1,053 matches
-
cinci poze rămase după plimbarea din Cișmigiu și se oprea la cea în care Elena, în picioare în rândul al doilea, privește în jos la el cum stă ghemuit în rândul întâi, jos între Aneta și Mara. Șuvița de păr curbată îi ascunde obrazul pe jumătate, iar peste pleoapa coborâtă cade umbra, așa că nu-i chiar sigur că la el privește. În fundal, în spatele grupului, puțin în stânga Elenei, se vede o sculptură reprezentând-o pe Fecioară sărutându-l pe frunte și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta stat în avion. Am tras fermoarul și mi-am făcut treaba. Pișatul părea îngrozitor de decolorat în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dezbrăcat repede. Are niște chiloți foarte mișto, dar nu prea merită osteneala să le dai atenție. Martina a pornit-o spre baie pe picioarele ei lungi și bronzate, interiorul coapselor având curburi gingașe ca articulația unei pensete (șoldurile late, spatele curbat dar lipsit de robustețe, bronzat, planturos). Apoi s-a întors, o revenire plină și frontală, carnea dând primele semne de fragilitate, având primele amprente ale trecerii timpului, ale morții, dându-ți certitudinea că dacă ai avut vreodată noroc - ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe frunte, conferindu-le o expresie încruntată. Apărătorile pentru obraji și bărbie sunt late, înconjurând fața, ce capătă un aer dur și invulnerabil, ca un legământ religios. Tiberius a ales ca simbol al pretorienilor scorpionul african cu acul lung și curbat, hotărât să-și ucidă dușmanul chiar cu prețul propriei vieți. Reședința de pe colina Vaticanus. După arestarea Agrippinei, reședința a rămas în părăsire. A fost locuită temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și când eu însumi m-aș fi aflat în tunelul de transmisie al mașinii, cu mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de căldură ridicându-se vara din asfaltul încins. Coborând ochii spre Vaughan, am încercat să-i controlez spasmul nervos. Mașinile ce ne depășeau erau acum supraîncălzite de lumina soarelui, și eram sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce se întindea cât era mașina de lungă de la stop și până la far. Pe apărătoarea roții din spate era imprimată vizibil amprenta masivei bare de protecție din față a celeilalte mașini, semnătura inconfundabilă a Lincolnului lui Vaughan. Am pipăit șanțul curbat, la fel de clar ca și despicătura rotunjită dintre fesele tari ale lui Vaughan, la fel de bine definit ca și anusul strâmt pe care încă-l mai simțeam pe penis când aveam erecție. Oare o urmărise Vaughan intenționat pe Catherine, lovindu-i mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrut să știu ce ești când nu îți sunt și ce viitor e acesta care nu stă în vârful cuvintelor numai în copitele cailor praf... metamorfoză... în strigătul meu Doamne m-ai crescut ca pe un melc iartă-mi brațele curbate și reci ca lemnul acesta din care mă cioplesc singură îmi privesc prefacerile în lăstari înalți răsar și Tu îmi faci arcul spre apus îmi faci săgețile suntem gata să tragem odată Tu o dată eu și totuși în aer nimic
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cetăți stranii, lipsite de ziduri și de creneluri, Înțesată cu turnuri În trepte, tipice pentru pustiurile de la Răsărit: un nou Babilon, cârmuit de femeia aceea, care domina peste oraș asemenea unei regine. Între cei doi Îndrăgostiți era apă, niște valuri curbate și crestate, pe deasupra cărora pluteau păsări ciudate și În care Înotau blânzii delfini și cumplitul Leviatan. Peste această barieră, brațul femeii atingea ușor mâna bărbatului, Întinsă ca să Îl apuce, iar Împreună alcătuiau un semicerc. Existau și niște semne gradate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la fel, dar pe măsuța de cafea nu mai zăcea nici una din revistele ei trimestriale de literatură, iar în comoda din sufragerie nu mai era nici un pulover de cașmir împăturit. Pernițele de pe canapeaua folosită de mine în ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan. Secretara dispăru cu scaunul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amintește de casa perfectă românească. În eforie Sud, o stațiune curată și frumoasă, micuță, sunt case pitorești și vilișoare de lux. Pe măsură ce ne apropiem de Buzău nu mai sunt înălțimi abrupte, nici iazuri, ci se văd șoselele înalte, strâmtuțe și curbate devenind mai drepte, curbele mai sinuoase, spicele de grâu nu mai sunt aurii și verdele pătrunde și șoseaua, pe ici pe colo în linie dreaptă, e însoțită acum de plopi. Fulgii de plopi dansează în tren. Și pe geam se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
inedit pentru seară, un șirag de perle lung ce mergea cu rochia mea albă de seară și un ceas încrustat ce tânjea să fie purtat la un cocktail de după masă, o eșarfă de mătase naturală și o vază mare și curbată plină de trandafiri artificiali. Angajații luară pachetele și le urcaseră în camera mea. Îmi povesti cu lux de detalii cum îi fu în călătorie și ce locuri noi văzuse. În viața mea nu se petrecuse nimic extrem de important. Îmi făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am cunoscut ieri noapte... Își aminti. O cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o cunoaște. O remarcase după ținuta ei decentă și elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare înger decăzut, un gogîltan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a gazdei sale roșcovane. Și în care propriul lui nume îi sări
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ultim gest de extravaganță. După ce-și culesese toate extremitățile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare. Zburlindu- și savant cutele rochiei, într-o arteziană de dantele, plutind la limita legilor fizicii... Și imprimîndu-și propriului corp o postură ciudată, rafinat curbată, aplecată grațios înainte. De parcă ar fi avut de oferit cuiva, duh, spirit, particulă de praf, navigând prin încăpere, hârtia netezită dintre degetele ei, ca pe-o variantă esențializată a unui buchet de flori... - E reverența ei preferată... cu care a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împărtășea preocupările și era mult mai priceput decât ea, Liviei Cramm i se părea indispensabil. Deggle obișnuia să poarte tot timpul cu el ceea ce numea bagheta sa magică. Era un obiect extraordinar: cilindric, lung de vreo cincisprezece centimetri și ușor curbat. Extraordinar era faptul că era făcut din piatră dură. Vultur-în-Zbor nu mai văzuse niciodată așa ceva. Unde ai găsit-o? l-a întrebat el odată. Deggel l-a privit misterios și i-a răspuns: — Este tulpina unui trandafir de piatră. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe o plută și peștii care săreau din ocean în blidul cerșetorului și mureau pentru el. Balene ce se împerecheau. Și multe alte lucruri. Dar nicăieri pe mări, cu toată liniștea apelor, cu toate minunile de dincolo de orizontul lichid și curbat, n-a putut să-și vadă sau să-și adulmece sau să-și simtă propria moarte. Moartea: un fluid albastru, albastru ca marea, dispărut pe gâtlejul unui monstru. Nu-i mai rămânea decât să supraviețuiască. Dezbrăcat de trecutul său, părăsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
albastru îi flutura peste fund. în rest era gol. Avea cercei de femei în urechi, fard roșu de femei pe obraji, ruj de femei pe buze. Sprâncenele îi erau pensate ca niște arcuri subțiri, iar genele îi erau lungi și curbate. Și vocea aceea - o voce nematurizată, subțire, de eunuc, o travestire a propriei voci. — Vino, Născut-din-Moarte, îi spuse acela. Vino. în mâna dreaptă creatura ținea un topor ușor sau un tomahawk. în mâna stângă avea o pușcă. Vultur-în-Zbor n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din viață la o proprietate pariziană. Această schimbare a atras după sine și Întoarcerea În sat a fetei Ochenoaiei. Adevărat este că Viorița era dăruită de la Dumnezeu cu o mare frumusețe fizică; ochi negri admirabil umbriți de genele lungi și curbate artistic părul negru, lung și lucios, care scăpăra În lumină, coafat ca al divelor din anii ’30, tenul neted și curat, siluetă bine proporționată și zveltă, ca a unei viitoare miss din deceniul opt, buze arcuite letal, ca ale unei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zerouri, nici cu adevărat niște cifre, aceste creaturi sunt poate niște zecimale. În această cetate tristă, viața se reduce la o pensie sau câteva rente Înscrise În registru, În timp ce eleganța este dată de draperiile cu franjuri, un pat cu tăblii curbate și sfeșnice sub glob de sticlă. Dacă vom continua să mai urcăm câteva trepte pe scara socială, acolo unde oamenii ocupați se cațără și se mișcă În bătaia vântului asemenea unor tineri marinari agățați Între odgoanele unui vas uriaș, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atârnate de cabluri de oțel, care mergeau de la galeria în care ne aflam noi până la cealaltă, de pe peretele opus. Cele mai multe dintre ele erau goale; decorul pentru Virginia Woolf era fix, singurul lucru care atârna făcea parte din cicloramă, o bară curbată, care ajungea până în spatele decorului, susținând pânza de fond, de care era atârnată iedera falsă, de o mie de lire. Din când în când, barele vibrau ușor, lăsând să pătrundă lumina, care apoi aluneca de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu podele din lemn, lustruite, mese din sticlă opacă și scaune negre tapisate care aveau, din câte îmi dădeam seama, spătare aerodinamice. Un tânăr îmbrăcat într-o haină Nehru 1 neagră și care stătea în spatele unei tejghele înalte de lemn, curbate și libere, ne-a luat hainele și ne-a condus la masă, după nț, nț-ul de rigoare pe care i-l adresă lui Hugo pentru că nu făcuse rezervare. Maiestuos, Hugo nu-i băgă în seamă reproșurile. Vin aici atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu un singur bărbat care trebuia să ocrotească două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]