6,583 matches
-
în mijlocul străzii. Copii îl strigară: - Ce faci, nene Takamura? - Uite, voi sparge strada ca să repar niște cabluri, răspunse japonezul preocupat. Mulțumiți de explicație, copii dădură din cap că bine și plecară să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
început să-mi explice cine e el, cine sunt ceilalți. - Eu sunt Take, cu kappa, zise. - Eu sunt Alex, cu B de la frunză, am zis scuturându-i mâna. - Sunt regizor, adăugă el. - Sunt dulgher, am precizat eu. Lumea mă privi curioasă. - Dulgher? zise o fată. Adică sculptor? - Da, am răspuns. Sculptez rame de geam, scări, tot ce vrei. - Nu, Andreea, mă salvă Luca. Alex este chiar dulgher. Face rame de geam. E specialist. - Deci ea e Andreea, prietena mea, continuă Take
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar măcar văzuse Olanda - Amsterdam, Rotterdam, Den Haag, Eindhoven. Fumase toate felurile de hașiș accesibile legal în Amsterdam, dar fusese oarecum dezamăgit de ele. O bere avea asupra lui un efect considerabil mai mare. Iar femei avusese vreo patru, toate curioase să afle cum fute un japonez. Cel puțin așa credea Shuoke. Și aflaseră. După patru luni de stat acolo începuse să se plictisească. Fumase hașișul, văzuse orașele, futuse femeile. Ce mai era de făcut? Un prieten olandez îl luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vreo șaizeci de oglinzi, capitonând interiorul unei cutii mari, transformă o creangă într-o pădure, un soldățel de plumb într-o armată, o cărticică într-o bibliotecă. Oamenii de afaceri cărora, înainte de ședințe, le arăt colecția mea, aruncă priviri superficial curioase asupra acestor aparate bizare. Nu știu că mi-am construit imperiul financiar pe principiul caleidoscopului și al mașinilor catoptrice, multiplicând, ca într-un joc de oglinzi, societăți fără capitaluri, exagerând creditele, făcând să dispară pasive dezastruoase în unghiurile moarte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ținut o săptămână în celulele noastre la izolare, apoi l-am interogat eu însumi. Nu era vorba de nebunie; poate numai de disperare; pariul cu femeia era pierdut de o bucată de vreme; ea era învingătoarea; lectura ei tot mai curioasă și nestăpânită reușea să descopere adevăruri ascunse în falsul cel mai nerușinat, și falsuri neatenuate în cuvintele ce se pretindeau cele mai adevărate. Ce-i mai rămânea iluzionistului nostru? Ca să nu rupă ultimul fir care-l mai lega de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bucătărie. — Ea e, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Mereu trântește ușile. În toți anii de când lucrează aici, n-a închis niciodată ușa fără zgomot. Tot timpul n-aud decât zbang, zbang. Să mergem s-o vedem, propuse Mma Ramotswe. Chiar sunt curioasă s-o cunosc pe doamna aceasta care a avut grijă de tine atât de bine. Domnul J.L.B. Matekoni o conduse în bucătărie. În fața chiuvetei, umplând un fierbător cu apă, stătea o femeie la vreo treizeci și cinci de ani. Era vizibil mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nedreptate. Republica Botswana făcuse o mare greșeală trimițându-l pe fratele ei la închisoare. Există oameni mult mai periculoși decât el, de aceia de ce nu se atinge nimeni? Este oare drept ca oameni ca... Lista era lungă și, printr-o curioasă coincidență, trei dintre cei enumerați erau cunoștințe de-ale ei, doi dintre ei chiar cunoștințe intime. Și își propunea să i se adreseze tocmai unuia dintre aceștia, domnului Philemon Leannye. Omul îi era îndatorat. Odată le spusese polițiștilor că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i le dă doar dacă ia și donația. Acolo, în rond, nu se vede prea bine. O să zboare cu balonul, îi așteaptă Dinulescu la protocol la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu aveți voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede! Taxiul galben, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la un loc, spuse el dînd din nou din cap, convins. Nu ești nebun, nu... Ești cumplit de viclean, În stare să faci să se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit... Bărbații, care de-acum Își lăsaseră deoparte treaba, se apropiară, curioși să cerceteze mai Îndeaproape stîrpitura zdrențuroasă și respingătoare pe care o capturase Miguelón și majoritatea nu s-au putut stăpîni să nu se Încrunte, scîrbiți, În vreme ce Oberlus Își Întorcea fața, Într-o Încercare absurdă și zadarnică de a evita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar tot atît de bine se putea ca omul să fi răposat ori să-și fi schimbat zona de acțiune. Erau secrete care nu ademeneau pe nimeni dintre cei care știau că există. Oamenii săi erau dintre cei mai puțin curioși funcționari din lume. Foarte ușor puteai crede că este vorba de indiferență, dar nu era așa. Erau pur și simplu buni profesioniști. Îi verificase pe fiecare în parte vreme îndelungată și nici o angajare definitivă nu se făcea fără un stagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să auzi ceea ce nu ți se spune". Slavă domnului că mai existau și reguli care, orice ar fi, nu vor fi încălcate niciodată. Și-a strîns obrajii în palme și s-a uitat la Bîlbîie cu o privire blîndă, ușor curioasă, în stare să liniștească și pe cel mai vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea că ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
duse pe malul Senei, undeva, la marginea orașului, și stropite cu acid. Maurice Joly va fi adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară câțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
obișnuiesc să se dedice prinderii de pești zburători, s-ar crede că cea mai mare plăcere a lor este să se învârtă în jurul oricărui obiect plutitor, lăsându-se foarte usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari și buzele cărnoase. Se întoarse spre hartă și îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doi. Să le creeze o stare de disconfort, așa cum făcuse, cândva, cu Ernest Radak. Mânată de o astfel de intenție, ea îl vizită pe Ștefan. Din ziua aceea își petrecu cel puțin o oră așezată pe canapeaua din cabinetul lui, curioasă să afle tot ce se întâmpla în viața fostului soț. Bărbatul crezu, cu toată sinceritatea, că ea își pierduse mințile dar se feri să facă vreun comentariu. Luana cunoscu acolo pe un oarecare Laur Midea. Un personaj cu o labilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o poezioară stupidă pe care-o țin minte de-un car de vreme, zicea. Nu conta ce spune, pentru că Adam nu-i lua În seamă bombănitul, dar de Îndată ce o lua de la capăt cu acele imposibile șoapte nearticulate, simțea o Înțepătură curioasă, o durere care sporea grabnic, o sen zație de arsură care devenea tot mai fierbinte, Îi umplea capul și-i strângea stăruitor ochii În căușul orbitelor. Nu mai era În stare să citească ori să se concentreze și era atât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară Încă de a doua zi, iar numărul copiilor de la orfelinat crescuse cu doi. Asta-i tot ce știu. Adam a băgat de seamă că, În mod curios, se liniștise, iar capul Îi devenise limpede dintr odată. Respirația i se potolise, abia dacă i se mai auzea. Nu-și dădea deloc seama de ce nu fusese mișcat mai puternic la auzul celor spuse, toate acelea nu-i păruseră o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atunci. În ciuda neîncetatei cacofonii și a Înghesuielii, Începea să simtă cât de singur și de părăsit putea să fie. Începea totodată să-și dea seama că-i venea tare greu să suporte așa ceva. În preajma lui Karl nu cunoscuse niciodată sentimentul curios că s-ar afla singur pe lume. Nici măcar nu-i trecuse prin minte că s-ar fi putut simți vreodată părăsit. Dimpotrivă, dacă s-ar putea spune că până atunci resim țise ceva de felul ăsta, fusese mai degrabă ideea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și a lui Hanawi. Furtuna a ținut două zile la rând, iar când apele s-au potolit, pescarii au dat peste barca lui zvârlită de valuri pe stâncile care Încercuiesc vestul recifului. șubred, catargul se frânsese, dar vela, În mod curios, era intactă, plutea pe apa verde și limpede. Marea era oglindă, netedă din nou, greu de Închipuit că fusese furtună. Cum știi, așa-i În Perdo, schimbările sunt așa de mari, așa de deosebite, Încât e cu neputință să-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i Într-adevăr semnificativ. Ce e de luat În seamă e că până și-un țăran analfabet poate să se regăsească În sunetele felului ăstuia de poezie. Noi am crescut cu ele, urechile ne sunt obișnuite. și-n felul ăsta curios, Înseamnă ceva pentru noi toți. Simțim ce poate să fie un popor unit, liber În țara lui. și ce mai contează atunci dacă afli că Hanawi nu s-a născut de fapt pe vreuna dintre insulele acestea Îndepărtate, ci la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar Z i-a făcut semn să tacă, Încet, aproape teatral. Din avea gura Întredeschisă, cu bărbia Înălțată sfidător, totuși n-a mai zis nimic. Adam a privit arătătorul lui Z, ținut În dreptul buzelor ei fin desenate, arăta În mod curios a deget de bărbat. Înainte de a se Întoarce spre radio, l-a privit o clipă pe Adam, de parcă i-ar fi cerut să fie iarăși atent la discurs. — În ultimele ore, bravii noștri soldați indonezieni au Început să lovească Însăși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rămas Întinsă pe lângă corp. Își freca degetele unele de altele, parcă s-ar fi jucat cu nisip. Nu sun tem nici de la ambasadă și nici de la vreun ziar, a continuat Margaret când a observat că infirmiera Îl scruta pe Mick, curioasă și bănuitoare. Pacientul e o persoană la care ținem foarte mult, iar noi, singura familie care i-a rămas, am suferit când n-am mai avut nici o știre de la el. Are un fiu, priviți, vă rog. I a Întins o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Au pornit spre o băncuță de la marginea curții. — Ce mai e cu piciorul tău? — Nu prea rău. În unele zile nu prea e bine. Azi pare să fie-n regulă. Doctorul Îmi spune că o să rămân cu un mers mai curios. Dar cred că greșește. A râs, un râs limpede, plăcut, care a făcut-o să se simtă mai bine. Dar ce s-a Întâmplat, de fapt? Am auzit doar frânturi. Karl a oftat și a Înclinat capul. — E groaznic. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]