5,558 matches
-
întunericul și verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă imagini ale sentimentului de dor mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ Autor: Gabriela Ana Balan Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un singur cuvânt ne poate izbăvi de tot greul și durerea vieții: cuvântul IUBIRE.″ (Sofocle) Zi de toamnă târzie cu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
-i nimic, sare el și șterge repede cu prosoape de hârtie micainundație. - Scuze, scuze! spune ea și își duce mâna la tâmplă, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva foare important... am botezat macheta de la tine, i-am spus „Cuibul visurilor”. Râde usor...cu gura cu buze pline, ispititoare...Și atunci mâinile lor se ating pentru prima dată și fiorii îi cuprind instantaneu. Poate că își amintesc amândoi citatul lui Stendhal “Cea mai mare fericire pe care o conferă dragostea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
unul pe celălalt după căutări atemporale, dar într-o regăsire eternă. - Te iubesc Ștefania! rostește el fericit. - Și eu te iubesc puiul meu, răspunde ea transfigurată de emoții. Și îmbrățișările celor doi însetați de iubire continuă, continuă...poate veșnic în „Cuibul visurilor” , chiar a lor, și numai a lor. Autor, Marinel GÎLCĂ Referință Bibliografică: Cuibul Visurilor, de Marinel GÎLCĂ / Gabriela Ana Balan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
rostește el fericit. - Și eu te iubesc puiul meu, răspunde ea transfigurată de emoții. Și îmbrățișările celor doi însetați de iubire continuă, continuă...poate veșnic în „Cuibul visurilor” , chiar a lor, și numai a lor. Autor, Marinel GÎLCĂ Referință Bibliografică: Cuibul Visurilor, de Marinel GÎLCĂ / Gabriela Ana Balan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
în câmpiile verzi tu, o melodie a visării noi! De ce îmi zâmbești, de ce te-nvârtești în jurul meu? Lumea... cât e de mică pentru prima noastră dragoste! Vreau să te am aproape în orice secundă a privirii. Lumea este mică pentru cuibul sufletului nostru! PÂNĂ CÂND (Deri kurr) Până când să mă rog Cascadei să împrospăteze sufletul meu aprins. Până când să-i cer Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
anii copilăriei, când la bunica eram, În cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de frunze ciripeau cu veselie. Eu, copilă inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
mă privești în oglindă Închide ochii Eu sunt acea pe care o vezi Am venit, mi-am lepădat aripa de granit.. Pe umărul tău, o petala, respir, zâmbesc De ce nu mă crezi? . Cum ar fi un vis fără mine? Un cuib gol, mai știi? Altădată stăteam în genunchi în ochii tăi Mă rugam să vii.. Acum, împletita cu două fire legate de cer Alerg prin iubire, De nu m-ai uită, De m-ai culege că pe-un ghiocel! Referință Bibliografica
MĂRŢIŞOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384137_a_385466]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > DOREL SCHOR - ZICERI (233/234) - CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului CUIB DE VULTUR • Nici Einstein nu era bogat. Chestia asta mă consolează oarecum. • Prostia altora nu te face pe tine
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > DOREL SCHOR - ZICERI (233/234) - CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului CUIB DE VULTUR • Nici Einstein nu era bogat. Chestia asta mă consolează oarecum. • Prostia altora nu te face pe tine mai deștept. • Doar greșelile recunoscute pot fi iertate... Sau nu! • Cuvinte ipocrite. • Cred în toate rugăciunile care ajută și mai puțin
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
dar cuvinte mai am... Dacă nu ești prea deștept de tânăr, nu se poate spune că te-ai prostit la bătrânețe. De câte ori vorbim de strămoși, rămânem rude cu cine nu ne place (Getta Berghoff). • Chiar dacă ți-ai pus ouăle în cuib de vultur, din ele nu vor ieși vulturi. UN LOC CIUDAT • Prietenul la nevoie te cunoaște. • Nu renunța la pantofi când ai de mers prin urzici. • Singura dovadă că s-a lucrat curat este lipsa oricărei dovezi. • Dacă te bagi
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
de facultate. • Fiecare om care se simte bine este, de fapt, un bolnav care se neglijează (Jules Romains). • Lumea e un loc ciudat ! Dr. Dorel SCHOR Duminică, 27 martie 2016 Tel Aviv, Israel Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - ZICERI (233/234) - CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Schor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
alt sfârșit de iarnă. Baba Dochia-l privește Cu mult drag și se fălește Că e fiul ei și-i pare Că nu are-asemănare. Preaiubitul Dragobete, Cel mult așteptat de fete, Păsările-n plai aduce Și le-ndeamnă să se-apuce Cuiburile să-și repare Chiar de astăzi, fiecare: „Că, vedeți? În calendar E sfârșit de făurar! Priviți câmpul, dragii mei, Este plin de ghiocei! Ia priviți, dragele mele, Ce mulțimi de viorele! Să nu vă-ndoiți de mine, Primăvara vine, vine
DRAGOBETE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383373_a_384702]
-
Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez, dacă era posibil. O dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
noștri. După aceea ne va fi mult mai ușor să ne rugăm și pentru noi înșine. Un om care nu se roaga este ca o pasăre fără de aripi. Nu poate să zboare în libertate mai departe de precară siguranță a cuibului, rămânând pradă legilor oarbe ale luptei pentru existența din jungla socială. Când ne rugăm lui Dumnezeu cu adevarat pășim într-un teritoriu sacru. Ne trebuiesc straie și sandale apotolicesti, inima de profeți, suflet de sfanți. Nu este ușor și ne
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
în: Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Goi... amăgindu-ne-n ploi atâtea lacrimi am șters iubirii din noi fără sens, curgeau peste haine-amăgiri doar toamna ne credea din priviri! zburau pe deasupra cocori umplându-și în cuiburi, ninsori, prin geruri de ram tremurau povești ce în suflet mureau. strigau în desișuri de nori furând dintre raze, doar flori, iertări ce cărări au făcut în ochi-mi răniți de trecut, și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
sau tristețe și cu toții avem programată genetic în esența ființei noastre dispoziția de a răspunde când suntem sub impulsul manifestării emoțiilor, de a da dovada înțelegerii noastre și a ne manifesta exprimând o reacție. Empatia prinde aripi și pleacă din cuibul inimii, sub impulsul dorinței de armonie, dorința de a ne conecta la modul de percepere a lumii de către ceilalți. Poate fi privită chiar ca o lege a firii necesară pentru ca acțiunile, comportamentul meu să fie cel acceptat de celălalt, sau
DESPRE EMPATIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382807_a_384136]
-
nu este un incident, ci creația însăși, izbucnită într-un moment inanalizabil pe care biografia îl pregătește. Caracterizat printr-o sensibilitate, datorită faptului că eul este frisonat de trăirile în mijlocul realității, pana poetului vibrează asemenea unui seismograf: “Păsările își caută cuibul/ În pământul mamă./ Ramurile copacilor cresc în jos,/ Rădăcinile prind viață spre cer.“( Rădăcini în cer ).Menuț Maximinian combină esteticește materia metafizică, cu o viziune adânc scientistă, întocmită din științele naturii, într-un precipitat omogen și baroc. O expertiză din
MENUȚ MAXIMINIAM SAU TRENUL CU METAFORE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382840_a_384169]
-
amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n codru pe ramuri tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei, oieri. Din vale urcă luna pe dealuri și poeni Și
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare, Și-a făcut cuib în întunericul nopții Și așteaptă acolo până când O nouă dimineață va înflori Din lujerii de lumină lină Ai Logosului increat. Referință Bibliografică: PASĂREA PHOENIX / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
Cel ce faci să crească Iarba verde pentru vite Și la om Tu-i dai să aibă Cele sieși potrivite. Vin ce-nveselește trupul, Untdelemn pentru iertare Pâinea cea întru ființă Și de viață dătătoare. Codri mari țin sub frunzișuri Cuibul păsărilor toate Și sub stânci e adăpostul Vietăților ciudate. Ai pus luna să vestească Vremea rea și vremea bună Soarele ce știe, însuși, Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De geruri care dau fiori. Iar rândunelele cerșesc Prin cuiburi căldură divină Din candele de mir ceresc Măcar o rază de lumină. Pe iarba verde și pe floare Tronează gheața nemiloasă Ni-i visul o speranță călătoare De primăvară mai frumoasă. Referință Bibliografică: Anotimp confuz / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
Și parcă te imploră să-i accepți. Nu știu nici ei de fapt ce vină poartă, Afară doar de vina de a fi... Poate-au avut o mult prea lungă soartă, Poate că e un termen de-a muri. În cuibul lor de ochi adînc sclipește, Ca un reproș, un bob de hiacint, Înfricoșat el tremură și crește Fără speranța vreunui cald alint. Acești bătrîni care ne sînt bunicii... Acești bătrîni care ne sînt părinți... Cum de-i lăsăm să cadă
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Al treilea, căruia i se spunea Neamțul, un lungan blond, voinic și cu părul tuns scurt era singurul așezat la casa lui, cu nevastă, un copil și...o soacră. Dar astăzi, nici el nu avea chef să meargă acasă
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
POSTUMAN, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017. Sufletul este icoana noastră de taină conștientizată și eternizată, prototipul, modelul interactiv, temporar colocatar dar independent de trup. Sufletul se folosește de trup precum o pasăre de cuib să ouă, să scoată pui, să se adăpostească o primvară, o vară, iar când vine toamna și pe timpul iernii pleacă în țările calde. (Sufletul) ●Teoria haosului și a complexității susține că și cele mai nesemnificative schimbări ori mutatii într-un
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]