1,140 matches
-
cu degețelul În gură și cu căpșorul sprijinit de pieptul meu e un semn clar că e gata să meargă la culcare. După cinci minute, mă strecor În camera ei Întunecată și constat că a adormit deja. Genele i se curbează dulce deasupra pomeților, și Încă Își mai suge blînd degețelul. Rezist impulsului de a mă apleca să o acopăr cu sărutări, căci știu că asta o va deștepta și că Încă nu doarme atît de profund. E o experiență cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca niște zurgălăi, când se mișcă. Nu vorbește niciodată, ci doar apare, apoi dispare, pâlpâind ca flacăra unei lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că am făcut efortul ăsta, pentru că micile mele prietene mă așteaptă să le interoghez. Aș putea al naibii de bine so iubesc pe mititicasta pânăn străfundul poriloriei. Nimic nu-i mai marfă decât o pipiță cu buze din astea micuțe care se curbează În sus și sunt scoase În relief de mult luciu de buze. Cea mai clasată pizdă tinerică Își dă seama de asta: n-ai cum să exagerezi când vine vorba de ruj și rimel. Simt o zvâcnire În cracul pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a dus la adăpostul ăla. Mi-am cerut scuze pentru asta, dar a avut o reacție exagerată. Deși În curând o să-i vină mintea la cap, nimic nu-i mai sigur. Sunt atât de absorbit de gândurile mele, Încât ratez curba spre Rossi. Opresc la un chioșc de ziare ca să-mi cumpăr un Playboy, un Penthouse și un Mayfair, Înainte de a trage În fața clinicii. Puțoiu ăsta de dr. Rossi se crede tare. Un nemernic de macaronar negricios. Se-mbracă bine Rossi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Burke. Motociclistul coti la stânga la o intersecție și privi înapoi cu ochii holbați la Larry și la distanța între ei, care se micșora vizibil. Coti din nou la stânga, pe prima alee pe care o zări, dar polițistul reuși să ia curba mult mai bine și se pomeni la un metru de urmărit. Unele departamente teritoriale de poliție puseseră la dispoziția agenților plase sau arme cu șocuri electrice pentru oprirea răufăcătorilor fugari, dar NYPD nu era atât de bine dotat. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a dormi singură, fără să te mai gândești la el, fără să aștepți să se stingă lumina, doar eu, în salonul dogorind de căldură chiar și în timpul nopții, șanțul dintre cele două părți ale canapelei îmi face umerii să se curbeze; de dimineață mă trezesc panicată, ce s-a întâmplat cu viața mea, îmi amintesc de el tulburată, ca și când aș fi citit o știre șocantă în ziar, ce face el toată ziua, la ce se gândește, ce își dorește, ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Nu știu ce anume, dar este enorm. Și ne aparține. Ție, mie, și copiilor... În raport cu mărimea navei extraterestre, tractorul care s-a oprit nu prea departe, părea minuscul. Din pupa epavei se ridicau spre cer doi piloni de sticlă sau de metal, curbați armonios deși ciudat. De departe parcă erau brațele întinse ale unui om culcat, fixat într-o rigiditate cadaverică. Unul era mai scurt și totuși simetria navei rămânea întreagă. Concepția navei era la fel de surprinzătoare ca și aspectul său. Poate că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în care se afla rimau la fel de bine cum se potrivește un personaj care nu consumă alcool în romanele lui Hemingway. Singurul lucru frumos al atriumului era balconul, care s-a dovedit un loc bun pentru agățat obiectul. Și totuși, balustrada curbată din bronz a balconului, cu spoturile sale luminoase, ca să nu mai zic de podeaua placată cu marmură verde și albă, și ea încrustată cu bronz, precum pardoseala unei catedrale opulente, nu mergeau deloc cu Planeta Plutitoare. Dacă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fapt, am fost crescut în Anglia. Mama s-a mutat aici când aveam trei ani. —Tatăl tău e încă în Franța? — Da, teoretic, părinții mei sunt căsătoriți, a spus Dominic și, spre desfătarea mea, buza lui de sus s-a curbat puțin înăuntru, în stilul unui erou romantic. Sunt genul de catolici care nu cred în divorț, dar care sunt perfect fericiți să trăiască în țări diferite. —Dominic, cu ce o plictisești pe Sam de data asta? Suki Fine apăru în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu asperităților pielii... sensibilă la alergii, după toate aparențele. Ochiul drept, puternic, denota un caracter plin de voință, pe cînd cel stîng, cu colțul plecat În jos și pleoapa lăsată, Îți inspira parcă milă. Nasul lung și subțire era puțin curbat spre stînga, iar buzele aveau o linie perfectă de parcă fuseseră trasate cu linia. Buza de sus, subțire și nervoasă, cea de jos, groasă și calmă. În stînga gurii se zăreau niște firicele de barbă scăpate de aparatul de ras. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul cenușiu al mamei sale. Spăla biata de ea rufe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
keyaki uriaș, despre care se spunea că atinsese vârsta de o sută cincizeci de ani. Dacă voiai să privești cerul stând sub el, din pricina frunzelor dese îți era imposibil să distingi măcar un firicel de albastru. Cărarea pavată era puțin curbată în preajma copacului și apoi continua, dreaptă, până în curtea interioară. De ambele părți ale cărării se aflau, față-n față, două clădiri din beton, cu câte două etaje fiecare. Numeroasele ferestre îți lăsau impresia că cele două clădiri arată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai degrabă, așteptarea aceasta paralizantă mă excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul se curba concav și, când mi-am Încordat abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era ca și când m-aș fi transformat În... Nu, asta e cam greu de exprimat. Până acum nu mi-am dat seama că unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a mesei. — Întocmai. Dar ce s-ar fi Întâmplat În realitate cu nava ta dacă ar fi trecut pe lângă Soare? — Ar fi fost atrasă de acesta. — Da. Se spune că „ar fi căzut În Soare“. Traiectoria ei s-ar fi curbat Înspre interior și ar fi lovit Soarele. Dar „astronava“ ta nu a pățit așa ceva. — Nu. — Deci, am aflat că masa asta plană nu este bună. Spațiul real nu poate fi așa. — Nu? — Nu. Ted luă castronul și puse portocala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
avea viteza necesară, ar scăpa de câmpul gravitațional al Soarelui. — Așa... — Deci am demonstrat că o astronavă care trece pe lângă Soare se comportă ca și cum ar fi intrat Într-o regiune curbă a spațiului din jurul său. În vecinătatea Soarelui, spațiul este curbat ca acest castron. — Perfect. — Iar dacă bila ta ar avea o anumită viteză, n-ar mai ieși din castron, ci s-ar Învârti la nesfârșit pe marginea vasului. Este ceea ce fac planetele În mișcarea lor continuă pe orbita. Puse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Tu nu ești eu“, continuă el să raționeze. Ba da. Tu m-ai creat. „Mai spune-mi“. Nu mai e nimic de spus. Fața i se odihnea pe metalul rece. Se răsuci pe spate și privi suprafața lustruită a sferei, curbându-se deasupra lui. Spiralele ușii se modificaseră din nou. Norman se ridică În picioare. Se simțea relaxat și liniștit sufletește, ca după un somn Îndelungat, În cursul căruia avusese un vis minunat. Își amintea totul cu destulă claritate. Se deplasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Grigurcu este printre criticii care au subliniat această nedreptate, evidențiind-o ca atare și luptându-se pentru recunoașterea meritelor literare ale poeților din al doilea "val" al generației '60 [...]. În epoca nouă, Cezar Ivănescu a trecut fără să-și fi curbat coloana vertebrală în cea zisă de Aur și fără să regrete avantajele care ar fi decurs din adaptare. Și pentru că Istoria, pe intervale mai mari, reglează perfect atât imposturile, cât și nedreptățile, e tot mai evident, azi, că poezia lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
zic, la care te duci, cine e? -Un șef... - Pot să vin și eu? - Cum să nu. Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe îi spuse unde era chemat și ne dădu drumul. Era o clădire mare, care se curba după curbura străzii. Străbăturăm lungi coridoare, de asemenea curbate ca și pereții, întîlnirăm legionari liniștiți, în cămăși verzi, care intrau și ieșeau din birouri. Gheorghe intră și el, fără să bată, pe o ușă. Nu-mi spusese să aștept afară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-l protejeze pe ofițer de atacurile criminalilor. Autorul principal Busolid în cele din urmă a recunoscut crimAșarătând și locul unde ascunsese sacul care era din aceeași țesătură ca și salteaua de pe patul victimei, acesta fiind ascuns sub o salcie curbată pe malul râului Bârlad și acolo s-a și gășit, fiind proba cea mai puternică ăcând a fost arestat mama lui Croitoru plângând striga :,, Ioane, nu ești tu criminalul’’, dar el zicea: ,, Taci mamă că eu sunt’’!). Pedeapsa criminalilor a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
A4 pe care era tipărit un nume, o adresă și totalul punctelor de fidelitate adunate Începând cu luna septembrie. 8 Norman Chalmers locuia Într-un imobil Înghesuit, cu trei etaje, În Rosemount Place. Strada lungă, cu un singur sens, se curba spre dreapta, clădirile de culoare gri murdar conturându-se deasupra drumului aglomerat și despicând cerul până nu rămânea decât o fâșie subțire de nori furioși, pătați cu oranj de luminile orașului. Mașinile erau parcate de-a lungul trotuarului aglomerat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la propunerea lui. — Nu suport să se râdă de mine, a zis ea În cele din urmă. Nu mai fac. Acuma nu râd, nu vezi? — Dar ai râs. — Of, nu mai fi atât de al naibii de femeie! Buzele ei s-au curbat ușor. — O să fiu exact ceea ce-mi place. Amory se Înfrâna destul de greu. Își dădea seama că nu are nici un dram de afecțiune reală pentru Isabelle, dar răceala ei Îl călca pe nervi. Dorea s-o sărute, s-o sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar tata spuse că pentru Miep va fi și mai valoros. — Dar soțul? Domnul van Daan. — Vreți să spuneți, domnul van Pels. Un domn încântător. Se uită dincolo de mine, de parcă trecutul era imediat după umărul meu, și gura ei se curbă într-un zâmbet nostalgic. Deci știa că tata o plăcea. Ochii ei reveniră asupra mea. Nu am văzut niciodată un nas atât de inteligent. Și își lovi ușor nasul cu degetul arătător. — Nu era nici o mirodenie pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Asta până când a văzut baloturile cu cărți. Trei baloturi așezate în fața rafturilor pe care se lăfăiau cele mai noi exemplare de cărți cu coperte de carton gros. Baloturi simandicoase, din carton de cea mai bună calitate, ale căror colțuri erau curbate astfel încât să imite conturul în formă de clepsidră - o imposibilitate anatomică - al trupului unei femei. Numele lui Alice era înscris pe fiecare siluetă cu litere roșii, mari și sclipitoare. Pe rafturile și-așa destul de spațiate erau așezate vreo două duzini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei și să li se uite în ochi; niciodată n-avea să se rostească vreun cuvânt de mustrare. Zach avea să se minuneze de felul în care ea avea să mânuiască apa; cum avea s-o respire și s-o curbeze în orice direcție. Cum avea să plămădească stânci care să se ridice sau să se năruiască după pofta femeii. În beznă, și-a imaginat orașe și parcuri de distracții, iar la răsărit a născocit caruseluri. Jina și-a dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]