1,045 matches
-
mare. Nu au punct de topire definit. Prin încălzire se înmoaie treptat, până la lichefiere, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare. Sticlele se obțin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de cuarț, piatră de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) și materiale auxiliare. Proprietățile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziția lor. Sticla de sodiu are compoziția aproximativă 6SiO·CaO·NaO. Se întrebuințează la fabricarea geamurilor și a ambalajelor de sticlă
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
substanțe sunt discutate an termeni de unitate celulară că și cea mai mica structura repetitivă din interiorul substanțeo. Exemple de asemenea substanțe sunt sărurile minerale (precum sarea de masă), solidele precum carbonul și diamantul, metalele, siliciul și minerale silicate, precum cuarțul și granitul. Una din principalele caracteristici ale moleculei este geometria să, numită structura moleculară. În timp ce structura moleculară diatomica, triatomica sau tetraatomica poate fi triviala (lineara, piramidal angulara, etc), structura moleculelor poliatomice, constituite din mai mult de 6 atomi poate fi
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
de extragerea minereurilor de uraniu din Republica Populară România precum și de cercetarea gelogică pentru zăcăminte de uraniu din România. Denumirea aleasă pentru acest sovrom avea menirea de a camufla adevăratul scop de activitate, care nu era aceea de extragere a cuarțului ci aceea de extragere a uraniului. Deși a avut o durată de viață de numai 4 ani, în mare parte prin intermediul ei, în perioada 1952 - 1960, România a furnizat Uniunii Sovietice circa 18.000 tone de uraniu metal, în condiții
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
straturi caolinitul (Al[(OH)|SiO] Silcații din acesată categorie, au legat atomul de oxigen printr-o punte de legătură cu două grupări tetraedrice simultan, astfel ia naștere o structură de schelet tridimensional. Acest tip de structură are formula chimică formula cuarțului. Pentru formarea altor tectosilicați e necesară substituirea siliciului cu aluminiul, urmând o încărcare elecrică cu cationi, luând naștere plagiclazii din grupa feldspatului ca (Albit - Anorthit): (<nowiki>NaAlSi</nowiki>O - CaAlSiO). Prin integrarea la temperaturi mai joase a apei în structură
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
vor alcătui sedimentele de carbonați de pe fundul mărilor. Aceste sedimente vor fi în următoarele perioade geologice prin mișcări tectonice vor ajunge în interiorul straturile pământului. Prin procesele de vulcanism sub acțiunea unei presiuni și temperaturi ridicate reacționează carbonatul de calciu cu cuarțul (metamorfismul carbonaților). Astfel iau naștere din nou prin eliminarea bioxidului de carbon silicații. Determinarea carbonaților se face prin reacția efervescentă a carbonatului de calciu cu acidul clorhidric. ul de calciu este prezent în calcare, ciment, beton, sau îngrășăminte chimice (amendamente
Carbonat () [Corola-website/Science/308622_a_309951]
-
ardea încet pentru a scoate vaza. În prezent se produce la Iittala, prin turnare. Păstrând același model se produce o gamă largă de vaze de mărimi și culori diferite. Ca o curiozitate, se poate menționa fabricarea în anul 2008, din cuarț, acelei mai mici vaze Aalto înaltă de numai "600 de nanometri" și cu volumul de "0,1 femtolitri". În termeni macroscopici, pentru a umple cu această "nano-vază" un vas de un litru ar trebui să repetăm transvazarea de 10 milioane
Vas Aalto () [Corola-website/Science/308623_a_309952]
-
de numai "600 de nanometri" și cu volumul de "0,1 femtolitri". În termeni macroscopici, pentru a umple cu această "nano-vază" un vas de un litru ar trebui să repetăm transvazarea de 10 milioane de miliarde de ori. Vaza de cuarț a fost fabricată la Teknillinen korkeakoulu (Politehnica din Helsinki), viitoarea Academie Aalto, în laboratoarele de micro- și nano-tehnologir folosind instalația Focused Ion Beam. Avantajul acestei vaze este că, dacă este scăpată pe jos nu se sparge iar dezavantajul, că trebuie
Vas Aalto () [Corola-website/Science/308623_a_309952]
-
sau radioemițătorul) este un aparat sau o instalație care produce energie de radiofrecvență modulată în vederea asigurării unei radiocomunicații. Acesta produce energie de radiofrecvență modulată, reprezentând un semnal de audiofrecvență. Se compune, în principal, dintr-un oscilator de radiofrecvență, stabilizat cu cuarț, un amplificator separator, un modulator, un amplificator de putere și o sursă de alimentare. Funcționează în gamele de unde lungi (UL), medii (UM) și scurte (US), producând oscilații electromagnetice modulate în amplitudine, precum și în gama de ultrascurte (UUS), producând oscilații electromagnetice
Emițător () [Corola-website/Science/308707_a_310036]
-
de sunet, cuplate la aceeași antenă cu ajutorul unui diplexer imagine-sunet. Pentru o recepție optimă, raportul puterilor emițătorului de imagine și a emițătorului de sunet este normat: 10:1 sau 5:1. Se compune dintr-un oscilator de radiofrecvență stabilizat cu cuarț, un multiplicator de frecvență, un modulator, un amplificator de putere, un etaj pentru refacerea componentei de curent continuu, filtre de rejecție, linia de transmitere a energiei de la emițător la antenă și sursa de alimentare. Funcționează în gamele de unde metrice și
Emițător () [Corola-website/Science/308707_a_310036]
-
parțială în mediu acid: În condiții calde tropicale cu precipitații bogate, cu procese de deshitratare rapidă, dar cu aflux adecvat de apă pentru a putea transporta componontele dizolvate din granite și riolite, care vor fi transformate și separate caolinitul de cuarț care este mai rezistent la intemperii, plagioclazii se descompune în feldspat potasic și muscovit. Structura cristalină a caolinitului este compusă dintr-un strat tetraedric, care este cuplat cu un strat cu o structră octaedrică. Strutura tetraedrică sunt polimerizați bazal cu
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
din antimoniu - > antimonit. Antimonitul sau stibina fiind cunoscută deja în antichitate de greci, fiind utilizat la obținerea bronzului și ca pudră cosmetică. Stibina se formează prin procese geologice hidrotermale (la temperaturi în jur de 100 ) ca mineral de asociație cu cuarțul și aurul. Este frecvent însoțit de minereuri sulfitice și poate apare în rocile calcaroase. Mineralul s-a găsit în cantități mai mari în provincia Hunan în China, Wolfsberg/Ostharz, în Germania, Shikoku în Japonia, Kadamdzhai în Kirghizstan, Baia Sprie, Herja
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
cu 10 500 î.Hr. în această perioadă era deja topită gheața pe coasta de vest norvegiană. Uneltele de piatră găsite pe insula Rennesøy au o vechime de 10 000 de ani î.Hr. sunt unelte confecționate din flint (silex, cremene sau cuarț). Locuitorii din prima perioadă de timp nu erau stabiliți în așezări, cea mai veche așezare omenească ce datează ca. cu 10 500 de ani î.Hr. a fost descoperit în districtul Øygarden in Hordaland. Circa cu 9000 de ani î.Hr. se
Istoria Norvegiei () [Corola-website/Science/307771_a_309100]
-
se găsește în roci metamorfice și magmatice și cristalizează în sistem romboedric. Numele provine de la Munții Ilmen din Rusia. ul este cel mai important minereu de titan. Ilmenitul se întâlnește în roci magmatice ca gabroul sau dioritul, în filoane de cuarț sau în nisipuri de râu, unde apare în particule rotunde cu diametre de 0,1 - 0,2 mm. Deseori, ilmenitul este amestecat cu hematit, împreună cu care formează o soluție solidă completă peste 950°C. Mai poate forma soluții solide și
Ilmenit () [Corola-website/Science/306663_a_307992]
-
a fost disponibilizat, situație care a condus la apariția unor probleme sociale grave (șomaj și scăderea nivelului de trai). Activități de exploatare a huilei se desfășoară la Cozla, Bigăr și Baia Nouă. La Ponicova există o stație de prelucrare a cuarțului iar la Sichevița o stație de concasare și sortare a pietrei. La Orșova există o stație de prelucrare a minereurilor nemetalice (feldspat, cuarț, talc), materia primă provenind de la exploatările din apropiere. Industria energetică este reprezentată de Centrala Hidroelectrică Porțile de
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
huilei se desfășoară la Cozla, Bigăr și Baia Nouă. La Ponicova există o stație de prelucrare a cuarțului iar la Sichevița o stație de concasare și sortare a pietrei. La Orșova există o stație de prelucrare a minereurilor nemetalice (feldspat, cuarț, talc), materia primă provenind de la exploatările din apropiere. Industria energetică este reprezentată de Centrala Hidroelectrică Porțile de Fier care folosește apă din lacul de acumulare. Transportul curentului electric se face prin linii de înaltă tensiune cu numeroase ramificații care pornesc
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Argila (deseori Lut) este o rocă sedimentară cu granulație fină (< 2 µm), alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc. Este întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc. Mineralele din argilă se formează prin acțiunea chimică îndelungată a acidului carbonic și a altor solvenți naturali. Argilele primare, denumite și caoline se găsesc în locul formării lor
Argilă () [Corola-website/Science/307808_a_309137]
-
este denumirea grupei reprezentate prin formula chimică SiO fiind confundat de unii cu acidul silicic HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
pentru cafeaua instant), farmaceutică, producerii detergenților. Ca material izolant, sau la ambalaje ca material de protecție a obiectelor fragile, în fabrica cauciucului. O importanță mare o are în industria sticlei, lentilelor aparatelor optice, ca izolant electric, în laboratoare sticla de cuarț fiind aproape indispensabilă, sau sticle speciale ca cele rezistente la temperaturi ridicate (sticla de iena), sau care filtrează radiațiile ultraviolete. Este folosit în fabricarea anvelopelor de iarnă pentru a evita întărirea cauciucului în condiții de frig.
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
albastră, în prezența razelor ultraviolete, proprietate observată și la fluorină. Mineralul prin structura fibroasă și temperatura înaltă de topire 1540 °C, oferă posibilități multiple de utilizare, poate fi produs și pe cale tehnică din oxid de calciu și oxid de siliciu (cuarț): Una dintre utilizările cele mai importante a wolastonitului fiind în industria cheramică, îmbunătățind calitățile mecanice și cheramice. Datorită punctului înalt de topire este folosit ca înlocuitor al fibrelor de azbest de asemenea e folosit la producerea electrozilor pentru sudura electrică
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs al alterării hidrotermale a diferitelor minerale, dintre care feldspații, micele, piroxenii, amfibolii, granații etc, compunând rocile vulcanice. Roca ce este formată din cuarț și epidot este cunoscută sub denumirea de "epidosit". Cristalele bine dezvoltate se găsesc în multe locuri; în Knappenwand, în apropiere de Großvenediger din Salzburg (aici se găsesc cristale magnifice, negre, cu habitus prismatic lung, în cavități de roci, și în
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
a fațetelor. La unele minerale apar incluziuni străine (impurități) în masa cristalului, care determină creșterea valorii. Nestematele sunt tratate frecvent termic, sau radioactiv, pentru a le îmbunătăți calitățile optice. De exemplu, după un tratament termic, culoarea ametistului (o varietate de cuarț) se schimbă din violet în galben, în cazul acesta fiind numit „citrin”. În Germania nestematele tratate trebuie să fie etichetate ca atare și tratamentele trebuie aduse la cunoștința cumpărătorului. Mineralele folosite ca pietre prețioase pot fi produse și pe cale sintetică
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
punctul de topire de cca. 3000 °C, fiind folosit în topitorii, industria abrazivelor, ca implantate proteze, coroane, în stomatologie, sau chiar în reactoare atomice. Datorită indicelui mare de refracție (1,95) (pentru comparație diamantul are 2,4, zirconia 2,2, cuarțul 1,5) exemplarele mari sunt apreciate ca pietre prețioase. Prin tratarea cu căldură, poate culoarea brună sau tulbure a mineralului să devină incolor, albastru sau galben-auriu. Oamenii de știință de la „University of Cambridge” au constatat că zirconul a rezistat radiațiilor
Zircon () [Corola-website/Science/308424_a_309753]
-
de la matematică/astronomie către geodezie/geofizică. Ca director al "Centrului Internațional pentru Mareele Terestre" (1958-1995), a fost inițiatorul și motorul unei activități internaționale de prelevare, elaborare și interpretare a datelor. Măsurătorile de maree terestre cu "clinometrul cu pendul orizontal de cuarț Verbaandert-Melchior" au început în 1957; prima prelucrare a datelor pe calculator a urmat în 1958. Împreună cu Johnny Flick, a instalat (1968), într-o fostă mină de gips, "Laboratorul Subteran de Geodinamică Walferdange" (Luxemburg) - care funcționează astăzi în cadrul "Centrului European de
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
de minerale numite ‘Aurul Prostului‘, (cel mai cunoscut fiind pirita), care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului în culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea și densitatea. Minerale asociate: cuarț, nagyagit (săcărâmbit), calaverit, silvanit, krennerit, pirita și alte sulfuri. Indicatori de calitate: culoare, densitate, duritate, maleabilitate, ductibilitate. Aurul monoatomic sau nanoaur, este un derivat al aurului sub forma unei pudre alb-strălucitoare și atomii plasați într-o rețea bidimensională. Face parte
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]