea la tabere de creație. În coșurile dumneaei pot fi admirate ouă cu motive naționale vechi, de peste 200-300 de ani, precum: cărare rătăcită sau cărare fără întoarcere, coarne de berbec, bâta ciobanului, creasta cocoșului, grebla, coada de păun, frunza de stejar, plugul, potcoava, soarele, luna, stelele, cât și ouă lucrate în relief, pe bază de ceară, neșterse, cu motive geometrice. Ouăle sunt pictate în culori naturale, obținute din frunză de ceapă, coajă de
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mergeam pe lângă creste străpungând, din când în când, urciorul tăcerii aprins în ruguri de ceață ghimpată. Nu intenționam să fac din asta un ritual însă repetam refrenul unei rugăciuni trecute de prima tinerețe albită de nesomn, mai ales în nopțile polare. Și fiindcă
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
brazi din apropiere, îi transportară în curte împreună cu cetina și aprinseră un foc mare care trebuia să ardă până dimineața. Se anunța o noapte tensionată în care se vor confrunta cu cel mai aprig vampir din lume. Dinspre răsărit, de după crestele munților, își făcu apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]