1,338 matches
-
21. Dacă un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfă de mulțumire fie pentru împlinirea unei juruințe, fie ca dar de bună voie, vita pentru jertfă să fie fără cusur, ca să fie primită; să n-aibă nici un cusur în ea. 22. Să n-aduceți nici una care să fie oarbă, slută, sau ciuntită, care să aibă bube, rîie sau pecingine, din acestea să n-aduceți pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. 23. Ca dar de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte și într-alta, a doua zi după Sabat. 12. În ziua cînd veți legăna snopul, să aduceți, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur; 13. să adăugați la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit foc, de un miros plăcut Domnului; să aduceți o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, și coapte cu aluat: acestea sunt cele dintîi roade pentru Domnul. 18. Afară de aceste pîini, să aduceți ca ardere de tot Domnului șapte miei de un an fără cusur, un vițel și doi berbeci; să adăugați la ei darul de mîncare și jertfa de băutură obișnuite, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului. 19. Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
sunt privite de acasă, de la Londra, Paris sau Berlin. Dl. de Bismarck, care era uneori agasat de agitația agresivă a subordonaților săi (considerând că sub demnitatea lui să folosească "măciuca lui Hercule pentru a zdrobi doar un purice"), numea acest cusur morbus consularis. Este o maladie prezentă în toate țările. Iar domnul de Talleyrand i-a găsit remediul de multă vreme; el le spunea secretarilor săi: "Domnilor, fără prea mult zel, mai ales!". Domnul Thiers traducea acest citat astfel: Totul trebuie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
zi sau luni întregi. Depinde. Ești tânără, Ana. Știi și tu, fiecare învață din propriile experiențe, dar aș vrea să-ți dau totuși un sfat: să nu crezi orbește în nimic! Cu atât mai mult, în iubirea perfectă, completă, fără cusur. Nu există decât în visele noastre cele mai tainice. - Și eu care speram că tu ai găsit-o. Toate scrisorile tale m-au făcut să cred cu multă convingere. - Și eu am crezut. Am crezut... prostește! Până când au apărut mici
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că ai de-a face cu o babilonie erudită, căreia îi lipsește punctul de sprijin într-un gînd inițial. Autoarea nu vrea să dovedească o teză, ci vrea să etaleze o erudiție, lucru de care de altfel se achită fără cusur. Iată cum sună declarația de intenție a autoarei în „Argumentul” de la început: „Cartea de față își propune să analizeze mutațiile reprezentaționale ale puterii din secolul al XIX-lea, pe o arie tematică interdisciplinară, care asociază reprezentările politice ale puterii cu
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
scăpat din ochi, cu copii care nu mai cresc și părinți în continuare autoritari și tot mai pe dinafară e portretul (fără însușiri) al acestei trude fără împlinire și fără răsplată. Prinzând, în câteva pagini de observație perfect focalizată, fără cusur, temele vesele și triste ale literaturii dintotdeauna.
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în cuvintele lui, un soi de blîndețe resemnată care împrumută scrisului
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
sale și se delimita radical de poezia neologică a pașoptiștilor. Originalitatea sa trebuie căutată acolo unde, după rigorile unei viziuni specifice secolului XX, arta poetului s-a insinuat adînc în construcția verbală a poeziei. Prima pagină a Poveștii vorbii (" Despre cusururi sau urîciuni") începe astfel: "Aideți să vorbim degeabă,/ Că tot n-avem nici o treabă;/ Fiindcă/ Gura nu cere chirie,/ Poate vorbi orce fie./ De multe ori însă/ Vorba, din vorbă în vorbă/ Au ajuns și la cociorbă./ Ș-atunci vine
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
fiind varietatea copleșitoare a proverbelor transcrise, poetul nu putea recurge decît la plurimetrie. Versul-proverb comandă ritmul interior al strofei; elementele lingvistice care fac tranziția între proverbe ajung în variație liberă, fără nici un principiu prozodic ordonator. Finalul episodului în cauză (Despre cusururi sau urîciuni) plonjează hotărît în pluriritmie asumată: "Și/ Ce e frumos poartă și ponos./ Fiecare trage spuză pe turta lui./ Lesne a judeca pe altul./ Că/ Nu te pricepi să împarți un pai la doi boi./ Și că/ Cu ce
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
-mpăratul grădinaru-mpărătesc,/ Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat,/ Totodată fără veste la un deget l-a-nțepat"; Spun c-a fost odată un crai oarecare/ Ce avea din fire un nas foarte mare;/ El își vedea bine cusurul ce-l are,/ Dar tot gîndea cum că poate i să pare". Alteori, apelul la endecasilab oferă textului o sonoritate aparte: "O, răbdare sfîntă, baz mîntuitor,/ Liman de scăpare tu ești tutulor!/ Din copilărie tu mă-mbrățișași,/ La toată nevoia
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
guvernează secretul realizează că și-a pierdut libertatea, că nu-și mai aparține, tulburându-se până la pierderea minților. Un tânăr onest și ingenuu întâlnește o jună de care se îndrăgostește și care-l place, conducându-l la ofițerul stării civile. Cusurul ei este, din păcate, nevindecabil: e fiica unui important membru al nomenclaturii, soțul capătă posturi însemnate, pentru care nu are vocație, nici îndemânare chiar, acestea fiind cu toatele legate de opresiune, compromis, minciună. Și orice va face tânărul, nu va reuși
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
abia în 1851. Astfel, Monte-Cristo e plasat, voit, de autor aproximativ la jumătatea drumului între dramele de tinerețe și fantasticul cu tentă filozofica ce i-a dominat ultima perioadă de creație. În acest mod, efectul de ficțiune este aproape fără cusur. Dar mai e nevoie și de verosimil. De aceea, nu e superfluu să amintim că, pentru a spori "efectul de real", în românul lui Dumas, literatura este pe același plan nu numai cu alte ficțiuni, ci și cu faptul divers
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
mic gest blând de semnalare, ridica îndată ceașca, fără a-și desprinde atenția din mijlocul planurilor lui. Însă după două săptămâni Ioanide se simți apăsat de situație, prin chiar paradoxala ei cordialitate. Natural, știa bine că doamna Ioanide avea toate cusururile din lume, că supărarea lui se documenta pe o lungă listă de crime mărunte, însă în atâtea zile umoarea neagră îi pierise în întregime și privind cu coada ochiului la doamna Ioanide o găsea inofensivă, necesară, distinsă. Simțea că se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pildă, niciodată Erminia nu s-ar fi gândit să reproșeze lui Ioanide infidelitățile sale, presupunând că vina e totdeauna a femeii neglijate și că dragostea bărbatului are în ea ceva incoercibil și de la sine motivabil. Ea găsea femeilor câte un cusur, lipsă de frumusețe, neglijență, indiferență. Pe bărbați îi scuza, și chiar despre Gonzalv Ionescu, pe care, firește, Ioanide îl făcuse dobitoc, îl găsi politicos, îndatoritor. Hergot și Erminia iritau pe Ioanide la fel ca și Elvira, prin faptul că duceau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
importanță are? Copiii sunt frumoși oricum, de-i fac eu sau de-i face altcineva. - Atunci, foarte bine, primesc. - Vreau să te mai întreb un lucru: ești sănătos? De altfel o să-mi aduci certificat. . - N-ai nici o grijă, sunt fără cusur. . - Poți să vii să mă săruți. Acest dialog nemaipomenit, cu toate acestea autentic, se ținu între Demirgian și Sultana, care după aceea se îmbrățișară foarte călduros, privindu-se reciproc, ca spre a se încredința de excelența târgului încheiat. După acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prea place. . - Ei aș! Dar ce are? . - Calcă canoanele noastre. . - Fugiți de-acolo! Care canoane? Am văzut biserică într-un vagon de tren și nu mai călca nici un canon. . - Asta nu e capelă improvizată, e biserică în regulă.- Și? Ce cusur are? . - Nu inspiră sentimente religioase.Primarul, temperament sanguin, plesni din palme. . . - Are formă de cruce, are cruce deasupra, va avea sfințiînăuntru, ce mai vreți? Sentimentul religios e în noi. . - Este și în noi, dar trebuie să-l inspire și locașul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vârstă, domnișoară dragă, n-aresă se simtă bine într-o casă cu trei copii. Spune și dumneata. Copiii au nevoie de o mână expertă, o femeie prea tânără nu le impune respect. . - Atunci, domnule Gonzalv Ionescu, nu divorța. Soțiadumitale actuală ce cusur are? E o femeie admirabilă. . - Admirabilă, recunosc și eu, zicea Gonzalv, toate soțiile mele au fost excelente. Ea însă dorește despărțirea din interese superioare. Facem un sacrificiu în favoarea copiilor. . - Ești sigur, se îndoia Erminia cunoscând pe Gonzalv, că este trebuință
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după faza de pipăire, formîndu-se guvernul definitiv, Ioanide va milita cu siguranță. Nu asta constituia plictiseala cea mai mare. Răsfoindu-și proiectele, Pomponescu încercă un sentiment de oboseală și descurajare. Proiectele i se păreau banale sau înzorzonate, descoperea în ele cusururi iritante, pe care, dacă ar fi fost mai tânăr, le-ar fi eliminat. Acum nu mai avea entuziasm. Invidia din nou pe Ioanide. Condiția de a izbuti într-o artă e de a avea un suflet mereu tânăr și de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
motociclete și accesorii de televiziune din Regatul Unit. Mai trîziu spuse: — Vă rog să mă scuzați, domnule Rennie, nu cred acest lucru. Sînt convins că biserica asta o să fie dărîmată, dar înainte de asta, pictura murală trebuie să nu aibă nici un cusur. Cînd un lucru e desăvîrșit, devine etern. Poate fi distrus sau să decadă încet, dar perfecțiunea lui este păstrată în siguranță în trecut, singura parte inevitabilă a universului. Nici un guvern, nici o forță, nici Dumnezeu măcar nu poate face ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i zîmbești noului nostru coleg. Se numește Lanark. Secretara se așeză în fața lui Lanark și se uită în ochii lui. Avea un chip blînd, fără o expresie anume și drăguță după canoanele modei, iar părul auriu îi era pieptănat fără cusur, arătînd ca o perucă de nailon. O secundă, gura i se întinse într-un zîmbet. Lanark fu deconcertat, cînd auzi un păcănit care venea din capul ei. — Arată-i profilul, îi spuse Gilchrist. Lanark îl privi lung și auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate sfărâma, nimeni îndupleca. Lipit în Basarabia de colosul ucigător de nații al Rusiei, el, neamul râzător al lui Miron Costin, își bate joc de muscali sub nasul lor, parc' a lui ar fi toată împărăția muscalului. În Ardeal scoate cusur ungurului și neamțului; pretutindeni același, pretutindeni întruparea tinereții etnice, pretutindeni simțindu - se și fiind superior celor ce-l înconjoară. Și noi i-am voi răul? Dar dovada cea mai vie e istoria recentă chiar. Două din trei părți a întreg
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
partidului, puțin sânge - rău și după aceea iar tovărășie, asta ar fi seria de fenomene pe cari am aștepta să se desfășure dinainte-ne, pentru a se încheia cu reîmpăcarea deplină în sânul marei tagme patriotice. Dar lucrul are un cusur. În adevăr, încă de la 12 ale lunei curente ministrul de externe a fost prevenit din partea ambasadei austriace că proiectul Barrere privitor la regularea cestiunii Dunării s-a și espediat din Paris ambasadei franceze din București și că aceasta e însărcinată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
legațiunea din Londra, după petiția dată ministrului nostru de acolo de cătră el însuși, acte autentificate în fine de Trib. Dâmbovița. Așadar Colacul este a d-sale, și în virtutea Colacului a votat. Dar, colac necolac, și proprietatea aceasta are un cusur. E o moșie a statului vândută d-lui Ion Ghica pentru a fi plătită în rate. D-sa își rezervă pentru sine prin acel act dreptul de-a tăia pădurea. Pădurea se taie și se vinde, dar, daca nu ne
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
credință să pledeze în favorul drepturilor țării, miniștrii străini le râdeau în față, presupuind că aceste vulpi orientale, după ce știau de înțelegerea cu. Viena, voiau să-și dea aerul de-a protesta în contra pretențiilor austriace spre a amăgi c-un cusur subțire puterile apusene și pe Rusia mai cu seamă. De esces de sinceritate Europa ș-așa nu ne-a crezut nicicând capabili; secta etnică ce ne guvernează au îngrijit, de patruzeci de ani încoace, ca și românilor să le iasă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]