1,147 matches
-
vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să ducă la Alex cufărul imediat ce acesta a fost pozat. — Și cu familia fetei, domnule, cum rămâne? Este Irma Hanke, nu-i așa? — Vor trebui să facă o identificare oficială, dar nu înainte ca profesorul să fi terminat cu ea. Poate chiar să o aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Povestește-mi despre telefonul din noaptea asta. Cât era ora? — Chiar înainte de miezul nopții, domnule. Tipu’ cere cu sergentul de serviciu. La telefon, zic eu. Ascultă bine, zice el. Fata dispărută, Irma Hanke, zice el, poate fi găsită într-un cufăr mare din piele albastră la biroul de bagaje de la Zoo Bahnhof. Cine e, întreb eu, dar el deja închisese. — Poți să-i descrii vocea? — Aș zice că era o voce educată, domnule. Și obișnuită să dea ordine și ca acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
afară. Tanchistul dădu din cap: — Și asta e foarte adevărat, zise el. Orice este posibil în Germania atâta timp cât Hitler își face nevoile în Cancelaria Reich-ului. Câteva ore mai târziu eram înapoi la Zoo Bahnhof, unde Korsch deja distribuise fotografiile înfățișând cufărul întregului personal de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki și care părea să fie șeful celorlalți, scoase un caiet de sub tejgheaua placată cu metal și mi-l aduse. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bărbatul în haină kaki, ai cărui dinți stricați semănau cu izolațiile din ceramică înnegrită de la cablurile de tramvai, se uită la mine liniștit și plin de încredere și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care un câine l-ar fi refuzat și începu să dea paginile soioase: — Pe cufărul din fotografie e un tichet, zise el, și pe tichetul ăla e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care un câine l-ar fi refuzat și începu să dea paginile soioase: — Pe cufărul din fotografie e un tichet, zise el, și pe tichetul ăla e un număr, identic cu numărul scris cu cretă pe o latură a obiectului. Iar acest număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o adresă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu numărul scris cu cretă pe o latură a obiectului. Iar acest număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o adresă. Mai dădu câteva pagini și apoi se duse în josul paginii, urmărind cu arătătorul. — Iată, zise el, cufărul a fost depozitat aici vineri, 19 august. — La patru zile după dispariția ei, zise Korsch încet. Omul își urmări degetul de-a lungul liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume Herr Heydrich, R., de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în josul paginii, urmărind cu arătătorul. — Iată, zise el, cufărul a fost depozitat aici vineri, 19 august. — La patru zile după dispariția ei, zise Korsch încet. Omul își urmări degetul de-a lungul liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume Herr Heydrich, R., de pe Wilhelmstrasse, nr. 102. Korsch izbucni în râs. — Mulțumesc, i-am spus omului. Ai fost de mare ajutor. Nu înțeleg ce-i așa amuzant, mormăi omul în drum spre ieșire. I-am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oarece influență pe lângă generalul Heydrich. Doctorul m-a informat că o echipă luase amprentele din cabina telefonică de la West Kreutz din care se părea că ucigașul dăduse telefon la Alex. Acestea erau acum de resortul VC1, Departamentul Probe. Cât despre cufăr și conținutul său, vorbise cu Kriminalassistent Korsch și o să îl informeze pe acesta de îndată dacă se descoperă amprente. I-am mulțumit pentru telefon și i-am spus că investigația mea trebuie să primească prioritate maximă și că orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ți-o dădea de a te pișa pe pantofii Gestapoului. La identificarea din grup organizată mai târziu în aceeași dimineață, angajații de la biroul de bagaje nu putură să-l identifice pe Gottfried Bautz ca fiind bărbatul care lăsase în depozit cufărul conținând cadavrul Irmei Hanke, și, spre enervarea lui Deubel, am semnat ordinul de eliberare a acestuia din arest. Prin lege, toți străinii care sosesc la Berlin trebuie să fie raportați la secția de poliție de către hotelierul sau proprietarul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de stradă. Nu tocmai „Emil și detectivii“. I-am dat cartea lui Frau Steininger: — Cum ziceam, fetele cresc repede. Ai vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de țesătură pentru draperii? Becker se răsuci pe călcâie și mă urmă la birou. Cufărul a fost făcut de Turner & Glanz, domnule. Scoțându-și carnețelul, adăugă: — Friedrichstrasse, nr. 193a. — Sună foarte elegant. Păstrează o evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de țesătură pentru draperii? Becker se răsuci pe călcâie și mă urmă la birou. Cufărul a fost făcut de Turner & Glanz, domnule. Scoțându-și carnețelul, adăugă: — Friedrichstrasse, nr. 193a. — Sună foarte elegant. Păstrează o evidență a vânzărilor? — Din păcate, nu, domnule. Este un model popular, se pare, mai ales cu toți evreii care pleacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atârnăm cu capul în jos și o să-ți tăiem gâtul, ca la toate fetele alea pe care prietenii tăi le-au omorât. Și apoi poate o să-ți aruncăm cadavrul golit de sânge într-un butoi cu bere sau într-un cufăr vechi și vom vedea ce simte mama ta când te va identifica după șase săptămâni. I-am pus cătușele și Becker începu să-l machieze. După ce termină, Oscar Wilde ar fi părut, prin comparație, la fel de conservator ca și asistentul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pancardă cu numele ei. La urma urmei, aveau tot weekendul la dispoziție, iar ei îi prindea bine o pauză de câteva minute în care să nu mai fie nevoită să flirteze, să cocheteze și să fie fatală. Șoferul îi așeză cufărul de voiaj marca Goyard pe un cărucior de bagaje — geamantanele cu rotile erau atât de burgheze! — apoi îi înmână un plic cu sigla Twentieth Century Fox în colțul stâng. — Domnul Baron vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și nu voiau să-mi rănească specificul cultural, așa că nu mă îmbiau la vinul lor. Petrit albanezul era mai spontan. Cerea ce voia și obținea. A cerut tot trusoul de școală pentru cei doi copii și l-a căpătat. De la cufărul lui de lemn a ajuns la 5 sacoșe elegante, de-ți lăsau gura apă, pline cu boarfe. Sclifosita de româncă a zis că elle manqué seulment des livres și a căpătat livres de și-a rupt șalele cărând. Petrit îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și pe atunci, de coacere în groapă, dar instalarea primului cuptor trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft sau în cufăr, le putem lăsa pradă prafului și moliilor, abandona în întunericul pivnițelor, putem să nu ne uităm la ele și să nu le atingem de ani de zile, dar lor nu le pasă, așteaptă în tăcere, închise în sine pentru ca nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac surpriza și onoarea de a ne vizita. Nu faceți obiectul nici unui tratament special, mă mulțumesc să urmez obiceiul instituit de la Întemeierea misiunii. Mi-am exprimat regretele sincere. — Mi-am lăsat deja cufărul la caravanserai și am de gând să-mi continui poimâine drumul spre Teheran. — Tabrizul merită mai mult decât o ședere de-o zi. Cum puteți să veniți până aici fără a consimți să vă pierdeți o zi sau două În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreme ce-și relua fuga, șchiopătând. Am grăbit noi Înșine pasul spre locul de Întâlnire. Pe drum, un grup de tineri ridica o baricadă, două trunchiuri de copac peste care se Îngrămădeau, În dezordinea cea mai deplină, mese, cărămizi, scaune, cufere, butoaie. Am fost recunoscuți, ne-am lăsat să trecem, sfătuiți fiind să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să-i masacreze pe toți fiii lui Adam”. La sediul anjuman-ului, patruzeci sau cincizeci de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care i se scurgea pe picioare. ― La naiba! De ce Mama nu încălzește înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar da voie. Neluând în seamă părerea ofițerului științific despre "exec", Parker îl privi și-i zise zeflemitor: ― Chiar că parcă ai fi mort. Știa că și el arăta la fel. Hipersomnul zbârcea și pielea și mușchii. Se întoarse către cufărul lui Kane. Ofițerul executant se ridică în sfârșit în picioare. ― Ce bine că m-am întors, zise făcând cu ochiul. ― Lăsați poveștile, că știm noi cât îți trebuie să te trezești. Kane păru șocat. ― Asta-i calomnie, Parker! Sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întreaga atenție și-i stârnea curiozitatea. ― Ceilalți merită mai mult decât voii doi la un loc. Mergeți să vă plângeți trezorierului Companiei dacă doriți! Acum ieșiți de-acolo. ― Să ne plângem la Companie, murmură Parker către Brett care ieșea din cufărul lui deșelat. Mai bine ne-am plânge direct lui Dumnezeu! ― E tot aia, grăi Brett supraveghind semnalizatorul slab de pe panoul congelatorului său. Abia dezmeticit, despuiat, cu corpul încă ud, se pusese pe treabă. Putea merge zile întregi cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care le făceam în pupitru erau tot acolo, deci am nimerit unde trebuie. Mi-am îndreptat apoi atenția spre piciorul băncii, căci anii și elevii și-au lăsat diverse semnături pe lemnul masiv. Scrijelitura făcută de mine cu cheia de la cufărul personal era tot acolo, dar ceva nu era așa cum fusese lăsat cu o zi înainte. Dar ce anume? Parchetul! Asta este! Picioarele băncii lăsau urme pe parchet, îl rod odată cu trecerea timpului, iar conducerea nu se obosește să-l înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească nimănui. Târziu de tot, pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea ei, Într-un cufăr cu Încuietori secrete, dar tatăl meu, profesor la o școală de hipoacuzici, un om sever și lipsit de imaginație l-a aruncat la gunoi fără nici un regret. M-am dus pe furiș, l-am recuperat și Îl păstrez cu sfințenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ioachimo fu întâmpinat de Imogen cu bucurie,ca pe un prieten a lui Postumus.Dar când începu a-i face mărturisiri de dragoste,îl îndepărtă.Cumpărând câțiva servitori,Ioachimo se strecură seara în camera ei și se ascunse într-un cufăr.Peste noapte studie atât infățișarea prințesei,cât și interiorul iatacului ei.La plecare îi fură brățara de pe încheietura mâinii. Nivelul 4.La Roma,romulanul se lăuda în fața lui Dan că a cucerit-o pe Hera.Ii povesti despre camera prințesei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]