947 matches
-
imaginare, lente și dureroase, ale șeptelului de starlete dornice să-i ia locul. A fost, pentru femeia română medie, posacă și nefericită, cocârjată de munci, suptă de vlagă, ofilită de copii și ignorată de bărbat, raza de soare și icoana dătătoare de speranță că, da, mai sunt și femei care au noroc pe lumea asta. Brava, Mihaela, maică! A fost? Ea care a făcut din panseurile de oracol școlar publicate între coperți de carte best seller-ul anului trecut? Ea, care sărea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o pune în scenă poezia. Când a fugit de acasă, din Slobozia natală, către București, era, așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui buze răscoapte, dătătoare de fiori damelor din capitală, nu reușeau să articuleze suficient de rapid jerba poetică care țâșnea din el. În lumea culturii însă modele și gusturile se schimbă neîncetat, coexistând școli și figuri antagonice, astfel încât și la finele anilor '60, când
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am lăudat înțelepciunea/ îngenunchind în acele cuvinte am fost fericit. Zile întregi/ împreună am petrecut zile întregi./ Dintr-o carte veche m-a speriat/ un hohot de plâns.” Se configurează o ambiguă soteriologie, pentru că, pe de-o parte, cuvântul este dătător de fericire, salvator, iar pe de altă parte, este malefic, ucigător: „Și doamne, ce cuvânt îmi rupe gura acum?” (Crucea talienilor); „Destule hârtii veninoase așteaptă să muște din mine” (În bibliotecă); „Stau în casă cu mâinile aproape tăiate. Puține versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad; ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ; iar sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului, și imnul tăcerii
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de a sta în preajma lui Dumnezeu, fără a mai vedea în el pe Atotputernicul care poate nimici totul cu forța și lumina sa, ci pe Domnul care ne însoțește atunci când urcăm pe calea ce duce spre acea limpezime de sine, dătătoare de pace. «Femeia samariteană», care vine «să scoată apă» (In 4,7), este simbolul umanității noastre însetate de adevăr și libertate, umanitate ce, în viața consacrată, preferă să transforme propria libertate în treapta pe care se sprijină progresul spre adevăr
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
considerare, există un profit național din creșterea armatei, atunci de ce nu ar fi înrolată sub drapel toată populația virilă a țării? Impozitul Nu vi s-a întâmplat niciodată să auziți zicându-se: Impozitul este cea mai bună investiție, o fântână dătătoare de viață. Uitați-vă câtor familii le asigură traiul și faceți un experiment mental urmărind efectele sale indirecte asupra industriei: sunt infinite, la fel de mari ca viața însăși. Pentru a combate această doctrină, sunt obligat să reproduc infirmarea precedentă. Economia politică
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acțională prin faptul că influențează receptorul și altfel decât cognitiv, Ducrot va afirma că “distincția dintre ilocutoriu și perlocutoriu corespunde distincției dintre act și acțiune, dintre ce este intrinsec și ceea ce se adaugă activității lingvistice”. Unde actul lingvistic este “actul dătător de sens”, “actul săvârșit în spunere” iar “acțiunea lingvistică este cea care utilizează limbajul, făcând din el un instrument: ne adresăm celuilalt pentru a-l ajuta, a-l înșela, a-l face să acționeze într-un fel sau altul”. Funcția
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și intenții, au existat două soluții, ambele sfîrșind prin a include toate acțiunile raționale într-o singură categorie. Pe de o parte, Davide Sparti (1992) reunește atît alegerea rațională, cît și o teorie weberiană, mai hermeneutică, a acțiunii intenționale și dătătoare de înțelesuri sub aceeași etichetă interpretivistă. Atunci cînd descrie regiunea individualist-na-turalistă, el se referă la acele abordări care deduc acțiunea din impulsuri psihologice. Analiza se bazează în întregime pe schema intrări-ieșiri (input-output), reducînd actorul la un simplu element de parcurs
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi flăcăi mușcă sânul a două fete și le sărută după numărul mărgelelor din salbă, apoi pleacă "cîntînd în poieniță", cu "salba-n chinguliță". Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Din lațul tău n-oi mai ieși; mă jur pă al tău nume.” Oximoronul devine figura fundamentală a poeziei lui Alecu Văcărescu: lingă „dulcele laț”, există o varietate impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulțumit să Întîrzie În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obiectele, altele decît cele citate pînă acum, observăm că toate indică un anumit grad de beție, de moliciune abstractă. Roza e beată, bucla e blîndă, stînca e uscată, dar pe ea a căzut raza unui dulce soare, coasta (rîpa) este dătătoare de delicii („coastă de delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale) primesc aceleași determinări abstracte și sînt, de regulă, valorificate prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
martor): măreț În sălbăticie, cu valori securizante. Aici se află „locul cel tainic”, aici s-a petrecut „fericirea cea mare”, sub „dosirea” pomilor mari și umbroși a fost depus jurămîntul de dragoste: „Adu-ți aminte de locul acel de pustietate Dătător de liniștire inimilor Întristate. Copacii cei cu mărime, apele răsunătoare La vaiete, la suspinuri, cu jele răspunzătoare, Acei stîlpi de foc cu pară prin verdeață mișcătoare Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmașilor lor s-a legat următorul jurământ: Acei care vor cuteza să lucreze dimpotrivă pentru a răsturna și a clinti orânduielile după poruncile noastre, oricare ar fi, de orice rând sau treaptă ar ține, să fie Afurisit de către Prea Sfânta Dătătoare de viață, nedespărțită și de o ființă Treimii, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, acelui întru ființă cunoscător Crezului și închinătorul Singurului Dumnezeu. Să fie blestemat și neertat și după cartea lor nedezlegați și umflați, pietrele și fierul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Analele lui Tacitus: ""(...) Și totuși, dacă trecem în revistă toate războaiele, nu găsim nici unul care să fi fost lichidat în mai puțin timp decît cel pe care l-am purtat noi împotriva galilor. De atunci, pacea a fost continuă și dătătoare de încredere. Amestecați de acum încolo cu ai noștri prin obiceiuri, meserii, căsătorii, să-i lăsăm să ne pătrundă cu aurul și cu bogățiile lor, în loc să le posedăm separat! Senatori, orice obicei care este astăzi considerat ca venind din cea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne plecăm privirea, valea cea neagră ne dezvăluie pămîntul ei noroios, dar dacă ne-o ridicăm, întîlnim razele strălucitoare ale soarelui, care ne umple de bucurie. Totuși, astrul zilei nu stă pe loc, în zadar am aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru Duhul Său care locuiește în voi”. Așadar, s-a arătat în chip lămurit o singură putere de viață făcătoare a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Învățătura nicetană despre Sfânta Treime, care, în unitate de lucrare, este dătătoare de viață, se înscrie în aria ecumenicității patristice a Bisericii, dar și în actualitate, când Biserica sprijină și binecuvintează toate acțiunile menite să apere și să refacă unitatea creștinilor și viața pe întregul pământ. Sfântul Niceta subliniază, de asemenea, preștiința
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din mai 1965 între conducerea PCR și reprezentanți ai culturii și artei românești. "Este adevărat că se găsesc ulcioare frumos meșteșugite care te îmbie să bei din ele, dar oricât de atrăgătoare ar fi ele, nu pot egala niciodată izvorul dătător de viață" din care "au sorbit strămoșii noștri, în vremurile grele, vitejia și înțelepciunea care i-a ajutat să răzbată prin secole" (Pavelescu, Dumitru: 2007, 23). Romantizarea istorică este lipsită de echivoc. Doi ani mai târziu, la un eveniment similar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dezvoltare au avut loc schimbari de concepție și structurale, care au afectat și raporturile româno-pakistaneze, în special în domeniul economic și comercial. Totuși, relațiile economico-comerciale cu Pakistanul au continuat, după anul 1999, înregistrându-se unele cifre încurajatoare pentru situația actuală, dătătoare de speranțe: anul 1999: 13.7 milioane USD (9.2 export, 4.5 import); 2000: 15.2 milioane USD (10.4 export, 4.8 import); 2001: 26.4 milioane USD (19.5 export, 6.9 import); 2002: 19.2 milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
multe alte festivități consumate în vitala arteră. Dar imaginile pe care, cu obstinație, le tot derulează visătorul anticar Mitică Grumăzescu în vitrina sa din Lăpușneanu? Dar cu voia dumneavoastră și propriile-mi Uși ieșene celebre? Ce sînt toate astea, decît dătătoare de puteri și speranțe, "iluzii formatoare", în expresia sagacei Andreea Deciu, bucureșteanca locuind, un timp (universitar), la Pittsburgh, în vreme ce la librăria din aceeași Cale a Victoriei se află prima ei carte, Nostalgiile identității. Un mic (usturoiat și ardeiat la maximum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o apariție "logică", un fapt de relație între o conștiință și un "obiect" al ei, în sensul menținerii acestuia din urmă la distanță față de conștiința prelucrătoare, chiar și atunci când conștiința îl constituie, astfel încât ea să-și păstreze însăși funcția prelucrătoare, dătătoare de identitate pentru conștiință; dătătoare însă nu în mod direct, ci prin potențarea diferenței dintre "ea" și "obiectul" său, prezentat întotdeauna ca fiind cu totul altfel decât conștiința (ca fiind de altă "natură"): însă numai în interiorul conștiinței, în propria sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de relație între o conștiință și un "obiect" al ei, în sensul menținerii acestuia din urmă la distanță față de conștiința prelucrătoare, chiar și atunci când conștiința îl constituie, astfel încât ea să-și păstreze însăși funcția prelucrătoare, dătătoare de identitate pentru conștiință; dătătoare însă nu în mod direct, ci prin potențarea diferenței dintre "ea" și "obiectul" său, prezentat întotdeauna ca fiind cu totul altfel decât conștiința (ca fiind de altă "natură"): însă numai în interiorul conștiinței, în propria sa structură, cum ar spune Husserl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la spațiul fizic, material, ci și la mutilarea intelectuală și emoțională), a dizolvării personalității pînă la completa uniformizare. Năvălirea unor specimene de "homo canis, numit pe românește vecin" în viața unei familii, cu scopul declarat de a instaura ordinea (cuvînt dătător de coșmaruri, pentru că se referă la ordine impusă de Regulamentul de bloc, și nu la una firească, naturală) reprezintă pretextul unei lucide analize, la scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Fiul, ci ca suflare a gurii Sale. Desigur, gura (nu trebuie înțeleasă) ca mădular (al lui Dumnezeu), nici Duhul, ca o suflare ce se risipește, ci gura (trebuie înțeleasă) într-un chip vrednic de Dumnezeu și Duhul ca ființă vie, dătătoare de sfințenie. În felul acesta se exprimă intimitatea (cu celelalte persoane) și se păstrează insondabil modul provenienței (Sale). (Duhul) se mai zice și Duh al lui Hristos, pentru că este legat ființial de El”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
387) „Căci Domnul nu zice numai cu cuvântul că vor învia morții, ci săvârșește într-adevăr și unele învieri, începându-Și minunea de la cele apropiate față de noi și făcând-o astfel ușor de crezut. Mai întâi El își arată puterea dătătoare de viață, lucrând împotriva bolilor mortale alungând suferințele prin porunca și prin cuvântul Său. Apoi înviază o fetiță moartă de curând (Mc. 5, 23-43), pe urmă ridică din moarte un tânăr care era dus la groapă și îl redă mamei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]