1,144 matches
-
dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de varză sau de arpacaș, el ne sfătuia să crestăm învelișul de slănină al fripturii de porc în lung și-n lat cu un cuțit ascuțit. „No, și atunci iasă o crusta delicios!“ Apoi își oprea privirea pe fiecare dintre noi, pe rând, nu sărea pe nimeni, nici pe mine, și spunea: „Mă rog frumos, domnii mei, știu, cum să nu să știu, că acu’ gura lasă apă la noi“, pentru ca, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mărunți“ a lui Willy Brandt. Și încă alți ani au trecut până când, în Jurnalul unui melc, i-am prescris progresului un astfel de mers târșit. Urma de bale. Drumul lung, pavat cu piatra cubică a îndoielii. Dar, încă din subteran, crusta mea politică - carcasa goală - a fost perforată și a devenit fragilă. M-am situat și eu când de o parte, când de alta, ca să văd cum e. Așa se face că mina Siegfried I a firmei Kali mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu buzele strânse ca pojghița de smântână în gulerul cănii de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele rochiei ei albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
despre stele și despre lumile dinlăuntrul lor, care deslușeau numele plantelor vindecătoare și arătau cum se fac decocturile și pasta subțire cu care se unge trupul acoperit de răni pârguite pentru a face sângele să se închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
uita că ocup actuala funcție datorită numai abilității tale de a controla jocurile Mașinii. Eu personal n-am ajuns vreodată să pricep toate non-aiurelile astea cu ajutorul creierului uman. Ce-s toate mâzgălelile astea? Eu nu văd decât ceva ca o crustă solidă de lumină. Presupun că dungile de colo sunt liniile de descărcare nervoasă și care o să se descurce cu ocazia proiecției măritoare. De data asta Thorson îl auzi. Se duse la Hardie și-i arătă ceva pe o fotografie, murmurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui. Pasărea șarpe, imensă, s-a așezat lîngă mine și mîna mea, pe spatele său, se plimbă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de pe coperta ultimului număr al revistei GQ o să o ardă în continuare. Prestidigitatorul îl bate ușor pe umăr, ca să-i întindă paharul cu gin tonic, iar el mimează convingător o mică uimire. A. Mersi. Apucă delicat paharul învelit într-o crustă fină de gheață (o mică demonstrație de bon-goût), îl duce la buze și soarbe cinci mililitri de lichid rece. Femeia cu picioare strâmbe îi vede mărul lui Adam, care se zbate scurt înspre în sus și apoi revine la poziția
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
gravitație s-au unit formând Pământul, o sferă de foc care în o sută de milioane de ani metalele dense, fierul, nichelul, etc., au coborît în centrul sferei formând nucleul incandescent al Pământului pe care l-a acoperit cu o crustă de 3000 Km de pământ răcit formând astfel scoața rece pe care mergem noi. Cele mai vechi roci găsite pe Pământ au 4276 milioane de ani. Animație. Adam: Nucleul intern al Pământului reprezintă 1,7 % din masa lui. Nucleul extern
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți Închipui. Nu aducem defel cu voi, ci mai degrabă cu niște moluște aeriene sau niște melci ce plutesc În vid, purtând În urma lor o cochilie extrem de sofisticată, alcătuită dintr-o crustă inexistentă, care ne ajută să ne deplasăm dintr-un loc În altul În spațiul cosmic. În contact cu voi, sau cu orice alt lucru, suferim o scurtă metamorfoză. Cu alte cuvinte, ne umanizăm. Putem lua contact cu orice ființă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lua contact cu orice ființă și orice lume. Și asta aproape instantaneu, fără nici un fel de efort. Dacă vrem să luăm contact cu insectele, ne metamorfozăm În insecte și adoptăm și modul lor de viață. Pe loc ne acoperim de cruste și elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Corto Maltese, păcatele se ispășesc prin pedepse ce sfidează imaginația cu cruzimea lor rafinată. Forturile Somaliei britanice sunt asediate, fără încetare, de cavalerii ce galopează sub semnul flamurii verzi a Mullahului Nebun. În Africa lui Corto Maltese, trecutul palpită sub crusta întinderii de nisip, ca o inimă care nu are odihnă până ce nu își va afla sfârșitul. Ofițerul Bradt, izolat în cetatea sa, indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul său, cititor pasionat al lui Rimbaud (traficantul de arme din Harrar), ascunde
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ea. Din când în când localitățile Italiei sunt străbătute de zgomotele răzlețe ale motocicletelor sau scuterelor. E precum un strigăt al individualismului sau al revoltei (resturi ale unei istorii zbuciumate) ce sparge armonia instalată treptat în societate. Semn că sub crusta subțire a civilizației ce a fost așternută peste unele popoare mocnesc vulcanii anarhiei. Încă nu au fost prinși toți cetățenii în fluxul consumismului și afirmării prin a avea. Aceste latențe sunt expresia fie a unor deficiențe economice fie a unor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
particulară. Discursul lui Heidegger despre sensul ființei desfășurat în Sein und Zeit în această regiune își are situarea. ٭ A-ți trăi viața înseamnă într-un fel a te contura la suprafața lumii, în pojghița subțire creată de impersonalul "se"; această crustă poate fi spartă prin gândire; ceea ce înseamnă însă a gândi viața. A alege între aceste două moduri de-a fi constituie unul din sensurile fundamentale ale libertății. Și argumente solide pot fi aduse în favoarea fiecăreia dintre variante. ٭ Definirea spațiului public
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o groază de insecte inserându-le venin sub crustă, le golise sugându-le viscerele și le Înșirase pe o ață, făcând din fiecare victimă o capcană, În care intrau acum, iată, de-a valma, pasageri tineri și bătrâni, fără să se Întrebe prea mult Încotro și mai ales În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii, ci și ospătarii care, orânduiți frumos În fața intrării, priveau Înmărmuriți spectacolul. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și cele aflate În interiorul său se suprapuneau și se scurtcircuitau Între ele, facând din acest bruiaj alte imagini, pe cât de clare, pe atât de lipsite de sens. Ele i se agățau de trup și de suflet, creând În jurul lui o crustă alunecoasă, transparentă, având ceva din consistența meduzei. Era ca și cum ți s-ar fi prins Între degete o mâzgă lipicioasă, pe care n-o puteai s-o desprinzi nici cu lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și spune: Cine ți-a făcut asta? Directoarea Tăgadă răsuceșe garoul de nailon și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din cauza sporilor de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în toate părțile când râdea. Dar aveam totuși nevoie de o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost desfășurarea. De fapt, domnul Whittier a fost cel care i-a despicat nasul Mamei Natură. — Dar e mort, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune Pețitorul. N-a fost amuzant nici când m-ai violat pe mine. Scuturânduși coada de cal, Ducele Vandalilor îi spune Pețitorului: — Pe tine nu te-ar viola nimeni nici să plătești. Și Mama Natură râde împroșcând cu sânge și cruste peste tot. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. Acum îl înmormântăm pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia toate păcatele noastre trecute vor părea o nimica toată. Povestea crimelor lui ne întări, ne va lustrui până la albul inocent al victimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier... PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă Pe nori haotici și obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]