55,283 matches
-
Onești, cultivat, atent, participativ. Tot 20 iunie, ora 18. La sediul Fundaței "G. Călinescu" se lansează volumul omagial dedicat lui Eugen Simion. Volumul (am arătat asta și în intervența mea) nu cuprinde elogii convențonale, ci date bio-bibliografice, texte semnificative, referințe critice, fotografii cu valoare documentară. Este un "dossier", un instrument de lucru, bine gândit. Despre Eugen Simon și opera sa (literară, științfică, pedagogică) vorbesc Constantin Th. Ciobanu, Alexandru Zub, Lucian Orășel, Alex. Ștefănescu (adică eu). Al. Dobrescu, venit de la Iași, declamă
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
Nicolae Iliescu, Andrei Grigor, George Cușnarencu. Nicolae Manolescu, care n-a putut participa la întâlnire, este prezent printr-un mesaj aplaudat de toată lumea: "Eugen Simion este, astăzi, la o vârstă incredibilă pentru cine-l vede și aude, cel mai important critic al literaturii noastre postbelice. Autor al unor impresionante studii de sinteză, el n-a lăsat nici un colț al tabloului neacoperit. Nici exilul n-a scăpat atenței sale, lucru cu atât mai remarcabil cu cât, înainte de 1989, nu era deloc ușor
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
menționat Irlanda, un ținut a cărei poezie e prea bogată și complexă pentru a fi așternută pe o pagină doar! LV. E critica literară de vreun folos în zilele noastre? Te mulțumește critica universitară, savantă? FS. E de lăudat concentrarea criticului universitar. E multă deprofesionalizare a criticii literare în Anglia, nu în discurs ci în exigențe. Accesibilitatea e cuvântul de ordine. Ciudat, nu-i așa, când există atâtea poeme mari pe care nu le pricepi de la prima lectură. Nici rigoarea formală
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
literatura proastă? Măcar din când în când. La cursul de teoria literaturii un profesor ne compătimea că nu avem timp să citim și cărți proaste. Să scrii despre ele poate fi un exercițiu interesant, cititorilor le place "intransigența" și execuția critică în public, scriitorii luați în discuție se mulțumesc cu faptul că le apare totuși numele în revistă ( cum recent relata o astfel de discuție Ioana Pârvulescu într-o Cronică a optimistei), iar ceilalți scriitori, din motive prea evidente, se vor
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
augural despre trei romane "noi", printre care și despre Gumele lui Robbe-Grillet, anunțînd cît se poate de nietzscheean că "psihologia, psihanaliza, metafizica sau afectivitatea sînt absente din aceste opere", iar apoi, într-un studiu care va intra în volumul Eseuri critice face o analiză a Gumelor care se erijează în proces al literaturii. Cu toate acestea, Robbe-Grillet va mărturisi ceva mai tîrziu că nimeni nu observase pînă atunci cum Gumele este un roman-palimpsest, scris pe ruinele mitului lui Oedip. În orice
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
post-literatură și cît în plin apogeu al Literaturii și al Autorului, el, care și-a publicat primul articol, intitulat Cultură și tragedie, despre Nietzsche la 27 de ani, în 1942. Noul Roman devine așadar realitate abia după ce primește botezul unui critic genial ( în accepțiunea culturală a termenului), dar nu e mai puțin adevărat că descrierea mecanicistă, dezafectată, practicată în urma retragerii creditului pneumatologic acordat personajului, alături de predilecția pentru montajul cinematografic al decupajelor diegetice ( după ce literatura recunoștea noutatea artei filmice dinainte de 1920) nasc
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
aceasta, îmbogățită de lecturi și audiții de muzică nouă, se regăsește și în Muzica românească între 1944-2000. Aprecierea creației cercetate se întemeiază deopotrivă pe o perspectivă muzicologică europeană și pe o cunoaștere dinlăuntru a culturii autohtone. Obiectivitatea și subiectivitatea actului critic se împletesc aici și se echilibrează. Comentariile se sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menține la o elegantă ținută intelectuală, chiar și când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni, Valentina Sandu-Dediu judecă muzica
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
dedicația de pe exemplarul pe care mi l-a destinat. E vorba de analiza cîtorva cazuri de conflict dintre diferitele ideologii și cultura română. Autorul pare convins că a existat aproape în toate epocile la noi un mare deficit de exercițiu critic. Ilustrarea cea mai convingătoare a acestei teze o descoperim în eseul Maiorescu și românii. Deși extrem de incitante sînt și celelalte eseuri, despre urbanismul totalitar, despre dramaturgia din comunism și aceea din postcomunism etc., m-am oprit în articolul de față
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
de a privi teoria cea mai celebră din cultura română și pe autorul ei. Maiorescu este, neîndoielnic, autorul ei oricît s-au străduit Ibrăileanu și alții ( chiar și Lovinescu) să o descopere, în ciornă, la gînditori anteriori. Minimalizarea contribuției marelui critic a făcut parte mereu din jocul, de obicei plin de frustrări, al urmașilor săi și îndeosebi al lui Călinescu. Esențială nu este însă paternitatea, greu totuși de contestat azi, ci adevărul teoriei. Și, după părerea mea, Maiorescu trebuie considerat un
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
Maiorescu și aceea a lui Eminescu. Nimic mai fals! Cei doi corifei ai Junimii gîndeau foarte diferit. Eminescu îl simpatiza pe Bărnuțiu și în general pe ardelenii care visau idealistic o întoarcere la trecut, nu și Maiorescu, cel mai radical critic al școlii Bărnuțiu, cum se știe, și cu ochii deschiși spre realitate. Conservatorismul lui Maiorescu se opune revoluționarismului pașoptist, nu liberalismului în general. Maiorescu avea convingeri liberale clare, doar că mai apropiate de ale liberalilor din generația următoare decît de
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
a bucurat de prea multă trecere, deși intenția antologatorului era limpede: o resuscitare a interesului prea amorțit față de opera lui Lucian Raicu. Cele cîteva cronici ce i s-au dedicat n-au schimbat mare lucru în privința receptării (nereceptării?) scrierilor acestui critic, odinioară cu atîta autoritate în mica lume literară românească. Este oare critica pe care o practică Lucian Raicu depășită, sub așteptările cititorilor de acum, prea impresionistă ca să mai poată impresiona? Posibil. Oricum valul revizuirilor și al reevaluărilor pare să fi
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
recunoaște, dar... "o boală-nvinsă-i orice carte". De fapt, lucrul cel mai important de semnalat în așa-numita critică a lui Lucian Raicu este acela că el trăiește și face literatură ca un creator autentic, nu are obiectivitatea și detașarea unui critic, nu e precaut și măsurat în vorbe. Se poate numi aceasta critică? Fie ea și de identificare? Vorbește despre alții vorbind, de fapt, despre sine, fără a fi, lucru rar și inexplicabil, narcisist. Făcîndu-ne părtași la experiențele sale de lectură
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
relaxată" a celorlalți. Prostiile respectabile" și înfricoșătoarea banalitate ucid adevărata înțelegere a operelor literare, de aceea criticul autentic, cel care trebuie "să cadă pe gînduri" și să te pună pe gînduri are nevoie de ceva esențial: "puterea de caracterizare" ("Un critic se recunoaște după această vocație specială, depreciat «impresionistă» a caracterizării"). Boala, care stimulează creativitatea, plictiseala vieții literare în momentele cele mai importante din punctul de vedere al aparițiilor valorilor, revelațiile în existența creatorilor, obsesiile proprii și ale scriitorilor comentați, obositoarele
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor memorabile "repere critice" luări de atitudine, cu semnături pregnante în istoria criticii românești. Unele sunt patriarhal robuste, altele insinuatoare în succesive motive de înălțare sau expiație ale scrisului lui Ioan Slavici. Cel mai dur în rostogolirea argumentelor rămâne Pompiliu Constantinescu. Cel mai constant
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
eluda înfășurarea dreaptă a operei de lovitura finalului care, fără a elimina semnalează complex alcătuirea unei demonstrații. Sub emblema libertății de apreciere a operei lui Ioan Slavici își pune Eugen Simion determinarea personalității omului, în perspectiva istoriei, a fragilității construcțiilor critice, a revendicărilor și a semnificațiilor estetice. El caută justificare a entuziasmului junimiștilor, reține ca valabile, patru praguri în receptarea operei lui Slavici, de-a lungul timpului, însoțește cu exemple enumerarea citatelor, culese din referințele critice, pentru a exprima direct în
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
perspectiva istoriei, a fragilității construcțiilor critice, a revendicărilor și a semnificațiilor estetice. El caută justificare a entuziasmului junimiștilor, reține ca valabile, patru praguri în receptarea operei lui Slavici, de-a lungul timpului, însoțește cu exemple enumerarea citatelor, culese din referințele critice, pentru a exprima direct în logica alcătuirilor personalității scriitorului intervenind cu implicații teoretice pentru a-și susține observațiile proprii cu replici la paradoxalul portret al omului, străveziu în toate neconcordanțele descoperite de alții.
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
Marius Chivu Mai întâi două chestiuni generale. Dacă citești cronicile de întâmpinare la volumele de poezie, observi că peste 80 % dintre noile apariții sunt validate critic. Și asta în condițiile în care cu toții țipăm că se scrie prea multă poezie și tot mai slabă. În cronici, acest lucru nu se vede deloc. Diferențele dintre un volum pasabil și unul foarte bun sunt estompate de la sine. Cronici
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
slabă. În cronici, acest lucru nu se vede deloc. Diferențele dintre un volum pasabil și unul foarte bun sunt estompate de la sine. Cronici literare întinse pe pagini întregi de reviste care descriu poezia fără a o și supune unui examen critic riguros îți lasă impresia că poezia bună se întinde din volum în volum, de la poet la poet, fără grade, fără diferențe valorice. Altfel se ajunge la validarea a sute de cărți de poezie pe an între care cele cu adevărat
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
pe nimeni. Tot mai impersonale, cronicile nu mai triază serios, nu mai ierarhizează eficient, și-au dezvoltat un nivel nici prea jos nici prea ridicat la care raportează totul uniformizând păgubos. N-ar strica puțin mai mult curaj și responsabilitate critică, precum și o scară de evaluare ceva mai vizibilă. Între „a nu lipsi din bibliotecă" și „nu merită nici măcar răsfoită" ar trebui să mai existe trei nivele de apreciere. Mai multă nuanță care să creeze diferențele! Deși ar merita o discuție
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
1943. Numeroase exegeze consacrate inclusiv creațiilor majore ale literelor noastre, apărute o dată cu slăbirea chingilor ideologice, produsă în jurul anului 1965, nu sînt nici ele altceva decît veritabile revizuiri, firește cu o gradație diversă a cutezanței novatoare și a rezultatului în substanță critică, menite a degaja ceea ce rămîne mai relevant în optica epocii actuale, a oferi temeiuri analitice opțiunilor în cauză. În raftul unor astfel de scrieri se plasează și volumul echinoxistului stabilit la Tg-Jiu, Ion Pecie, intitulat, cu fior mitic, Meșterul Manole
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
vîna" cu voluptate asemenea „enormități" ce-i alimentau distinctiva ironie. Noi sîntem înclinați spre toleranță. Sub o privire incredulă, lucrurile spiritului pot luneca ușor în caricatură, poezia se rigidizează și înțepenește în artificiul prozei (există și o poezie a corespondențelor critice, capabilă a se desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de păun. Dar ne putem pune o întrebare: Funcționează oare totdeauna o egalitate între ceea ce a intenționat (a avut în bagajul conștiinței) autorul și ceea ce a proiectat efectiv în
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
ce legătură ar fi între critică și iubire. Critica este o activitate intelectuală care apreciază sau examinează operele literare. Iubirea, indiferent în care dintre accepțiile ei, este un sentiment. Fie și față de o transcendență, dar tot o emoție este. Spiritul critic, în schimb, care ar trebui să stea la baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste truisme, este fiindcă observ de la o vreme cum iubirea este tot mai des invocată ca argument împotriva revizuirilor critice. Și ura, ca probă a nemerniciei lor. Aproape din capul locului, cînd după 1989, unii critici s-au simțit obligați profesional și moral să atace problema validității unor opere sau autori din perioada anterioară, replica sosită cu cea mai mare
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
un deceniu, arătînd cu degetul, între alte publicații din țară incapabile de iubire și fidelitate (acestea ar fi antonimele urii și trădării), și spre România literară. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum: ce semnificație pot avea în context critic și istoric literar sentimente ori atitudini de felul celor, întoarse cînd pe o parte, cînd pe alta, de acei comentatori literari care și-au făcut din retorica emoțională un certificat de patriotism? Firește, nici o semnificație. Poate doar o enormă confuzie
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
este de natură literară, estetică, altfel spus, privește menținerea ori pierderea interesului nostru pentru frumusețea textului literar. Ne mai place sau nu ne mai place? Revizuirea se produce de la sine și constă în a răspunde la întrebarea aceasta. Dacă un critic pune în aprecierile lui iubire sau ură, iată ceva care n-are legătură cu fondul acțiunii sale. Oameni sîntem și ne putem lăsa uneori conduși ori copleșiți de emoții. În definitiv însă, lectura noastră e afectată esențial de cu totul
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]