KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...349 >

8,716 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ștergeam pe mîini, tocmai mă spălasem spune Mihai calm, hotărît să nu dea apă la moară furiei care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-o asigure că n-o mai caută pe Doina, apoi să se culce, să fie odihnit deseară, la vizionare. Iar dacă cineva adaugă el malițios, fără să se poată abține -, de atîta vreme, nu a întins mîna spre tine, Maria, ăsta-i semn bun: trăiești înconjurată de bărbați de o condiție morală foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să mă ajute, s-a eliberat violent din atingerea mea și a ieșit trîntind ușa mare a Universității, nu înainte de-a-mi fi spus: Ce dovadă ai că-i al meu? Cine-o să te creadă că eu m-am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior. Nenea Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i: Mai spune-mi, te rog! Vax, dom' profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i brațul. Pe-aia n-o culci nici cu tunul. Dacă nu mai aflu eu, care trag cu urechea la lumea bună ce vine pe la premiere iar mulți rămîn și după, la o vodcă... Mă duc să mă întind... Mai stai! îl reține profesorul. Ce zici, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura aspră, înfrumusețîndu-și fața adormită cu un surîs de plăcere. Vîntul, doar el, ca un nebun, mai lovește ferestrele. Țăranul pleacă să aducă un nou braț de lemne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete, unde e mai curat. ...un semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire și de-a-ți purta noroc completează ea, surîzînd stingheră, intimidată de privirea încruntată a tînărului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și de-a-ți purta noroc completează ea, surîzînd stingheră, intimidată de privirea încruntată a tînărului. Bun venit! îi șoptește Mihai cu drag, luîndu-i mîna să i-o sărute. *** Ostenită, mîna lui Mihai se oprește pe fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă un nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu și Lazăr merg iarăși la Dorin, pe care l-au culcat lîngă sobă și l-au învelit cu cîteva pături după ce doctorul i-a făcut o injecție și i-a dat să bea două pastile. E șase, arată Radu spre ceas la miezul nopții trebuie să-i fac din nou injecție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
una din prostituatele de lux ale Bucureștiului interbelic. Chiar și acum, în drum spre sala de discuții, unde se va da verdict asupra piesei lui, găsește că-i mai comod să-și lege gîndurile de Simona... Dacă m-aș fi culcat cu ea, ar fi murit pentru mine." E un gînd barbar ce-l lovește acum, cînd îi sînt atît de vii ceasurile tîrzii ale nopții, ori prea timpurii ale zilei, la masa de scris, în cămăruța sa, unde Simona a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o întoarce profesorul, trecînd pe glumă. Băutura din sticla primită de haram e de vină surîde Lazăr. Ia să-l scol pe doctor să-i dea puștiului pastilele, c-am uitat și-i trecut binișor de zece. Vedeți că se culcă babele și-o să jucăm țintar... "Las' că te jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se. Cînd o să rămîi gol, să vezi cum spui cine m-a turnat; așa, să nu mor prost." În drumul lui spre salteaua unde doarme doctorul, Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o să rămîi gol, să vezi cum spui cine m-a turnat; așa, să nu mor prost." În drumul lui spre salteaua unde doarme doctorul, Lazăr se oprește la spatele scaunului pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sa teribilă clipă! Am luat-o în brațe. Ea a întins mîinile mici, a atins gulerul hainei mele, un guler mare, dintr-un miel brumăriu, să se convingă că-i real, a șoptit un înfiorător "mă-măi", apoi și-a culcat obrazul pe blana moale, căutînd cu degetele firave să se prindă mai bine... Sînt clipe în viață care-ți hotărăsc întreaga existență ulterioară. Asta a fost una din acelea. Dragostea pentru bunică-sa a pălit, bruma de teamă că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea ți-a pus-o în buzunar? Perfect adevărat, pot să jur! Mi-a dat jumătate de sticlă de whisky cu care m-am întors la cămin. Dar nu i-ai îmbătat pe ăia trei și nici nu te-ai culcat cu ea! De ce-ai mințit? Eu?! Pas! Bun pas. Doar nu eu. Așa a declarat ăla, ba a adus, drept dovadă, și sticla. Un tîmpit de asistent propusese chiar să se ia amprente de pe sticlă, să se depisteze... Noroc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
totul. Dar le-am spus ălora, ca chestie, să știe. Să leșine toți, nu alta. Îți dai seama în ce budă eram? Femeia a făcut o criză de nervi, soțul n-a vrut s-o creadă că nu s-a culcat cu tine..., a făcut scandal... Da?! Lăsa impresia că nu-l prea doare cînd soția lui e privită cu poftă; ba o încuraja; chiar și ea se lăsa privită cu poftă, stîrnea privirile... Plus pieptenele. Nu-i păsa, c-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță să nu facă zgomot, coboară spre magazie. Las' că te ucid eu, pușlamaua naibii șoptește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Taci, Pușa, taci! încearcă bătrîna să-și tempereze cățelușa, care a scheunat din nou. Am, tata, am! se ridică în capul oaselor unul din băieți, făcînd dintr-o dată ochii mari, mari și senini cît două zorele. Dormi, Vlăduț, dormi îl culcă tatăl lui la loc. Ham face nani. Am, nána? întreabă copilul încet, să se convingă. Da, face nani. Am nána... oftează copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată geanta, privește fișicul cu bani, înțelege că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu visele lui, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
luat bani de la o femeie frumoasă, că asta-i ceva murdar și atunci, știind că mulți mă cunosc de pocherist, am inventat povestea cu ăia trei pe care i-am îmbătat..." Formidabil! exclamă ca un șuierat profesorul deci te-ai culcat cu doamna... Stați, domn' profesor, îl temperează Lazăr asta i-am povestit procurorului. Aaa se dezumflă celălalt. Care accentuează Lazăr, dînd de înțeles că aici a vrut să ajungă -, total decepționat, a dat cu palma în birou, exclamînd: " Deci tipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un nesimțit, stau aici! exclamă Lazăr și împinge spre profesor cărțile cu vîrful degetului mare, ca și cum le-ar fi dat un bobîrnac, apoi se ridică brusc și-l prinde pe Radu de braț, tocmai cînd acesta se pregătește să se culce la loc, după ce a făcut injecția lui Dorin și i-a dat pastilele. Dezbracă-te! îi șoptește. Ce-i, ce te-a apucat!? se miră doctorul. Nu știu, dar înnebunesc dacă mai stau. Am început deja să tremur. Urgent! Simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras mai spre perete, bucurîndu-se nespus că-i rămîne pieptul tînărului aproape, să-și culce tîmpla pe el. Voia cu orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dumnezeu pentru gîndurile mele; eu n-o pot face, n-am crezut decît în mine..." Acul mare al pendulei s-a rotit deja de două ori, dar Maria stă încă în aceeași poziție, cu tîmpla lipită de pieptul lui Mihai, culcată pe brațul lui stîng care i-a cuprind umerii, răsfățată de degetul mare al bărbatului, adîncit în părul ei, mișcîndu-se de două ore încet și ușor, imperceptibil aproape, dîndu-i senzația unei dezmierdări pe care n-a mai simțit-o vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

treia: „Nu Prescriem, ci Descriem. Arta oglindește viața“. Directorul avea, de asemenea, pretenții stendhaliene: își botezase fiul Julien și pe poneiul acestuia Sorel. Imediat ce directorul plecase, Bull o sunase pe Juniper. Și ea scria regulat articole pentru Get Out!. Se culcase de vreo câteva ori cu Bull, numai că aceste „câteva ori“, deloc puține, avuseseră importanță doar pentru el. Juniper făcea sex cam cum mănâncă alții alune prăjite: obsesiv, din ce în ce mai mult și cu o plăcere din ce în ce mai mică. În timp ce forma numărul fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
urmă, reușise să înțeleagă matricea care îi conținea viața. Escaladase culmile medicinei și, odată cu ele, pe acelea ale moralității. Se însurase cu o femeie frumoasă și devotată, aveau un copil dulce cu ochi întunecați, cu un nume modern, franțuzesc. Se culcase cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale. Acum urma lovitura sa cea mai mare! Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]