1,005 matches
-
Mănăstirea Dragomirna este menționată pentru prima dată într-un document din 4 septembrie 1605 prin care a primit danii de la marele logofăt Lupu Stroici. Într-un document din 20 august 1616 se menționează faptul că biserica cea mică a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august 1641 că mănăstirea a fost construită de Lupu Stroici și de mitropolitul Anastasie Crimca. Mitropolitul Petru Movilă a afirmat
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
, se află în cătunul Piscu Calului din localitatea Morărești, comuna Morărești, județul Argeș. Poartă hramul „Sf. Treime” și este datată de anul 1832, incizat la intrare. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la cumpăna secolelor 18 și 19, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Catagrafiile de la 1808 și 1824 vorbesc despre o veche biserică de lemn în Piscu Calului, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, pe moșia Mănăstirii Cotmeana, ctitorită de Constantin Drăguț, administratorul mănăstirii. Tradiția susține că aceasta a fost adusă înainte de anul 1800 din Uda, unde a fost construită în 1715 de ctitorul Mihai Tureacu. Se cunoaște o cruce sculptată datată din anul "„7300 oct[ombrie] 20”" al
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
ulterior. Hango citează încă un document "original datat în anul 1762, care arată ca haiducul Pintea Viteazul aparține familiei Cupșa din satul Măgoaja”. Cel de-al treilea frate, care a luat drumul Niculei, a fost strămoșul nobilului Ioan Cupșa, care - ctitorind Mănăstirea Nicula din județul Cluj - dăruiește călugărilor celebra icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod. Timp de patru secole numărul locuitorilor a crescut, multi dintre ei devenind "nemeși" (mici nobili), pentru vitejia arătată
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
care individualizează istoria sa: la naștere, predicând în Iordan, la tăierea capului și la înhumare. De asemenea, în pronaosul bisericii se mai află pictați alți doisprezece Sfinți Ioan. În Monografia Săliștei se consemnează că Biserica din Grui ar fi fost ctitorită după ce Biserica de la Vale le-a fost luată ortodocșilor de către uniți în secolul al XVIII-lea. Existențele celor două biserici se leagă și mai târziu. De pildă, istoria consemnează că pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Dumitru Cîndea și Șteflea Vătaful
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Târgu Frumos este o biserică ortodoxă ctitorită de domnitorul Petru Rareș în preajma anului 1541 în orașul Târgu Frumos (județul Iași). Ea este situată pe str. Petru Rareș nr. 5. Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva” din Târgu Frumos se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
din secolul al XVI-lea și o alta emisă de Ferdinand I în 1546. Informațiile obținute au dus la formularea unei ipoteze asupra existenței unei biserici mai vechi pe locul celei actuale. Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Târgu Frumos a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) în jurul anului 1541. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
de lemn cu hramul "Înălțarea Domnului" , care se află astăzi în Muzeul Satului Bucovinean din Suceava. Localitatea fiind foarte întinsă, în 1796 s-a construit în centrul satului o altă biserică de lemn cu hramul "Sf. Nicolae". Ea a fost ctitorită de Vasile Badale, Lupașcu Luncan și de comună , fiind înălțată de meșterul Derhet Matei după cum consemnează pisania cu caractere chirilice aflată la parea superioară a ancadramentului ușii de intrare. Textul pisaniei este următorul: ""Luna iunie anul 1796 această biserică o
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
istorie. Prima atestare a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a fost dat în stăpânirea Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Ioan, vornicul de la Humor (""...Și am dat Mănăstirii panului Ivan Vornic, Adormirea sfintei Născătoare de Dumnezeu, care este la Humor, un sat de la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Pârtea, și Seliștea lui Dieniș""). Într-un document din
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
Sucevei, ce a fost mai demult sat domnesc. Acest schimb a fost întărit de domnitorul Radu Mihnea (1616-1619) printr-un document din 15 aprilie 1617 (7125). Mitropolitul Anastasie Crimca a dăruit probabil cele două sate Mănăstirii Dragomirna pe care o ctitorise. În anul 1654, cătunele Bârnova și Buninți, „cu vad de moară și cu eleșteu”, au fost întărite Mănăstirii Dragomirna de domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658). Prima atestare a satului Mihoveni provine dintr-un document din 7 septembrie 1756 prin care domnitorul
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
construiesc primele biserici de piatră din oraș, toate în afara zidurilor cetății: Biserica "Buna Vestire" (sau Biserica din Groapă) a fost construită în anii 1788-1789 în cartierul Iosefin, fiind una din primele biserici ortodoxe din Sibiu. Lăcașul de cult a fost ctitorit de Stana, văduva lui Hagi Petru Luca. Ea a fost amplasată în valea râului Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost refăcut din temelie
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
, comuna Cuca, județul Argeș, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la începutul secolului 19, precum bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, perete
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
ca punct terminus orașul Piatra Neamț. Localitățile de pe traseu sunt descrise în culori foarte vii, alături de tradițiile și istoria lor. Vlahuță zugrăvește Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Valea Oltului cu Mănăstirea Cozia ridicată pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Curtea de Argeș cu mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab, Târgoviște - localitate în care se rememorează perioadele în care Vlad Țepeș sau Constantin Brâncoveanu și-au avut acolo curțile domnești și Valea Prahovei. După ce descrie foarte viu și plin de pasiune Carpații Meridionali, autorul trece prin zona
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
printr-o singură ușă, amplasată pe latura vestică. Informații referitoare la prezența vreunor fragmente picturale nu s-au păstrat. La acoperiș s-a păstrat șița clasică. Lăcașul, supus unei ample reparații în anul 1910 (urmată de slujba de sfințire), fusese ctitorit în prima jumatate a secolului al XVIII-lea; conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1805, precum și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi confirmă vechimea.
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
din Principate. În acest sens, în 1769, partida națională, condusă de Gavriil Callimachi, a propus instaurarea unei republici aristocratice conduse de 12 mari boieri. Gavriil Callimachi a murit la 20 februarie 1786, fiind înmormântat în pridvorul deschis al catedralei mitropolitane ctitorite de el. Piatra sa funerară se află în sud-vestul pridvorului deschis al fostei catedrale mitropolitane. Pe ea este următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: ""Supt aciastă piatră odinește robul lui Dumnezeu, fericitul întru pomenire Gavriil Mitropolitul Moldaviei, frate
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
tătari, spânzurați sau trași în țeapă. În 1674 Mihalcea Hîncu este luat în robie de către tătari, iar fiul său, Dumitrașcu Hîncu, vinde o parte din avere pentru a-l răscumpăra. Se consideră că scăparea din robie l-a făcut să ctitorească în 1678 o mănăstire în inima codrilor - mănăstirea Hîncu (cu hramul Sf. Parascheva.) Mihalcea Hîncu moare în 1698. De numele lui Hîncu este legată denumirea orașului Hîncești din Republica Moldova, precum și mănăstirea pe care a ctitorit-o. Strada principală a orașului
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
robie l-a făcut să ctitorească în 1678 o mănăstire în inima codrilor - mănăstirea Hîncu (cu hramul Sf. Parascheva.) Mihalcea Hîncu moare în 1698. De numele lui Hîncu este legată denumirea orașului Hîncești din Republica Moldova, precum și mănăstirea pe care a ctitorit-o. Strada principală a orașului Hîncești poartă numele lui Mihalcea Hîncu, iar blazonul familiei Hîncu apare și pe stema actuală a orașului. În limba română au intrat și câteva expresii care fac referire la Mihalcea Hîncu: "Vodă da, iar Hîncu
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Bisericuța închinată Sfântului Arhanghel Mihail, după cum se vede în fresca așezată deasupra pisaniei, de deasupra ușii de intrare, este cunoscută mai ales sub denumirea de „Biserica Sfinților Îngeri". Această biserică a fost ctitorită de Arhimandritul Ioan, posibil stareț al mănăstirii celei mari, ca biserică pentru robii care munceau pe domeniul mănăstirii. Ctitorul este înfățișat în tabloul votiv, alături de Constantin Brâncoveanu, de voievodul Constantin Nicolae, precum și de o parte dintre călugării de la Mănăstirea Hurezi
Biserica Sfinții Îngeri din Romanii de Jos () [Corola-website/Science/325253_a_326582]
-
ființă „Biblioteca sătească Grădiștea” (mai apoi Biblioteca Comunală Grădiștea). ( DJVAN, Fondul arhivistic al Primăriei Grădiștea, 1930-1974). Grădiștea are 6 monumente istorice clasate. Acestea sunt: Cetatea dacică - identificată de către învățătorul Cumpănașu Dumitru ca fiind Phrateria - ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763, la Scoruș și mutată în 1911 pe locul actual), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
învățătorul Cumpănașu Dumitru ca fiind Phrateria - ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763, la Scoruș și mutată în 1911 pe locul actual), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și Casa Voichița ( acest monument este într-o avansată stare de distrugere datorită intemperiilor ). Casa țărănească - muzeu de la Grădiștea, înființat la 15 august 2011, conține piese de mobilier țărănesc
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
2013 echipa evoluează în liga a IV-a, seria Sud. X. TURISMUL În comuna Grădiștea, se găsesc 6 monumente istorice clasate ce ar fii putut sau ar putea genera turism. Acestea sunt: Cetatea dacică ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și Casa Voichița. Dar lipsa unor spații de cazare, a
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
istorice clasate ce ar fii putut sau ar putea genera turism. Acestea sunt: Cetatea dacică ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și Casa Voichița. Dar lipsa unor spații de cazare, a disponibilității în promovare face ca și în viitorul apropiat să nu se poată vorbi de turism la nivelul comunei
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
o hotărâre a regelui Sigismund de Luxemburg, satele Mesteacăn de Jos, Mesteacăn de Sus, Ribița și Tertfalva (probabil Țebea). După câteva luni, acestea erau redobândite de către fiii săi, Matia, Vratislav (Vladislav) și Miclăuș, care în semn de prețuire vor fi ctitorit biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”. În plus, dintr-un document emis la Oradea, în anul 1527, rezultă că acești trei frați au stat la baza a trei mari familii nobiliare distincte; din Matia a derivat familia Ribiczey, din Vratislav familia Nemes
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
fi salvat un fiu de domnitor din ghearele turcilor, ascunzându-l în grabă sub poalele fustei. Peste ani, ajungând domn, acesta nu a uitat-o pe Babă Visa și i-a dăruit ei, feciorilor și nepoților acesteia pământ dincolo de pădure, ctitorind așezare nouă, Vișina. Pe hărți mai vechi localitatea se numește Babă Visa. A doua versiune susține că numele vine de la unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, pe nume Ka Vișan. Prima atestare documentara a Vișinei apare în ianuarie 1576. În
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
domnia Habsburgilor au fost adăugate clădiri noi în stil renascentist. Împăratul Ferdinand I a construit Palatul Belvedere ca un palat de vară pentru soția lui, Anne. Rudolf al II-lea a folosit Castelul Praga ca reședință imperială principală. El a ctitorit aripa de nord a palatului, cu Sala spaniolă, în care au fost expuse colecții prețioase de artă. Cea de-a doua defenestrație de la Praga din 1618 a dat naștere Revoltei Boeme. În timpul războaielor ulterioare, castelul a fost deteriorat și dărăpănat
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]