1,302 matches
-
confuzii și erori. Procese de dezagregare socială, grave atât prin amploarea lor, cât și prin efectele viitoare, au fost deficitar și ezitant tratate. Tema necesității „strângerii curelei”, oricât de bine ar fi sunat într-o perspectivă ideologică activistă, avea două cusururi fundamentale. Pe de o parte, cuplarea ei cu accelerarea polarizării beneficiilor, cu îmbogățirea peste noapte a unui segment redus de populație și împingerea în sărăcie și chiar în mizerie a unui segment mare al acesteia, a creat o profundă criză
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
instituții să treacă de partea revoluției, chiar dacă au mai existat rebeli izolați, din diverse grupări ale Armatei și Securității, care au produs victime. Perva și Roman se întreabă, însă, dacă Armata a jucat într-adevăr un rol clar și fără cusur în decembrie 1989: „Dacă în ajunul revoluției o mare parte a conducerii armatei se afla de partea conspirației, cum se explică faptul că armata a tras asupra manifestanților și la Timișoara, și la Cluj, și chiar la București? Nu cumva
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Carol era puțin neliniștită când a intrat În sala de conferințe la prima ei ședință a managerilor. Ca nou director de marketing, era entuziasmată de oportunitatea care i se ivise și și-a dat silința să facă un raport fără cusur pentru colegii ei. Înțelegea importanța primelor impresii și-și plănuise cu grijă fiecare detaliu al prezentării. În timp ce Își ocupa locul la masă, unul dintre directorii de vânzări, observându-i materialele pregătite pentru colegi, a comentat: „Sper că nu ești dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
producție la normă deseori compromit exact obiectivul pentru care trebuie să concureze. Evitarea riscurilor Acum câțiva ani, am fost Însoțit Într-un tur al unei fabrici de către managerul ei de producție. I-am spus că rămăsesem impresionat de operațiunile fără cusur de acolo. „Mulțumesc”, mi-a zis el. „Suntem foarte mândri de fabrica noastră.” Îndreptându-ne spre locul unde se lua pauza de cafea, bărbatul s-a Întors spre mine și mi-a spus: „Nu știu dacă știți, dar 99% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care se petreceau În sufragerie Ă ceea ce Îmi oferea o oarecare intimitate față de tachinările fraților și surorilor Ă, Începeau Întotdeauna la fel. Mama avea o cutie În care se aflau zece agrafe. De fiecare dată când discursul era prezentat fără cusur, primeam laude și o agrafă. La fiecare greșeală, În schimb, mă Încuraja, dar Îmi lua Înapoi agrafa. Repetițiile durau până ce reușeam să obțin toate cele zece agrafe. Nu mi s-a permis niciodată să mă dau bătut până ce nu obțineam
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
recursul lui Voronca la forma fixă, clasic-disciplinată a sonetului, el devine, pînă la urmă, semnificativ pentru evoluția scrisului său, Înscriind, și la acest nivel al opțiunilor formale, o aspirație - nerealizată, de altfel - spre un echilibru dificil de atins. Aproape fără cusur dacă le considerăm sub unghi strict tehnic, sonetele din acest ultim ciclu românesc nu pot disimula Însă fisurile lăuntrice ale eului, vulnerabilitatea pe care am evocat-o. Ipostaza "eroică" a subiectului liric cedează, cum s-a văzut, locul celei a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
frumos cartea ce vine din limba latinească, dar este sigur că stilul său nu va mulțumi pe toți, căci: „Căci știu că nu-i om să facă Vrun lucru la toți să placă. Fiecăruia Îi place Aceea ce Însuși face Cusurul altui zărește, Îl judecă-l prețuiește, Iar d-al său să poticnește...” Morala sare, va să zică, În ajutorul prefăcătorului: nu există critic totalmente drept, oricine judecă aspru pe alții și este Îngăduitor cu sine! Așadar, orice cîrtire este suspectă, orice reproș
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plăcută) și un mijloc, ca oricare altul, de a trăi. Unii sînt bogasieri, cămărași, covaci, el, Pann, a ales să fie compuitor și poet. N-a avut dascăl, ceea ce nu Înseamnă că n-are modele. Nu e un meșteșugar fără cusur, dar este unul, Își asigură el cumpărătorii, dornic de desăvîrșire. Defăimătorii pot zice orice, Pann tipograful va persevera pentru că umblă pe căile virtuții și ale folosului. Este o fină diplomație În rîndurile de mai jos: „Într-aceste cărți, domnilor, puteți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unul, Își asigură el cumpărătorii, dornic de desăvîrșire. Defăimătorii pot zice orice, Pann tipograful va persevera pentru că umblă pe căile virtuții și ale folosului. Este o fină diplomație În rîndurile de mai jos: „Într-aceste cărți, domnilor, puteți găsi destule cusururi, căci, după cum am zis, dascăl mi-am fost singur, pentru care nu mă sfiiesc de dumneavoastră, carii cunoașteți și știți poezie ce va să zică, știind că cei Înțelepți niciodată nu defăima, că mă tem de aceia ce măsoară rîndurile cu compasul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
va permite. Trebuie să arătam respect. Cu toate că tavanul se prăbușise ceea ce se întămpla acum atingea culmile fantasticului. Din praf se ridicară trei contururi de persoane. Încet, începănd din vărful picioarelor aceste schițe se umplură cu materie. Erau niște manechine fără cusur a căror frumusețe ademică nu putu fi contemplată de căt căteva clipe de către Luca deoarece el nu trebuise să închidă ochii. Își arătase suficient de mult respectul prin simpla existență și ocupație. O voce puternică comandă: Mantiile, te rog. Ștefan
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
dare de seamă despre purtările nocive ale lui fra' Tommaso în perioada cât a stat la Cosenza, când a dezbătut probleme de credință cu un evreu convertit; om care a trădat, nedemn fiind de a se întâlni cu persoane fără cusur și mai ales de a avea contact cu oameni ai Bisericii. Slăbiciunile și vinovățiile mele apar de unde nu te-aștepți; o minte și o mână invizibilă mă urmăresc, mă pun în fața unor noi dificultăți, fără să le anuleze pe cele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
către mine și m-a oprit. Și, oricum, nu te poți sinucide în vis. — Eu cred că da. Oricum, nu poți să mori dintr-odată. Eu, de pildă, eram perfect treaz. Îmi amintesc fiecare mișcare și nu-i găsesc niciun cusur. N-aș fi crezut că o să reușești atât de bine dintr- odată. — Totul a fost dintr-odată, se strădui el să zâmbească. E ceva să mori de două ori în aceeași viață. Cosmina duse taburetul sub masă și se apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mic gest blând de semnalare, ridica îndată ceașca, fără a-și desprinde atenția din mijlocul planurilor lui. Însă după două săptămâni Ioanide se simți apăsat de situație, prin chiar paradoxala ei cordialitate. Natural, știa bine că doamna Ioanide avea toate cusururile din lume, că supărarea lui se documenta pe o lungă listă de crime mărunte, însă în atâtea zile umoarea neagră îi pierise în întregime și privind cu coada ochiului la doamna Ioanide o găsea inofensivă, necesară, distinsă. Simțea că se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pildă, niciodată Erminia nu s-ar fi gândit să reproșeze lui Ioanide infidelitățile sale, presupunând că vina e totdeauna a femeii neglijate și că dragostea bărbatului are în ea ceva incoercibil și de la sine motivabil. Ea găsea femeilor câte un cusur, lipsă de frumusețe, neglijență, indiferență. Pe bărbați îi scuza, și chiar despre Gonzalv Ionescu, pe care, firește, Ioanide îl făcuse dobitoc, îl găsi politicos, îndatoritor. Hergot și Erminia iritau pe Ioanide la fel ca și Elvira, prin faptul că duceau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
importanță are? Copiii sunt frumoși oricum, de-i fac eu sau de-i face altcineva. - Atunci, foarte bine, primesc. - Vreau să te mai întreb un lucru: ești sănătos? De altfel o să-mi aduci certificat. . - N-ai nici o grijă, sunt fără cusur. . - Poți să vii să mă săruți. Acest dialog nemaipomenit, cu toate acestea autentic, se ținu între Demirgian și Sultana, care după aceea se îmbrățișară foarte călduros, privindu-se reciproc, ca spre a se încredința de excelența târgului încheiat. După acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prea place. . - Ei aș! Dar ce are? . - Calcă canoanele noastre. . - Fugiți de-acolo! Care canoane? Am văzut biserică într-un vagon de tren și nu mai călca nici un canon. . - Asta nu e capelă improvizată, e biserică în regulă.- Și? Ce cusur are? . - Nu inspiră sentimente religioase.Primarul, temperament sanguin, plesni din palme. . . - Are formă de cruce, are cruce deasupra, va avea sfințiînăuntru, ce mai vreți? Sentimentul religios e în noi. . - Este și în noi, dar trebuie să-l inspire și locașul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vârstă, domnișoară dragă, n-aresă se simtă bine într-o casă cu trei copii. Spune și dumneata. Copiii au nevoie de o mână expertă, o femeie prea tânără nu le impune respect. . - Atunci, domnule Gonzalv Ionescu, nu divorța. Soțiadumitale actuală ce cusur are? E o femeie admirabilă. . - Admirabilă, recunosc și eu, zicea Gonzalv, toate soțiile mele au fost excelente. Ea însă dorește despărțirea din interese superioare. Facem un sacrificiu în favoarea copiilor. . - Ești sigur, se îndoia Erminia cunoscând pe Gonzalv, că este trebuință
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după faza de pipăire, formîndu-se guvernul definitiv, Ioanide va milita cu siguranță. Nu asta constituia plictiseala cea mai mare. Răsfoindu-și proiectele, Pomponescu încercă un sentiment de oboseală și descurajare. Proiectele i se păreau banale sau înzorzonate, descoperea în ele cusururi iritante, pe care, dacă ar fi fost mai tânăr, le-ar fi eliminat. Acum nu mai avea entuziasm. Invidia din nou pe Ioanide. Condiția de a izbuti într-o artă e de a avea un suflet mereu tânăr și de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plină de astfel de cazuri, din nefericire! Situațiile de acest gen scot în relief nu doar chestiuni de drepturi și libertăți, ci și problema profundă a demnității umane. Trebuie să observăm că societățile moderne, chiar și în condițiile exercitării fără cusur a drepturilor și libertăților prevăzute constituțional, lasă loc înjosirii, umilirii și violenței instituționalizate. Ca urmare, cine se interesează de ceea ce se petrece în jur nu poate să nu se întrebe: unde este demnitatea umană? Demnitate umană care pare c-a
Demnitatea – o calitate a fiinţei umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Larisa-Marieta Ţogoe () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2295]
-
postura cuminte și sterilă a epigonului de talent. Mobilitatea intelectuală, capacitatea de a asimila și de a da expresie fac ca referințele intelectuale ale lui Caragiale să fie fără stridențe, așa cum parantezele lui în franceză sunt, gramatical și stilistic, fără cusur. Cultura lui, așa cum o arată atâtea aluzii lipsite de ostentație, s-a stratificat integrându-se, după solicitările variate ale unei inteligențe mobile, servind în primul rând artistului. Pentru artistul Caragiale, pentru inteligența antipendantă cu care construia din idei un spectacol
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Acriviței, ,,îndrăcita’’ consoartă a lui kir Ianulea, este de reținut un amănunt pe care naratorul îl avansează din primul moment al cunoștinței cu eroina sa. Schițând portretul fiicei lui Hagi Cănuță, prozatorul notează ,,fata era vestită și frumoasă; numai atâta cusur avea și ea, că se uita, uneori, nu întotdeauna, cruciș’’ și că, fapt semnificativ, lui kir Ianulea ,,tocmai asta îi plăcea (...) cu deosebire’’. Astfel ,,însemnata’’, Acrivița este de la început înzestrată cu ,,darul’’ de a intra în ,,stăpânirea’’ diavolului. Nu va
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
textului), cu o artă a dialogului presărat de echivocuri prin nimic mai prejos ca aceea a lui Creangă și nedepășind, ca și în cazul aceluia, marginile bunei cuviințe verbale. Psihologia tânărului încă necopt și a experimentatei hangițe sunt sugerate fără cusur, printr-un minimum de replici și comentarii subsecvente ale naratorului. Nu se știe cine, norocul sau poate nenorocul (încă una din ambiguitățile stării de spirit ce-i prezidează acțiunile), face ca impulsul pentru aventura erotică a tânărului bărbat să se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Puteam veni apoi zilnic să-i mai adăugăm câte ceva. Sau poate mașinile de curse cu telecomandă ? Această superbă Carrera, de exemplu ? Sau sutele și sutele de modele de Lego, cu posibilitatea pe care ți-o dădeau, "glănțuite" și finisate fără cusur, de a avea în față, prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o punguță de plastic, când o benzinărie modernă, când un tanc, când un helicopter, când un cavaler medieval cu platoșă albastră, mănuși roșii și lance
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prezența lui în pagină, cu cât mai mult cititorul reușește să "uite" că textul pe care îl citește are un autor. Ei bine, în textul lui Ștefan nu se afla nimic din toate acestea. Totul era de o onestitate fără cusur, ceea ce înseamnă că paginile acelea se născuseră nu din vanitatea instalării în pagină, ci din bucuria pură de a transmite altora ceea ce el își imagina că ei nu aveau de unde să știe. Erau pagini care se iviseră pe lume din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
narativ și tematic nu s-a topit mai profund și într-un mod de neconfundat cu stilul exprimării. Ilogicul din structura lingvistică este o urmare a anulării sau ignorării unor structuri gramaticale, sintactice, și este echilibrat cu logica perfectă, fără cusur a expresiei verbale, cu tema internă, cu caracterul personajelor și cu microuniversul psihic și social cuprins în dramatugia autorului. Dacă izbutim să trecem de stratul cu adevărat stupefiant și năucitor al expresiei lingvistice, vom descoperi o structură literară absolut coerentă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]