1,698 matches
-
stăpâni pe viața noastră, atâta timp cât începutul și sfârșitul ei sunt hotărâte de altcineva? în schimb, omul a câștigat marele privilegiu al sinuciderii. E drept că natura a pus în fiecare ființă un bun gardian instinctul de autoconservare. Animalele nu-și curmă zilele datorită lui. Noi însă, animale raționale, știm să judecăm, să analizăm, să comparam, să punem în balanță, să alegem, să spunem "Nu"... Ehe! Știm atâtea lucruri încât bietul instinct nu mai face față presiunii. De aceea acest gardian bătrân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
O societate care apără cu atâta înverșunare proprietatea privată, uită să acorde și să respecte cel mai elementar drept proprietatea privată asupra vieții, care a ajuns pe nesimțite un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
decât între două adrese, și amîn-două la locuințele ei, la țară și la oraș, era limpede că nu vrea să se prindă în obligațiile corespondenței. Pentru cine se teme ea? Probabil că numai pentru mine. Vrea să mă vindece, să curme jocul, pe care desigur l-a înțeles prea primejdios... Primejdios, pentru că ceea ce se petrece în mine ori nu are nici un ecou în ea, ori dacă are, ea vede lupta care se dă în mine și imposibilitatea de a fi fericit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ibrăileanu - Adela "strigă că e înamorată de el, că are să-i facă portretul din memorie...". Deci Adela și pictează "din memorie", nu doar cântă la piano foarte bine! Putem aminti, în paranteză, și de o egalizare volițională, căci și Adela curmă de atâtea ori expansiunea erotică. Amânarea mărturisirii alternează, în cazul Adelei, cu provocarea ei. Doar, în final, Adela manifestă slăbiciune, abandonîndu-se pasiunii bărbatului, și el cu voința fisurată. Și acum o întrebare sentimentală. O iubește intelectualul Codrescu pe Adela? Cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un prieten al miresei sau al mirelui? m-a întrebat apoi, călcând cu delicatețe drept în miezul problemei. Mă rog, de fapt nu sunt chiar un prieten ală — Nu cumva să spui că ești un prieten al mirelui, mi-a curmat vorba doamna de onoare de pe bancheta din spate. Mi-aș dori să pot pune mâna pe el măcar două minute. Doar două minute, nu mai mult. Doamna Silsburn s-a întors rapid - dar complet - cu fața spre cea care vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu-i așa? — Oh, Dumnezeule, doamnă Silsburn! — Poftim? mi s-a adresat ea cu răceală. — Scuzați-mă. Nu-mi acordați atenție. Sunt puțin amețit. Am dat pe gât o băutură tare, în urmă cu cinci minute, în bucătărieă Mi-am curmat vorba și m-am întors brusc. Auzisem un pas greu, familiar, pe podeaua neacoperită a holului. Venea spre noi - la noi - într-un ritm precipitat și, într-o secundă, doamna de onoare și-a făcut zguduitoarea apariție în cameră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o mănânci, mai e Încă viață agitată Întrânsa. Dacă o consumi, toată această agitație intră În tine. Se instalează În fiecare por. Cu alte cuvinte, te Încarci. Porți În conștiința ta alte conștiințe, alte destine al căror curs a fost curmat printr-o voință din afară. E drept că și vegetația e viață. Plantele au conștiință. Sistem nervos și creier risipit În nervuri. Dar o viață mai simplă, mai pură. Te Încarci mâncând și legume, dar, cum să-ți spun, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâncând și legume, dar, cum să-ți spun, e o Încărcătură mai ușoară. Mintea și inima Îți lucrează mai bine dacă nu consumi decât elemente simple... Totuși, nu trebuie să uităm că semințele depozitează În ele viitoare vieți. Și a curma viața uneia Înseamnă a curma un șir Întreg de vieți. De destine ce nu se vor Împlini. Dar poate că destinul lor e tocmai să nu se Împlinească. Savanții noștri au făcut tot felul de experiențe pe animale și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-ți spun, e o Încărcătură mai ușoară. Mintea și inima Îți lucrează mai bine dacă nu consumi decât elemente simple... Totuși, nu trebuie să uităm că semințele depozitează În ele viitoare vieți. Și a curma viața uneia Înseamnă a curma un șir Întreg de vieți. De destine ce nu se vor Împlini. Dar poate că destinul lor e tocmai să nu se Împlinească. Savanții noștri au făcut tot felul de experiențe pe animale și pe plante. Dacă Închizi, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În situația când se Încumeta să țină ochii deschiși. Ca de fiecare dată, după aproximativ patruzeci și opt de ore, dacă inima ori alte organe vitale suporta activitatea distructivă a undelor electro magnetice, atunci după această maximă Încercare de-ai curma zilele, corpul omenesc intra În faza de relaxare. Totuși, fiind suficient de slăbit, nu se incumetă să plece la drum, izolânduse În singurătatea lui Încercând să-și fortifice moralul, hotărât să nu cedeze viața În schimbul Întunericului veșnic! În ziua imediat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pledoria cu vocea scăzută. „Credemă, n’a fost ușor să-l abordez...E plin arestul miliției cu indivizi ce fură din avutul nostru, al tuturor...! Sărmanul are spre rezolvare atâtea dosare Încât nu le mai știe numărul...!” „Bine, bine...” - Îi curmă Tony Pavone avântul oratoric. „Ai discutat problema...?” „Mai Încape discuție...? Eu sunt om de onoare, domnule...! Pe scurt. Maiorul Huzum fiind incoruptibil, Închipuiește-ți, n’a fost ușor să-l ademenesc. Să fiu sincer, pot afirma cu suficientă convingere: maiorul Huzum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poți spune de unde le-ai cumpărat...?” „Miliția m’a obligat să dau câteva zeci de declarații În acest sens...! Am făcut-o și În reclamația de față și de aceia Îmi permit să vă dau o sugestie. Dacă doriți să curmați comerțul clandestin cu țigări americane, punețile În vânzare liberă...!” „Ușor de zis, dar de unde să luăm valută occidentală...? Datoriile noastre la capitaliști au atins cifre astronomice, după cum cred prea bine ai cunoștință. În fața acestui declin financiar, organele noastre de securitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lacrimele, oftând. „Ce pot spune...? Trebue să mă mulțumesc, deoarece nu am primit În plus. Totuși, zece ani de zile pentru o faptă imaginară...! Desigur,hazardul, sunt la discreția lui...!!” Evident emoționat, Maistrul de șantier lăcrimă, hotărând pe dată su curme suferința sărmanului nevinovat, Îl Îmbrățișă bărbătește, exclamând. „Sunteți liber...! Instanța de recurs v’a radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici măcar În favoarea dreptății să intervină având teamă să nu se interpreteze ca favorizare a infractorului, pierzând În cel mai fericit caz, privelegiile...! Unde să-și găsească dreptatea...?” Oare, ce avea de făcut...? Unde poate afla un om adevărat care să curme, să sisteze toată această amărăciune provocată de un paranoic anchetator...? Chiar, nu putea afla pe cineva care să-l ajute dezinteresat...? Intrat aproape cu toată ființa lui În ceață, se scufundă În nesiguranță și mai mult intr’o zi, atunci când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două produse fiind insuficientă pentru a corespunde rațional În oricare gospodărie, puținul care totuși puterea Îl oferea populației prin magazinele sale, era vândut pe sub mână la prețuri exorbitante, iar unii ce aveau parale făceau stocuri peste limita necesară. Pentru a curma acest comerț la bursa neagră, Dictatorul analfabet Nicolae Ceaușescu mai emise un Decret de Lege, tot la fel de Întortochiat ca și cele anterioare cu diferite Înțelesuri În care nimeni nu mai știa unde să se Încadreze, evitând complicațiile. Decretul suna cam
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de suportat. Totuși, așteptarea se dovedi a fi nu prea lungă, iar În momentul când o văzu ieșind afară din instituție, o privi Întrebător. Mai mult alergând fata, Îl luă de mână peTony Pavone, ocolind colțul unei alte clădiri și curmă emoția prietenului ei, arătându-i viza opținută, În timp ce, cu lacrimile curgându-i șiroaie, Îi șopti fiind agățată de grumazul lui. „Prietenul meu drag, bucuria vieții mele...!! Ziua salvării noastre din totalitară Închisoare e atât de aproape Încât, zilele ce le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
facultate și de acolo mai departe. La școala asta se plictisea și stătuse departe de locuri în care se putea face carte, doar pentru că era de la țară și părinții n-aveau cu ce să o țină prin internate. Sărăcia îi curmase drumul spre o carieră. Voia să câștige proprii bani ca să devină cineva în viață. Liviu Miron 150 Eu fugisem de școală mereu. Degeaba visam sub nămeți. Ea urma să se întoarcă în locurile natale, iar eu poate că la oile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
eu... Dar neică Marin întreba întruna pe rumân... Omul spunea acum că nu poate ști, i s-a părut... —Bine, de ce întreba? El nu știa că n-am fost?... Simții că prea întrebam și răspundeam ușor. Trebuia mai bine să curm dintrodată ciorovăiala aceasta. Sandu, tot zâmbind, mă privea în ochi. Eu, acuma, tăceam. Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai să știu... Atât... Și ochii lui șireți așteptau parcă o mărturisire. Eu încălecai repede și dădui pinteni calului. Iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o plajă, să se întindă goală pe nisip și să lase valurile să-i scalde trupul, ca și cum s-ar fi încredințat efluviilor unui bărbat. Prințul putea de acum s-o ia înapoi fără să încalce Legea. Discuția noastră s-a curmat atunci în hohote de râs. În loc să râd, am rămas înlemnit, cu mâna crispată pe epistolă. Pe dinaintea ochilor mei încremeniți treceau iarăși imagini îndepărtate în care mă vedeam copil, împreună cu mama și cu Sara, în prăvălia librarului-astrolog, al cărui glas îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
elevi, pe care cu dăruire i-a îndrumat câteva decenii. Niciun gând de recunoștință nu e pe măsura acestei vieți - prea scurtă din păcate - dăruite în întregime celor din jur - copiii, părinți, prieteni, colegi - până când o boală necruțătorae i-a curmat firul. Dacă am alege doar două cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
amăgirea odgonului cu care suntem legați în laț: cu cât e mai lung odgonul, cu atât ni se pare că suntem mai liberi. Nu era a mea ideea. Citise Ester cam despre așa ceva în Dostoievski și îi plăcea să-mi curme entuziasmele, când mă pomeneam lăudându-i cine știe ce poleială a multilateralei noastre dezvoltate care îmi luase ochii: „Odgonul, Simioane, odgonul când ai să-l simți?“. Când am simțit odgonul, rămăsesem fără Ester. Fugisem de ea în bicisniciile istoriei mele. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva, nu știe de ce, iar plăcerea ascunzătorii dispăruse În Întregime În momentul În care s-a auzit din nou motorul mașinii. Abia după ce și acest zgomot s-a În depărtat, s-a decis să iasă din tufele ocrotitoare și să curme, În sfârșit, plânsul acela care devenise greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]