6,333 matches
-
oblică a jeansului său pensat. El era incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Ea Însă avea puterea să privească În jur și să Îndrepte lucrurile pe făgașul dorit: Gazdele și Brândușă pun la punct cu siguranță condițiile tranzacției, chelnerii dorm cuminți În picioare, ceilalți au plecat, iar eu m-am săturat să mai stau lipită de peretele ăsta, gata să trec prin el sub apăsarea ta. Scara care duce la mansardă e liberă, iar lumina stinsă. Cu atât mai bine. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
binedispus și Își aprinse o țigară. Trase adânc În piept fumul acela cald și otrăvit după care tânjise o noapte Întreagă, apoi expiră prelung dând și celorlalți cu mărinimie ceva din căldura sufletului său, care moleși pe loc chelnerii Înghesuiți cuminți pe scaunele din spate. Brândușă vru să-i ofere o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare dată când dorea să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care le-ai putea numi mrene ale ideilor. Această specie pătrunde înăuntrul oamenilor și se hrănește cu abilitatea lor de-a gândi rapid, de-a reacționa. Au înclinația să-și reducă gazdele la tăcere, să le imprime un comportament cuminte și să le țintuiască pe făgașul pe care se întâmplă să se afle. E un parazit mic și folositor, zâmbi Nimeni, deși uneori provoacă într-adevăr greață. — Chestia aia s-a aflat în mine? Nu reușeam să-mi dezlipesc ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ru-și-ne! - Îi frumos? Vasea? Sonia? Îi frumos? sé strige toaté școală la voi „rușine”? Copii, Încé-o daté: - Ru-și-ne! Ru-și-ne! RU! ȘI! NE! Am intrat toți În clase În rînd, cîte doi, ținîndu-ne de mînuțé, cuminți, ca la paradé. Nimeni nu spunea nimic, aceleași gînduri fluturau deasupra tuturor, fragile ca niște baloane. De ce o fi fécut Sonia așa? Ce nume interesant, Sonia. Ce frumos mirosea de la ea a parfum de lécrémioare În sticluțé rotundé și lungé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ar fi fost murdar de balegé, dar nu este. Dar și Nadejda Petrovna știa asta, știa ea cé Șasa nu a dormit În coștireațé, si a spus-o numai așa, ca sé-i arate cé știe. În autobuz Șasa a fost cuminte și nu a scos capul pe geam. S-a așezat pe un scaun oarecare. Și chiar și dupé ce s-a așezat lîngé el babă Hania de la care pute a célduré și are o alunițé cu pér pe obraz, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
célduré și are o alunițé cu pér pe obraz, de la care lui Șasa i se face greațé, Șasa nu se ridicé de lîngé ea sé se așeze pe alt scaun, chiar dacé mai era un scaun liber mai Încolo. Stétu cuminte și nici nu séri la hop. Se gîndea cé Nadejda Petrovna știe tot și cé va spune la toaté clasa. Șasa s-a gîndit sé se ducé de acum Încolo pe jos la școalé. Sé se trezeascé foarte dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nimeni. De astă se și așezé În fațé, ca sé viné vreo babé că sé se așeze lîngé el, sé nu trebuiascé sé vorbeascé cu nimeni. Stétu Înghesuit lîngé fereastré și babă Galea cînd se așezé zise: „Uite ce béiețel cuminte”. I-a mirosit a célduré și a lapte tot drumul și, printre celelalte gînduri, mai trebui sé și-o Închipuie pe babă Galea cum mulge vacă Înainte sé viné la autobuz. Cu toate cé vacile erau curate și lui Șasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sépat În plus. Au Început sé sape amîndoi foarte Încet. Bohanțov jumétate de grédinițé și Șasa cealalté jumétate. Dar nimeni În afara lor nu stia cé ei sapé Încet. Pentru ceilalți, Șasa și Bohanțov sépau pur și simplu În grédinițé. Erau cuminți și sîrguincioși, si dedesubtul foii le lumină o semnéturé roșie, și-acolo unde scria „purtarea” cu litere mici și Înclinate „exemplaré”, ceea ce li se Întîmplă numai primévara. Céci numai Stela era tot timpul exemplaré. Era de Înțeles de ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu-i șade unei fete de șapteșpe. Să vedem cum o dregem". Mama și-a tremurat genele, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi ultima. Culți și desculți "! neam bun și blînd, de trădători, cuminte neam, frumoasă cruce, pe Fiii lui Dumnezeiești neamul cu drag pe cruce-i duce!" Cezar Ivănescu, Sutra XI marți, 21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu ochii ca razele laser. Găsise sunet pentru o poezie de Mihai Ursachi. I-o semnalasem eu. N-am auzit un lied atît de sudat melodic cu textul. Mi-l cînta de cîte ori voiam: "La ce bun poveștile cele cuminți, o, nu te gîndi ce riscant e ne cheamă o mie de făgăduinți în insula florilor, Zante". Am avut împreună un (ano)timp fabulos. Vrăjit, feeric, prea scurt. "E singurul loc unde ceasul nu bate, Vino, vom locui fără grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
derivă de la Toronto, cînd l-am întors din suicid cu o cartolină: "Bădișor depărtișor, ce-mi trimiți atîta dor", ci cu mult mai grav. Era inevitabil să plec atunci? "Fiara soarelui", așa se numește ultimul tablou de Rusalin Pop. Floarea cuminte, "sărăsoarea" s-a transformat într-un ochi rău. Flămînd nu de soare, ci de sînge. Un bărbat încearcă să strîngă recolta de aur, dar aurul se lichefiază, clocotește, îl înghite. Sîngele uman se cunună cu șuvoiul de lavă. "Cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chip familiar, estetic, rasat, propriul său chip. Un chip de care nu te poți plictisi niciodată, sau sătura privindu-l: dublul tău maimuțărit, ascultător, purificat... Se întoarce fără grabă la birou pentru a-și relua corespondența. Okurina stă nemișcată și cuminte la locul ei. Mirosul ei îi penetrează năprasnic nările ori de câte ori o atinge în treacăt cu exteriorul palmei sau cu cotul. Deschide rapid plicurile, ochii îi fug peste hârtiile ce devin instantaneu albe în contact cu aerul sau cu privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părea o negură ce căpăta încet contururi albe. Terasa, luminată de o sursă nevăzută, aducea cu acele globuri de cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite către urechi, cu aceeași grimasă surâzătoare. De data asta, purtau cizme de cauciuc înalte, iar doamnele blănuri elegante. Doamna de la mijloc strălucea într-o blană de vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
amalgamul energetic dacă Alimentară, în ipohondria ei, devenise paranoică în ceea ce privește sănătatea!? Un hit de muzică pop se auzea de la radio. Pătrunse într-o metarealitate, sigur, cu spatele înainte. Se multiplică în Alimentare de vârste diferite. Pe trepte, spre pod, ședeau cuminți: o Mioara în față, apoi tot ea, la 3 și 5 ani una lângă cealaltă, o treaptă mai sus o adolescentă ținând în mâini o Mioara-păpușă și tatăl ei cu chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fumegau încă trist. Dom’ Roja, se însuflețește Tîrnăcop, o să renască totul, cauciucurile, camionul, mesele și scaunele de la Dunărea, autobuzul. O să vi se mai dea o șansă s-o luați de la capăt, spune Dendé. Ce se-aude? Unde vă duceți? Stați cuminte dom’ Șef, zice Gulie, noi o să ne întoarcem într-o clipită. Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aștepte, m-am gîndit că mi-ar fi fost imposibil să urc în tramvai cu toată harababura asta după mine. La ora aia toate mijloacele de transport sînt pline ochi de muncitori, se circulă și pe scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu manivela portierei, ridicînd și coborînd neliniștit geamul, dar crezi că ar putea să fie ăsta un semn? Nu că m-aș îndoi eu de legitimitatea acțiunii, mă întreb și eu ca tot omul dacă nu cumva ar fi mai cuminte să amînăm plecarea pînă găsim un meseriaș care să i facă o revizie amănunțită, să fim liniștiți că n-o să ne lase undeva la mijlocul drumului cînd ne-o fi lumea mai dragă. Nici o grijă, spune Sena lăsînd neglijent din mînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atragem noi atenția, nu ești tu pățită deja? Zbîîîrrrr, tacatacataca, ce vă pasă vouă? le spune făcînd fețe-fețe, nu despre asta e vorba, adică e și una, și alta, încearcă să le explice, dar își dă seama că e mai cuminte să facă acum o pauză, o să le spună totul cu de-amănuntul puțintel mai tîrziu. O fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar așeza odată fiecare la locul său, continuă Angelina. Trebuie să mai aveți doar o fărîmă de răbdare, așa sînt uzanțele oamenilor în uniformă, întîi superiorii, și abia apoi ordonanțele, le explică. Vreți să spuneți că voi ați fost mai cuminți, își lasă în sfîrșit Roja brațele moi pe lîngă corp, aruncînd scîrbit din mîini bastonul Curistului, vreți să spuneți că ce ați făcut voi în depozit a fost cu totul altceva, știu că asta vă este pe limbă, să știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sfîrșit pe Tușica la brațul Curistului în mijlocul ringului de dans. — Să-mi spui dacă și acuma ți se mai pare ridicol, reia Roja urmărind primele mișcări ale șoldurilor celor doi. — Așa, cînd îi privești pe alții, totul pare normal, recunoaște cuminte Părințelul. — Din exterior întotdeauna poți să-ți formezi cea mai bună părere, spune Roja. — Doar n-o fi chiar dansul despre care pomeneați la început, își amintește Părințelul, pași dubli, sau cum s-o fi numind. — Ai mirosit-o perfect
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cristo și Regizorașul la pupitrul de comandă, frumoasă tripletă. Cele trei grupuri erau de fapt unul singur, se gîndește, s-au format cam în același timp, la scurtă vreme după ce s-a spart Mitingul. — Acum înțelegeți de ce am stat eu cuminte lipit de stîlpul ăla, preferînd să nu intru de bunăvoie în mocirla aia infectă? întreabă Dendé, amintindu-și de caietul său cu notițe. — O putem lua și în felul ăsta, se gîndește Gulie, de fapt n-a fost vorba de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]