11,104 matches
-
și holde atârnată în cuierul nostru. Asta era meseria lui. Să poarte stemă. Adică să se plimbe cu Patria pe cap. Aveam, în sfârșit, dovada clară, esențială și cutremurătoare că Patria există. Tovarășa Stănescu era condamnată astfel la o soartă crudă: să redevină o simplă tovarășă. Era la fel ca în pilda cu Mahomed: dacă tot nu reușisem să dau de ea în carne și oase, Patria mi-a făcut hatârul să vină ea la mine. Era simplu. Ca bună ziua. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
depozite de marfă”. Nu eram sigur dacă sînt norvegian sau de acoperiș, deși se pare că nu avea nici cea mai mică importanță. „A nu se păstra la Îndemîna copiilor și a animalelor de companie”. Cuvinte cît se poate de crude pentru cineva care Își imaginase, fie doar și pentru foarte scurt răstimp, că ar putea fi și una și alta. Muream, ca și Peewee, Însă mai lent, și nu ucis accidental, ci asasinat cu sînge rece. Am reușit să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
încârlionța din creasta vulvei ca o flacără. Părțile inghinale păreau să-i fi fost decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în ea accidentul meu - acum tot mai mare în amintire, mai crud și mai spectaculos -, începeam să-i masez clitorisul. Absentă, pleca în scurt timp, sărutându-mă ferm pe gură, parcă aproape sigură că nu mă va mai vedea din nou în viață. Vorbea fără-ncetare ca și când ar fi crezut că accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
inegale, părea să mimeze panourile deformate ale mașinii, aproape ca și când tânăra ar fi fost perfect conștientă că acele carcase contorsionate ofereau o antologie imediat accesibilă de acte depravate, cheile unei sexualități alternative. M-am uitat țintă la fotografii în lumina crudă. Pe neașteptate, am vizualizat o serie de instantanee imaginare în care aș fi putut-o surprinde: diverse acte sexuale, cu picioarele susținute de secțiuni ale unor aparate complexe, de scripeți și suporturi; cu instructorul ei de educație fizică, constrângându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpului său. Mai târziu în noaptea aceea, i-am explorat trupul și vânătăile, pipăindu-le blând cu buzele și obrajii, văzând în porțiunea de piele zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe diagonala patului, picioarele-i mici odihnindu-se pe perna mea, cu o mână sub sânul drept. M-a privit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca acum; rece și neprimitoare. Oamenii își vedeau de treabă, pescuiau, pictau în gheață, vânau foci și urși. Lucrurile decurgeau de multă, multă vreme pe același făgaș când, dinspre sud, un trib barbar ne-a invadat țara. Erau romanii, popor crud și prost-crescut, plin de scriitori de mâna a doua. Noi nu ne-am apărat; știam din experiență că invadatorii nu stăteau mult, din cauza climei noastre temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Fratele Alex. (indescifrabil) București, 2004 Maestrul îmi înapoie hârtia fără nici un cuvânt. Auzeam cum îi bate inima, se auzea până-n Băneasa. Venele i se umflaseră pe gât, frunte, sprâncene, credeam ca vor plesni toate deodată, împroșcându-mă cu sânge fierbinte, crud. - Apă, șopti muribund. Cineva îi dădu un pahar cu apă. Maestrul bău, mai bău încă unul, și încă unul, după care respiră puțin după o tehnică yoga. - Frate Alex, zise, nu pot accepta asta. Existența ta se va sfârși foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
așa încât pagina să nu fie în umbro, o îngrămădeală de litere negre pe fond cenușiu, uniformă ca o armată de șoareci; dar fii atent să nu cadă pe ele o lumină prea puternică și să nu se reflecte pe albul crud al hârtiei, rozând umbrele caracterelor tipografice, ca la amiază, în sudul Italiei. Încearcă să prevezi acum tot ce ți-ar putea evita întreruperea lecturii. Țigările la îndemână, dacă fumezi, scrumiera. Ce mai e? Vrei să faci pipi? Asta tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a gusturilor și a cuvintelor simți nevoia unei note acrișoare. Tăvălind carnea tocată prin făina amestecată cu ou, brațele roșii și zdravene ale lui Brigd, punctate de pistrui aurii, se acoperă cu o pulbere albă și cu fărâme de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare și te afli în fața a două foi albe. Rămâi uluit, contemplând albul crud, ca o rană, sperând aproape că vederea te-a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o pagină, și dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu toată simetria radiind din structura ei, ofereau prea puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să scriu, din care fac parte atât Ludmila, cât și sora ei și traducătorul. — Romanele care mă atrag cel mai mult - a spus Ludmila - sunt cele care creează o iluzie de transparență în jurul unui nod de relații umane, extrem de întunecat, crud și pervers. Nu înțeleg dacă a spus-o pentru a explica ce o atrage la romanele mele, sau ceea ce ar vrea să găsească în romanele mele și nu găsește. Nemulțumirea mi se pare trăsătura caracteristică a Ludmilei: de la o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
el; refuzaseră să-i recunoască dreptul de a-și alege o soție și fusese trimis în exil pentru simplul motiv că se însurase cu o englezoaică. Cum de și-au permis să facă-i ceva atât de inuman și de crud unui om ca el? Să izgonești un om departe de țara și de poporul lui e cu siguranță una din cele mai crude pedepse cu putință. Și i-au lăsat și poporul fără conducător; l-au rănit în adâncul sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu o englezoaică. Cum de și-au permis să facă-i ceva atât de inuman și de crud unui om ca el? Să izgonești un om departe de țara și de poporul lui e cu siguranță una din cele mai crude pedepse cu putință. Și i-au lăsat și poporul fără conducător; l-au rănit în adâncul sufletului: Unde-i Khama al nostru? Unde-i fiul regelui Sekgoma al II-lea și mohumagadi-ul Tebogo? Însă Seretse n-a făcut mare tam-tam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să supraviețuiască la bord mai bine de un an fără mîncare sau apă, grație metabolismului său foarte lent, și se puteau tăia bucăți din ea, după nevoile bucătarului, fără să moară și să dea semne de durere. Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pui În temă cu privire la pericolul care-l paște dacă Încearcă să mă omoare... Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar dacă ofensa e mai gravă, o să-ți tai un deget sau o mînă - zîmbi, iar rictusul gurii lui, cu dinții mîncați de carii, o Înspăimîntă și mai tare, dacă era cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul cu securea de piatră. O mîncă așa, crudă și aproape zbătîndu-se, Învingîndu-și sila și dînd voie sîngelui să-i curgă pe față și pe gît, căci era pe deplin convins că, dacă nu-și recăpăta puterile, nu avea să fie În stare să-și Învingă dușmanul. Zorii zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-au Întîmplat decît nedreptăți - zîmbi. Și pînă cînd m-am hotărît să fiu și mai nedrept decît ceilalți, n-au Început să-mi meargă bine lucrurile arătă spre lanț. De asta te tratez așa, de asta sînt așa de crud cu toți cei care mă Înconjoară... Cui pe cui se scoate. N-am altă soluție și acum sînt respectat. - Le e teamă de tine. Nu te respectă. - Ce diferență e Între astea două? Ție ți-e teamă de mine? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mineral hidrogenat. Ce vreau să zic e că, sinceră să fiu, totul se reduce la mine. Asta doar dacă nu e pornit cronometrul și-un fotograf nu țipă: Empatie. Apoi flash-ul stroboscopului. Dă-mi compasiune. Flash. Dă-mi sinceritate crudă. Flash. — Nu mă lăsa să mor aici, pe jos, zice Brandy și se agață de mine cu mâinile ei mari. Părul, zice, o să mi se turtească părul la spate. Vreau să zic, știu că probabil Brandy o să moară, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-se undeva, apoi altă ușă, apoi altă ușă se deschide și Brandy e acolo, spunând: „Daisy, scumpo“, și pășește în fum și muzică cha-cha îmbrăcată într-un uluitor costum de călătorie model Bill Blass First Lady făcut din material verde crud cu vipușcă albă și pantofi cu tocuri cui verzi și-o poșetă verde foarte elegantă. Pe cap are o delicioasă învălmășeală ecologic incorectă de pene de papagal verde de pădure tropicală sub formă de pălărie, și Brandy zice: — Daisy, scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu mâinile pe sub văl, atingând cochiliile și fildeșul molarilor mei expuși, împungând pielea gofrată a țesutului meu cicatrizat, uscat și lustruit de respirația mea care trece încolo și-ncoace peste el. Ating saliva acolo unde mi se usucă lipicios și crud pe laturile gâtului, și Brandy zice să nu mă privesc prea de aproape. — Scumpo, zice, în vremuri de-astea, te ajută să te gândești la tine ca la o sofa sau un ziar, ceva făcut de-o grămadă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care nu suportă contrazicerea: "Important, domnilor, important este ca statul să înțeleagă ceea ce bărbații adevărați au înțeles cu mult înainte prin sacrificiile lor, să înțeleagă și să-și asume responsabilitatea înțelegerii realității. Realitatea, camarazi, realitatea este o fiară care este crudă și iresponsabilă dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]