19,565 matches
-
ele la fixarea unei anumite imagini despre poet (greșelile de transcriere și de tipar, unificarea și aducerea la zi a normelor lingvistice). Aceasta explică într-o oarecare măsură de ce poetul, considerat astăzi întemeietorul limbajului poetic modern în limba română, era criticat în stricta lui contemporaneitate pentru greșelile gramaticale, prozodia imperfectă și precaritatea limbii sale literare. Cel puțin din perspectiva studiului lui Iulian Costache, brand-ul Eminescu îl vizează exclusiv pe poet. Publicistul (periodic, în funcție de cursul istoriei, reinventat din considerente politice) și
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
Memoriile e un lucru extrem de rar (mai avem exemple, dar la dimensiuni mai mici în critica românească): autoreflexivitatea, modul în care E. Lovinescu își urmărește, își studiază actul critic, felul în care înțelege literatura, felul în care practică E. Lovinescu critica, în fiecare etapă, schimbându-și stilul și învingându-și scepticismul. Critică impresionistă înseamnă, într-o sinonimie relativă, o critică de gust. Dar nu critica primului gust, a primului reflex al gustului, pentru că primul reflex al gustului său estetic ar fi
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
urmărește, își studiază actul critic, felul în care înțelege literatura, felul în care practică E. Lovinescu critica, în fiecare etapă, schimbându-și stilul și învingându-și scepticismul. Critică impresionistă înseamnă, într-o sinonimie relativă, o critică de gust. Dar nu critica primului gust, a primului reflex al gustului, pentru că primul reflex al gustului său estetic ar fi fost admirația pentru literatura moldovenească, în primul rând pentru Mihail Sadoveanu. Extrem de interesant de urmărit istoria acestei relații cu Mihail Sadoveanu, prietenul său din
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
și revista "Sburătorul", E. Lovinescu se simte obligat să-și asume o direcție "de centru" între tradiționalismul provincios și avangardismul riscant în inovația excesivă. Un pretext de meditație, de la tinerețe până la bătrânețe, pentru E. Lovinescu a fost condiția criticii: este critica o artă sau o știință? Veșnica dilemă! În tinerețe, triumfa un principiu euforic, posibil a fi rezumat în formula aceasta: critica este din fericire o artă. Pentru E. Lovinescu asta era critica: o artă. Toate ranchiunele și polemicile lui sunt
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
un alt accent (nu citez nici de această dată, ci rezum). La maturitate învingea un principiu sceptic formulabil în felul următor: critica nu este din nefericire o știință. Deci, în tinerețe critica este din fericire o artă și la maturitate critica nu este din nefericire o știință. O afirmație e schimbată cu o negație, o bucurie e înlocuită de un regret. La sfârșitul carierei, ni-l imaginăm pe E. Lovinescu reflectând: ce bine ar fi să fie critica o știință, riguroasă
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
și la maturitate critica nu este din nefericire o știință. O afirmație e schimbată cu o negație, o bucurie e înlocuită de un regret. La sfârșitul carierei, ni-l imaginăm pe E. Lovinescu reflectând: ce bine ar fi să fie critica o știință, riguroasă, obiectivă și ireproșabilă în judecăți, după atâtea instabilități, dispute, pricinuite de înțelegerea criticii ca o artă, subiectivă și vulnerabilă în aprecieri, în revizuiri reproșabile, discutabile la nesfârșit! Dar nu-i mai puțin adevărat că E. Lovinescu își
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
note introductive scrise de alți editori, ceea ce nu se întîmplă în situația dată. În acest caz, plagiatul este o imposibilitate logică; compararea doctă a unor pasaje și tonul apodictic îi pot însă produce unui cititor nefamiliarizat cu ideea de ediție critică impresia de argumentare obiectivă, bazată pe fapte. A treia secvență pseudo-argumentativă e cea mai insidioasă, pentru că se bazează pe o convenție pe care mulți cititori o ignoră. Acuzația de antedatare a unui text, prezentată ca o evidență ignobilă ("truc ieftin
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
demiterea unui șef de stat se poate face doar în urma comiterii unei fapte grave sau a cel mult două, dar nu în urma construirii a douăzeci și pase (26!) de vinovății care de care mai inconsistentă și mai fantezistă. Președintele este criticat de fapt pentru toate acțiunile sale, cărora li se inventează, simetric, imaginare încălcări punctuale ale Constituției. Conform juriștilor PSD, Traian Băsescu ar fi fost, probabil, un foarte bun Președinte dacă n-ar fi întreprins absolut nimic pentru schimbarea în bine
"Suspendare" by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9863_a_11188]
-
o idee despre ce va fi însemnat, în secolul națiunilor, românul pentru un elev de azbuche. Pe urmă Zoe, un amor antiromantic, în care lui Negruzzi îi izbutește un personaj care, chit că "părintele" lui nu se abține să-l critice și să-l categorisească - "nesimțitul amorez", scoate o dramă perfect romantică - nepotrivirea de clasă și de zestre, pe tejghea, trecînd peste onoarea înstăpînită în familia soților lui literari: "Deșănțată pretenție! zicea conașul răsucindu-și mustățile. Zice că i-am jurat
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
tot timpul. Și nu-i ușor să faci asta toată ziua. Una e să citești din plăcere, și alta să citești din obligație profesională. Mi-aduc aminte că în adolescență, când nici nu-mi trecea prin minte că o să fiu critic literar, citeam din plăcere și parcă ziua era prea scurtă când mă lăsam absorbit de o carte bună. Acum ceva din acea bucurie s-a stins. Citesc, de foarte multe ori, din obligație profesională. și, credeți-mă, citesc mult mai
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
criticul - un fel de umbră a scriitorului, un profitor al muncii scriitorului; nu face decât să inhibe spiritul lui creator, să-l descurajeze. Eminescu însuși a căzut în capcana acestui resentiment față de criticul literar. Să ne aducem aminte versurile lui: "Critici voi, cu flori deșarte,/Care roade n-ați adus/ E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus". Dar Eminescu nu se referea la Titu Maiorescu, ci la o serie de autori obscuri care îl defăimau și printre
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
în poziția de outsider, moldovenii și-au ascuțit spiritul critic. Oricum, sunt lucruri greu de explicat. - Ce poate estompa spiritul critic? - în opinia mea, spiritul naționalist. Nu numai în cazul românilor. Exemple sunt destule. Când cineva, cu o privire lucidă, critică ceva din țara lui, imediat este taxat ca trădător de neam, ceea ce dăunează chiar națiunii înseși. O paranteză: în literatură, cu nuanțele expresiei artistice, cu metafore, există mai mult spirit critic decât în multe lucrări de istoriografie. - Aminteați de un
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Sorin Lavric Să te apuci să critici televiziunea sperînd că astfel îi vei micșora influența este o încercare zadarnică. Cauza stă în întîrzierea cu care critica are loc. Ea cade într-un moment cînd convertirea a avut loc și cînd credincioșii ecranului s-au separat deja de
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
în Corectitudine și greșeală, 1972), în cadrul substituie prepozițiile în sau la într-un stil adesea destul de greoi și artificial - "în cadrul spectacolului s-au prezentat..."; "sînt inginer în cadrul întreprinderii..." etc. Al. Graur a scris de mai multe ori împotriva acestui clișeu, criticînd, cu argumentul etimologiei (cadru = pătrat), anumite asocieri lexicale: "trebuie evitată expresia în cadrul ciclului, avînd în vedere că ciclul e rotund" (Dicționar al greșelilor de limbă, 1982: 27). În momentul de față, în cadrul pare să se fi specializat pentru acele construcții
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
balcanizzazione etc., deci referindu-se la o "fragmentare conflictuală". Pe de altă parte, în română rămîne totuși dominant alt sens, tot negativ, dezvoltat din interior (și despre care am mai vorbit în legătură cu termenii balcanic și balcanism): reflectînd o viziune (auto)critică asupra tendințelor de comportament considerate ca orientale și non-moderne: evocând mai ales nonșalanța, lenea, amoralitatea, afacerismul etc.: "dar nu vedeți... toți care vin în Ro se balcanizează, devin superficiali, leneși, afemeiați, oameni de viață" (blogsport.ro). Conceptul politic de balcanizare
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
comunist și, în al doilea rînd, pentru că trăiește cu nostalgia Italiei agrar-proletare de dinaintea lui Mussolini. În fine, Pasolini nu suportă societatea de consum, și asta pentru că e artist și, în al doilea rînd, pentru că e un spirit liber. Felul cum critică societatea de consum e demn de reținut, mai ales prin logica pe care cineastul iralian își bazează verdictul. Pasolini gîndește astfel: totalitarismul epocii noastre e chiar societatea de consum. De ce? Pentru că, în măsura în care termenul de "totalitarism" desemnează un regim ale cărui
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
urgență a autorului cu cititorii din colectivul care a generat întreagul scandal. Iată cum apare relatată scena în revista Flacăra, cea care a și pus la cale scenariul mezalianței: "Muncitorii și muncitoarele de la această întreprindere au găsit nuvelei numeroase merite, criticând în același timp scăderile. Ei și-au exprimat bucuria cu care au pornit să citească nuvela lui Marin Preda, când au auzit că într-însa se vorbește de munca lor, sperând să afle în ea un izvor de învățăminte, iar
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
numai în timpul liber. ș...ț Alți vorbitori au remarcat inconsecvența în prezentarea unor personaje ca Vera Diaconescu sau directorul de fabrică, care apare ca un tip nereprezentativ, aci blând, aci furios, acționând prea palid ș...ț. Chiar cei care au criticat cu putere cartea, au făcut-o în așa fel încât din cuvintele lor s-a văzut simpatia pentru scriitor, dorința ca el să dea noi creații. Scrie, tovarășe, scrie înainte, îi urau cu toții, iar la despărțire i-au spus: Te
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
Tunis, Copenhaga, Quebec, Parma, Richmond, Florida, Minnesota etc. Am văzut, atât la Sala Oglinzilor, cât și în amfiteatrul și sălile din Facultatea de Litere, cercetători dornici să-și comunice impresiile și planurile științifice, să pună întrebări, să audă răspunsuri, să critice și să laude, deși această din urmă atitudine nu le este tocmai specifică universitarilor români. Așadar, la 1 decembrie am ascultat comunicări în registre cât se poate de diferite, cu teze asemenea, unele aplecându-se asupra unei problematici de o
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
rău înșelat decât Radu Cosașu și Nicolae }ic fusese, în aceeași epocă de fals dezgheț, Alexandru Jar, fostul luptător ilegalist și participant la Rezistența franceză. Îndemnat în particular de perfidul Dej să spună ce crede despre situația din țară, să critice partidul pentru greșeli, când o face în ședință publică acesta îl dezavuează cu vehemență, acuzându-l de "liberalism găunos". Ion Ianoși crede că a fost vorba de o înscenare preventivă, menită să asigure, prin sacrificarea credulului Jar, "obediența" scriitorilor la
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
de untură de pește pe care mi-am autoadministrat-o, canonindu-mă cu ele. Din nefericire, acele traduceri chinuite însemnau Faulkner în anii '70, în România. S-au scris în acea perioadă zeci de romane strălucind prin nefiresc, pe care critica de întîmpinare le recenza cu o pioasă înțelegere, ca pe dovezi ale sincronizării noastre cu marea literatură a lumii. A scrie în maniera lui Faulkner părea atunci un merit, nu o probă de provincialism literar lipsit de orizont. E adevărat
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
Sorin Lavric Să ne închipuim o emisiune de televiziune în cursul căreia realizatorului i s-ar da voie să critice în mod constant ideea de televiziune. Așadar o emisiune în care spectatorului i s-ar atrage mereu atenția că privitul la televizor e nociv și că cel mai bun lucru pe care îl poate face este să renunțe la obiceiul
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
cu adevărat norocos. Scopul volumului lui Ion Pop este acela de a preciza locul lui Ilarie Voronca în cadrul mișcării românești de avangardă din anii '20-'30 ai secolului XX. Pentru aceasta studiază cu atenție modul în care au fost receptate critic volumele lui Ilarie Voronca (sunt luate în considerare în primul rând comentariile criticilor de mare notorietate - G. Călinescu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius), textele programatice scrise sau asumate de autor, viziunea acestuia asupra poeziei, analiza fiecărui volum al
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
o comentatoare, în timp real, a ideilor lui Jean-Paul Sartre, Raymond Aron, Jean-François Revel, Alain Besançon, François Furet, Jorge Luis Borges, Jean Luc Goddard, François Truffaut pe care, în funcție de propriul său sistem de valori, le-a lăudat sau le-a criticat fără cruțare. În literatură și în politică, poziția Monicăi Lovinescu poate fi condensată într-o formulă pe care, în calitate de publicistă, a făcut-o celebră: estetică. O artă de ridicată ținută estetică, netributară însă vreunui compromis moral. În epoca războiului rece
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
crede. Da și nu, fiindcă impresia că nu poate scrie oricine orice, fiindcă ceilalți sînt acolo să contrazică, e mai puternică decît parti-pris-urile și polițele inevitabile. O lume în care și (sau mai ales) părerea adversarilor contează, și-n care critica (bunăoară, România plagiază) îi poate face pe oameni să ceară mai mult de la ei și, dacă e cazul, să se îndrepte. Arma cu care societatea fericită de dinainte mult de primul război se apără de absolutisme e dezbaterea. Scrieți, comentați
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]