930 matches
-
testului cu dexamenazone. Această hipersensibilitate ar putea explica de ce repetarea traumatismului transformă uneori stresul post-traumatic într-o problemă cronică și faptul că, într-un număr important de cazuri, simptomele se agravează cu timpul. Complicațiile Inhibiția, însoțită de un sentiment de culpabilitate și de rușine, este primul obstacol în căutarea unui ajutor. Agresivitatea sau violența sunt mai rare. Complicațiile, în final, sunt alcoolismul, toxicomaniile, tulburările permanente de personalitate, depresia, suicidul, complicațiile sociale și familiale, transferul traumei către generația următoare și reproducerea traumei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
călătorești...). 7. Expunerea în realitate, la situațiile generatoare de teamă, care nu prezintă un pericol obiectiv, este recomandată și efectele sale sunt reevaluate în ședința următoare. Terapiile cognitive au atras atenția asupra unui anumit număr de probleme cum ar fi culpabilitatea și postulatele disfuncționale și a propus modalități de intervenție mai flexibile. Iată un program care poate fi utilizat în practică: 1. Expunere la scena traumatizantă respinsă (imagini, gânduri, senzații fizice). 2. Reprezentarea de comportamente adaptate traumatismului. 3. Acceptarea de imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și protecția care n-a avut loc în realitate. Terapeutul poate utiliza jocul de rol și personifica o imagine a compasiunii care ajută la depășirea traumatismului și la detașarea de acesta. 5. Discutarea gândurilor automate și a postulatelor disfuncționale: personalizare, culpabilitate de a fi suferit un traumatism, iluzia unei lumi juste, stabile și securizante, și necesitatea de a se răzbuna. 6. Detașarea în raport cu traumatismul: cum să dezvolți un plan constructiv de viață în care traumatismul să piardă locul central? Desensibilizare cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
motivației...). Aceste ținte sunt alese pentru că sunt dezagreabile și datorită participării lor la „cercul vicios al letargiei”. In acest proces, există o retroacțiune între lipsa de motivație, care diminuează nivelul de activitate, și nivelul de activitate, care diminuează motivația prin intermediul culpabilității și descurajării. Figura 1. Ciclul letargiei Depresie Culpabilitate Energie scăzută, oboseală Pierderea speranței Diminuarea interesului Ineficiență Diminuarea activităților Neglijarea responsabilităților Scopul fazei comportamentale este acela de a rupe cercul vicios construind un cerc pozitiv, în care argumentarea programată și graduală
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și datorită participării lor la „cercul vicios al letargiei”. In acest proces, există o retroacțiune între lipsa de motivație, care diminuează nivelul de activitate, și nivelul de activitate, care diminuează motivația prin intermediul culpabilității și descurajării. Figura 1. Ciclul letargiei Depresie Culpabilitate Energie scăzută, oboseală Pierderea speranței Diminuarea interesului Ineficiență Diminuarea activităților Neglijarea responsabilităților Scopul fazei comportamentale este acela de a rupe cercul vicios construind un cerc pozitiv, în care argumentarea programată și graduală a comportamentelor acționează retroactiv în mod pozitiv asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
construind un cerc pozitiv, în care argumentarea programată și graduală a comportamentelor acționează retroactiv în mod pozitiv asupra motivației și depresiei. Figura 2. Intreruperea ciclului letargiei Amplificarea activităților Amplificarea energiei Senzație de speranță și a motivației Amplificarea încrederii și diminuarea culpabilității Depresie ameliorată Stabilirea unui program de activitate (utilizarea timpului) Stimularea amplificării activităților în cazul unei persoane deprimate necesită, în primul rând, identificarea sistematică a comportamentelor depresive și a relațiilor acestora cu contextul, senzațiile fizice, emoțiile și gândurile pacientului. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
psihologic conform celor cinci repere principale: emoție, gând, senzație fizică, comportament asociat, context care întărește comportamentul indezirabil. Martine alege să lucreze asupra stării sale de oboseală, simptomul cel mai invalidant. Ea definește contextul psihologic astfel: - emoții asociate: moral scăzut, dezgust, culpabilitate; - gânduri: „Voi rămâne așa toată viața?”, „Consider că sunt inutilă, că nu sunt bună de nimic”, „Nu mai știu să fac nimic, n-am putere”; - senzații fizice: oboseală, dureri musculare ziua și noaptea, stări de greață, dureri de cap; - comportamente
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tensiune, pierderea stimei de sine, izolare socială, apatie, tulburări de concentrare...) care predispun la declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Perceperea fizicului propriu (experiență corporală) - Atitudini față de fizicul și de greutatea proprie (satisfacție corporală) - Variații ale greutății (greutate minimă, maximă, când, cum)? - Greutate și înălțime actuale? Greutate și înălțime ideale? 4. Reacții emoționale actuale - Bucurii? Dureri? Temeri? Senzații de jenă? Culpabilități? Senzații de dezgust? Frustrări? Regrete? Speranțe?... 5. Obiceiuri și igiena vieții - Somn? Sport? Tigări? Droguri? Consultații medicale?... - Sexualitate? 6. Alimentație - Masă (ce, când, unde, cu cine, cum)? - Preocupări alimentare? Preferințe și aversiuni alimentare? Tradiții culinare? - Comportamente alimentare speciale? Comportamente de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
identifice fazele evoluției sale (precontemplare, contemplare...). Este necesar să se determine perioadele de abstinență care vor servi drept suport pentru întărire. Recăderea nu trebuie stigmatizată, definită ca o simplă pierdere de vreme, căreia i se asociază o puternică componentă de culpabilitate. Tehnica istoriei bolii permite identificare cercurilor vicioase comportamentale în care se blochează subiectul. Avocatul diavolului: terapeutul prezintă inconvenientele (de a nu bea, de exemplu) pentru a-l incita pe pacient să arate care sunt avantajele... (sau invers). Subiectul își afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
entuziasm Amantul vine să-și petreacă seara apoi pleacă Singurătate „Nu mă iubește suficient pentru a-și părăsi soția” Tristețe „Prietenul meu nu rămâne să doarmă la mine!” „Nu sunt decât o prostituată!” Constatarea eșecului existenței mele Tristețe Tensiuni musculare Culpabilitate Sosirea cu întârziere la refugiul de animale Critică primită Furie Insulte Rușine „Am să mă cărăbănesc!” Angoasă Arsuri de țigară După ce au fost identificate aceste secvențe, comportamentul problemă este descris în detaliu, astfel încât ulterior să se identifice mai multe piste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
seara apoi pleacă Singurătate ” Nu mă iubește suficient pentru a-și părăsi soția” Tristețe Reglare emoțională și toleranță la suferință ”Prietenul meu nu rămâne să doarmă la mine!” Nu sunt decât o prostituată!” Constatarea eșecului existenței mele Tristețe Tensiuni musculare Culpabilitate Sosirea cu întârziere la refugiul de animale Critică primită Competențe interpersonale Furie Insulte Competențe interpersonale Rușine Reglare emoțională și toleranță la suferință ”Am să mă cărăbănesc!” Angoasă Arsuri de țigară Doamna B. hotărăște să lucreze pe două planuri: reglarea emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asemenea, două fișe pentru a le oferi drept exemplu, una pornind de la informațiile obținute în ziua consultației și cea de a doua pornind de la informațiile referitoare la ziua trecută. Terapeutul are un sentiment de empatie pentru reticențele lui Gwen (rușine, culpabilitate, amintiri urâte...) și încearcă să le depășeasă prin reasigurare și restructurări cognitive. Terapeutul completează și corectează acest ultim element pe baza materialului adunat în carnetul alimentar. Fairburn, 1997. Terapeutul reamintește că măsurarea greutății menține, sau chiar accentuează, însatisfacția corporală, deci
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atingă din nou; să îndepărteze cele două degete arătătoare apoi să le facă să se atingă din nou; să continue exercițiul cu degetele mijlocii, inelarele și degetele mici realizând în final o mișcare uniformă. Furie, tristețe, bucurie, surpriză, teamă, dezgust, culpabilitate/rușine și interes. Celelalte emoții sunt alcătuite din aceste emoții de bază. Pentru a îmbogăți vocabularul utilizat, sunt distribuite liste de cuvinte și de expresii verbale. In cazul acestui modul, la cererea participanților, ultimele cinci minute sunt consacrate unor exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etice ale centrării pe problemă, afirmând că „abordarea centrată pe problemă în managementul schimbării determină oamenii să se simtă demoralizați și disperați în legătură cu viitorul lor sau al organizației” (Whitney, 1998: 2). Și aceasta pentru că cercetarea problemei conține în sine generarea culpabilității, prin dorința de a stabili cauzele problemei; din acest punct de vedere, organizația trebuie să respecte niște standarde prestabilite, iar problema reprezintă un rezultat al încălcării acestora. Rezolvarea problemei înseamnă alinirea la standarde sau stabilirea unor noi sisteme de referință
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
amenzi, Încarcerare și deportare. Astfel, responsabilitatea României pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată În schimb ca responsabilitate etnică. Deși cetățeni români, sașii și șvabii, ca urmare a etniei lor germane, au fost „pedepsiți În spiritul culpabilității colective”. La 6 ianuarie 1945, Comisia Aliată de Control a ordonat arestarea și deportarea cetățenilor români de etnie germană cu vîrsta cuprinsă Între 18 și 30 de ani (femei) și 17 și 45 de ani (bărbați) pentru „muncă” În URSS
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
oportunității proiectului sîntem Înștiințați În „Cuvîntul Înainte” semnat de Mircea Ivănoiu. Se subliniază necesitatea de cunoaștere a trecutului apropiat pentru a Înțelege prezentul și a dobîndi o imagine limpede asupra lui. Ignoranța și atitudinea de ignorare se traduc În perpetuarea culpabilității: „Nu putem continua și rezista cu pete albe În trecut sau cu etape depășite cu discreția vinovată. Premisele false duc la rezultate false” (p. 5). Deturnarea Îndelungată a istoriei În anii comunismului a provocat nu numai o foame de trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu semn schimbat, o transferă planului "absurd-fantastic"184. Lui Eugen Ionescu, lumea lui Caragiale i se pare a fi nedemnă de statutul existenței: "personajele reale sunt exemplare umane în așa măsură degradate, că nu ne lasă nici o speranță. Fără sentimentul culpabilității, fără ideea sacrificiului, lipsite de orice idee, aceste personaje cu conștiința uluitor de liniștită, sunt cele mai josnice din literatura universală"186. Toate personajele comediilor, între care Dandanache și Rică Venturiano constituie extremitățile, sunt reduse la o caricaturală mască, îndărătul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin teatrul avangardei postbelice. În mod firesc, noțiuni relaționate absurdului precum: moarte, angoasă, culpabilitate, responsabilitate, trăire autentică/neautentică, angajare/neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia existențialiștilor, cu fenomenologia lui Husserl și cu eseistica lui Camus, dar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru un nou stil de viață: suntem pe deplin responsabili de toate experiențele noastre; oricare gând ne creează viitorul; forța noastră rezidă întotdeauna din momentul prezent; pentru a ne debarasa de trecut trebuie să știm a ierta; resentimentele, critica și culpabilitatea sunt principalele surse ale problemelor noastre; stima de sine deschide numeroase porți; refuzați gândurile limitative; copilul care renunță de la prima lui cădere, nu va învăța să meargă niciodată; avem forța și autoritatea necesară pentru a domina propria noastră lume; porțile
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
romanele lui Ishiguro. Drumul duce de la faimosul pictor care putea lansa sau distruge o carieră (Ono le-a făcut pe ambele) la bătrânul pictor uitat, cu un trecut rușinos. Conversații pe furiș și reproșuri nerostite creează un permanent sentiment de culpabilitate. Intriga e construită din mici fragmente. Ea se poate deduce din amintirile pictorului, din fierbintea lume plutitoare a inteligenței și sensibilității lui. Istoriile sunt parțiale și trebuiesc sudate la un loc. Romanul asistă neputincios la înlocuirea binelui cu răul (la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
schimbărilor hormonale, a contribuit la evoluția societății euro - americane către o mai mare libertate sexuală. Rezultatele cercetării lui Mead au fost contrazise șase decenii mai târziu de Freeman, care a descris societatea samoană ca puritană și violentă, copleșită de sentimentul culpabilității, iar adolescența ca o perioadă plină de frământări. În același timp Freeman a argumentat că Mead a fost înșelată de adolescentele jenate de întrebările care vizau un subiect tabu sau că așa arăta societatea samoană înainte de colonizare (P. Dasen, M.
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de apărare, apare mai agresiv și chiar violent; performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea și întregul comportament este perturbat. Din lipsa de afecțiune părintească iau naștere unele conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția, alteori, a stărilor de angoasă, a sentimentului de culpabilitate sau frustrare. Cercetările au pus în evidență legătura strânsă care există între dezvoltarea generală a personalității copilului și dezvoltarea afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
pună în chestiune ceea ce la spun eu. Îndoctrinez când îi învăț pe elevii mei că trebuie să-și iubească părinții? Da, pentru că ceea ce îi învăț eu este absurd - iubirea nu poate fi comandată - ceea ce nu-i poate conduce decât la culpabilitate sau revoltă. Dacă elevii noștri nu și iubesc părinții, trebuie să ne întrebăm care este cauza și să acționăm în consecință atât asupra elevilor cât și asupra părinților. Îmi îndoctrinez elevii când îi îndrept spre o religie în care nu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]