2,064 matches
-
credem în Dumnezeu, dar - ceea ce este altceva - credem și lui Dumnezeu în toate cele. Căci a crede lui Dumnezeu înseamnă a cugeta că făgăduințele pe care ni le-a făcut sunt sigureși adevărate, iar a crede în Dumnezeu înseamnă a cugeta drept cuprivire la El”, spune Sfântul Grigorie Palama<footnote Sfântul Grigorie Palama, Omilii, vol. 1, Anastasia, 2000, p. 105. footnote>.„A crede” înseamnă, pentru un creștin, mai mult decât a nu teîndoi de ceva sau cineva. Credința creștină este un
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
credem „într-un singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, din Care și prin Care și întru care toate s-au făcut, cel ce este înainte de toți și peste toți și pretutindeni, Cel Unul în Treime și Treime în Unul, cugetată fără amestec și deosebită fără împărțire, Monadă mereu aceeași și Triadă atotputernică” și, de asemenea, că „Tatăl cel fără de început și fără sfârșit este cauză și rădăcină a Dumnezeirii cunoscute în Fiul și în Duhul Sfânt; nu numai Ziditor, ci
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Adam: „Spini și pălămidă să țicrească” (Facere 3, 18); „Tot ce se naște din trup, trup este!” (Ioan 3, 6);„Ce ar folosi omul de ar dobândi lumea toată și și-ar pierde sufletul său?” (Marcu 8, 36); „Tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu”, Caremerge cu ascultarea până sub pământ (Filipeni 2, 8),„ci cele aleoamenilor” (Marcu 8, 33). Făgăduința mântuirii era deschiderea ochilor duhovnicești ai inimii. Pentru oamenii trupești Hristos eraîn fața ochilor; pentru cei duhovnicești, Hristos era sfințit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
din Nazianz. Teologul și epoca sa (330390), Traducere Cristian Pop, Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp. 282-283. footnote>. Fratele Sfântului Vasile, anume Sfântul Grigorie de Nyssa, făcând referire la bogăția materială și cea duhovnicească, învață că doar cel ce nu mai cugetă la cele pământești își poate îndrepta mintea la cele cerești: „Voiești să știi cine e cel sărac cu duhul? Cel ce a dat bogăția trupească în schimbul bogăției sufletului, cel ce s-a sărăcit pentru duh, cel ce s-a scuturat
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
despre diferența dintre lectura lineară și cea tabulară poate fi vorba aici? Iar în secvența următoare este descris mecanismul intratextual acela de a te vedea pe tine ca pe altul, despre care vorbea Michel Butor. (S6i) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate... un dialog și cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întrerupeau). Din acest motiv, lectorul nu simte absența vreunui episod important, ci a jocului narațiune-descriere care potența suflul dramatic al experienței lui Dan-Dionis. Varianta nu este variațiune a operei, ci chintesența, livrată asumat, direct, pozitiv. (H2a) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate...un dialog și cu toate acestea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al cugetărilor lui proprii, el cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deschide o paranteză în care ne este prezentată fiica spătarului Tudor Mesteacăn, Maria. Presupunem că această prezență onomastică polisemantică mai putea aștepta câteva paragrafe.Ea este un pretext de suspendare a producerii dedublării. (H2b) E un moment mare, să mă cuget mai întâi gândi el [...] umbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane în oloi, cu fruntea naltă, palidă, pleșuvă, cu buze vinete, cu părul de câteva fire sure, cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Portretul zugrăvit în ulei se poate vedea de aproape, cu detalii relevante sau nu pentru momentul inițierii, însă, în orice caz, cu o risipă de epitete, toate exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
orice caz, cu o risipă de epitete, toate exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
răgușit 12 oare, [...] (Umbra mea Eminescu: 2011, II, pp. 261-262). În ultimul hipotext remarcăm o alternanță persoana I/persoana a III-a a verbului care sugerează un transfer nedecis de identitate. În (h2d), personajul își fixa ochii la umbră și cugeta, pentru ca în următorul extras intratextual să apară un fel de oglindire a umbrei. Și mai important este răspunsul pe care se-nțelege că îl oferă umbra, dar îl rostește personajul. Tot în hipotextul ultim din serie se produce un efect
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sine. Manuscrisul ar fi, deci, o scriere a cărui singură funcție este aceea de a pregăti o altă scriere. [...] Avantextul constituie, deci, un fel de dialog al autorului cu el însuși"42. (h2e) [...] și-mi fixază ochii la ea și cugetă... cugetarea mea e vorbă pentru ea căci ea mă înțelege și-mi răspund. Tot în gândiri lungi (s.n.) și deșirate [...] căci nu vorbesc (în gând) de cât eu cu mine [...] (Simion: 2005, II, 184). Umbra din hipotext, din variantă, este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cele 180 de milioane de ființe cât numără Europa Luminilor la finele veacului al XVIII-lea, apartenența celor mulți la idealurile novatorului homo europaeus este cel mai adesea fictivă. „Adevărata Europă a Secolului Luminilor” - scrie istoricul - „cea care citește, care cugetă și se exprimă într-un sistem de gândire... nu a depășit niciodată douăzeci de milioane de oameni, nouă zecimi dintre ei fiind concentrați pe axa mediană dens populată”. Dar, să nu ne mai grăbim să subscriem la tot ceea ce incumbă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dorul artistului se compune cu dorul materiei pe care o preface, și din această calmă tensiune spre idee, din această mare aspirație spre cer, un suflet mai limpede, mai general va răsări - sufletul operei. Ci, atâta timp cât făuritorul de artă își cugetă lucrarea, înaintea materiei ale cărei doruri le-a pătruns, al cărei dor îl pătrunde, atâta timp cât cugetul său e cuprins în acest sistem de influențe reciproce, cari, ca imaginile în oglinzi paralele, se adâncesc la infinit, el se dăruie acelui suflet
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești prin lume. Nomadul, migratorul, turistul nu cugetă; ei văd lumea, adică „vizionează” lucrurile și ciudățeniile ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Lucrul este în primul rînd ceea ce eu gîndesc despre el. Surpriza vine atunci cînd Descartes evită să se autonumesca om, sub motivul ocolirii complicațiilor ce decurg din folosirea acestui cuvînt. ) El preferă să se considere un lucru, “un lucru care cugetă”. De aceea ne putem întreba dacă alegerea acestui termen nu înseamnă oare o recunoaștere implicită a statutului său de fragment, de parte a lumii lucrurilor? Nu este această autodenumire ca lucru, semnul faptului că Descartes recunoaște, a priori, că “lumea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu sunt legate între ele într-o structură intimă și subtilă care să întemeieze “o identitate funciară între ființare și cunoaștere.”) IV.3. Desăvârșirea individualizării prin Cogito Primul «produs» al îndoielii hyperbolice este cogitoul. «Dubito ergo cogito», «mă îndoiesc deci cuget». Acest tip de cogito formulat la persoana I-a fundamentează, metafizic vorbind, un individualism cu particularități unice conferite de consecințele sale. Odată realizată intuiția cogito-ului, subiectul în care ea s-a desfășurat și s-a împlinit, își atinge în acel
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a dat cadourile. Aici s’a întâlnit cu un Tov. din Vlașca cu care a mers la C.C. la secția Organizatoric”. După ce s-a învârtit ba pe ici, ba pe colo prin incinta C.C.ului, Vojniver a purces spre Vaslui cugetând cam așa: „...văzând că este o greșeală gravă și că va avea urmări, venind la Județeană a stat de vorbă cu Tov. Secretar (pe atunci, Ion Cihodaru, n.n.) și a cerut să fie scos din muncă, simțindu se că nu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prost la dosarul de cadre dacă lasă altuia plăcerea de a face sluj în fața stăpânilor roșii de la București. Cam de această calitate proastă au fost mahării care ne-au condus țara „pe drumul luminos al socialismului și comunismului veșnic biruitor”! Cugetând asupra celor întâmplate cu un confrate de haită, Pavlov declara sentențios: „...dacă noi cerem dela membrii să nu greșească și tocmai noi greșim, mai ales că suntem membrii în Biroul Județian, în momentul de față nu-și poate da seama
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lumea. Rămâi în mine ca să pot deveni și eu vrednic de a rămâne în Tine, să fiu încredințat că Tu ești în mine. Binevoiește, o, Nevăzutule, de-a lua o formă în mine, ca văzând frumusețea Ta cea negrăită, să cuget la ea pururi și să pot uita toate lucrurile văzute. Dăruiește-mi slava pe care ți-a dăruit-o Ție Tatăl, o, Milostive, ca devenind asemănător Ție, din slugă să devin fiu al Tău, să rămân cu Tine acum și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
conținea adevărate amenințări la adresa Țărilor Române. „Gazeta de Transilvania” aprecia faptul că guvernele autonome din cele două Principate au fost coborâte de către puterea protectoare la rangul de „administrături”. „Gazeta de Transilvania” exprima mirarea: „Auzi acolo, Principatele să nu cuteze a cugeta la o emancipație politică! Să nu cuteze nici atunci, dacă Poarta s-ar învoi la aceasta?” în continuare, foaia brașoveană făcea un scurt istoric al instituirii protectoratului rusesc, precizând că rolul său e numai acela „de a protege”. Ziarele din
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
este cea a răului: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea celor păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în Legea Domnului e voia lui Și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea! [...] Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri"s. Cel drept știe că este oprimat, dar nu vede în Dumnezeu adversarul care i-a cauzat necazurile. Răul vine de la om, nu de la Dumnezeu. Se recomandă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dea de gol că a "înțeles" cine este oaspetele său, "înțelegerea" respectivă nefiind decât un semn al completei lui alienări. Zbuciumul sufletesc este în creștere. După șocul inițial ("Zotov simți că se frânge totul în el!"), tânărul locotenent începe să cugete, iar toate gândurile lui sunt izolate în paranteze, într-un ritm halucinant: (Așadar nu vine din încercuire. E un agent străin! Probabil un emigrant alb, de unde și manierele astea). [...] (N-o fi cumva un ofițer travestit? De-aia întreba de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fără a supăra prea mult gramatica. După mulți ani, prin 1975, goneam cu un autoturism pe șoseaua de la poalele pădurii Crasnaleuca. Am oprit puțin și sorbeam cu privirea locurile în care m-am născut, locurile care nu mă mai cunoșteau. Cugetam că din țărînă m-am născut și în țărînă mă voi întoarce în curînd, eu, unicul, eu care am înțeles profund viața și sensul ei, eu care... care am lăsat oare și cîteva urme?... Un țînc se apropie de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-uri legate de Cristofor Columb? Am consultat câteva și credeți că toate cele 7.000.000 sunt consacrate lui Columb născut la Genova, realizat în Spania, înmormântat la Sevilla? Aș, de unde! De la Descartes încoace, cu al său "mă îndoiesc, deci cuget", cred că majorita-tea celor 7.000.000 de site-uri pun la îndoială cele de mai sus, făcând din Amiral un joc, un puzzle, numit mai plastic în spaniolă "rompecabezas" rupe-capete, cu care după ce te-ai muncit ceva timp nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mănăstire ni s-a permis să intrăm cu bicicletele în curte, fiindcă securitatea mijloacelor noastre de transport ne preocupase tot timpul, pe bună dreptate. Evident, flacăra de pe mormântul lui lui Ștefan ardea, amintind de vremelnicia tuturor, indiferent de rang. Am cugetat atunci că, totuși, amintirea dăinuie și rămâne în conștiința semenilor. Convingerea că așa-i, mi-a fost întărită la chilia lui Daniil Sihastrul, pe care n-am ocolit-o, deși o mai văzusem. Încercam să-mi închipui traiul într-o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]