139,825 matches
-
caut să ... nu știu ce..." ( am transpus citatele în punctuație standard, pentru a le face mai accesibile). E vizibilă și distanța uriașă care separă dialogul real ( "- A stat pîn’ la ora cinci. Bîrfa mică. A..., bîrfim. Da. Și... mi-a spus totu’. Da’ tu de unde știai ce... - Mi-a povestit") de stilizările sale literare, chiar de cele mai vioaie și mai discontinue. Sînt convinsă că în cele două volume își vor avea sursa multe studii viitoare asupra românei vorbite. În ele se pot
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
ca răul de mare? S-ar putea, am îndrăznit. Și că să nu mă supăr, dar el ar merge până acolo, încât l-ar denumi, psihiatric, "Sindromul Octombrie". Formidabil am exclamat, cum să nu, nu mă supăr deloc, nici pomeneală. Da aprobasem -, ar fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului său de a fi
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
în general, la Buftea). Filmele lui Săucan sînt moderne pentru că n-au fost tributare modei. Cum bine a remarcat un cronicar italian: "Săucan nu face filme cum crede că e la modă, le face cum îi trece lui prin cap" "Da, Mircea Săucan e bolnav de imagini, scrie, în carte, Costel Safirman. O boală incurabilă. Dacă e nebun? Cu siguranță. Dacă nebunie se cheamă să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit, cu
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
și pe muzicienii români remarcabili - creatori, interpreți, muzicologi -, pe care-i cunosc în parte, iar pe unii dintre ei îi văd la Paris, fapt ce-mi oferă întotdeauna o delectare... - Vă referiți probabil la nume ca Octavian Nemescu, Cornel Țăranu... - ...da, de exemplu, destul de recent i-am văzut pe Anatol Vieru, pe Nemescu, Țăranu...; mai de mult sau mai puțin recent i-am văzut pe Niculescu, Olah, Stroe. De asemenea mă întâlnesc câteodată cu colegul meu din copilărie, Nicolae Brânduș. Am
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
poate fi întâlnită în lucrarea dvs. pentru coarde, Jokari: un joc al copiilor cu o minge de cauciuc foarte elastică, legată de un fir de ață și care, balansându-se, revine mereu la punctul din care pleacă... -... într-un fel, da... - Domnule Celarianu, judecând după expresia muzicii dvs., s-ar putea spune că nu ați aderat vreodată la o modă, la o manieră anume de compoziție - deși invocați adesea nume ca Mozart, Beethoven, Webern, Cage, pe acesta din urmă numindu-l
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
respective... - Sunt cu totul de acord și vă felicit pentru această remarcă. Este exact ceea ce vroiam să spun. De exemplu, Renașterea este un postmodernism față de celelalte elemente structurale novatoare care se găsiseră și în Evul Mediu... -...dar și în Antichitate... - ...da, dar vreau să spun că astăzi se știe foarte bine că Evul Mediu era o epocă extraordinar de înfloritoare și nu una de întunecare și stagnare, așa cum a fost prezentată în scopuri politice evidente, nu? Evul Mediu e o perioadă
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
la depășirea modernității. Cu alte cuvinte, trebuie să fim, nu moderni, ci hiper-moderni, ultramoderni, supra-moderni! În sensul acesta am înțeles eu întotdeauna postmodernitatea, iar astăzi problema e depășită pentru mine. Dacă cineva m-ar întreba: "ești postmodern?", i-aș răspunde: "da, eram, e o amintire..." - Ciclul Incantațiile Nopții Luminate are ca subtitlu: "Reflecție asupra non-drepturilor omului și altele"... -...da, toate Incantațiile Nopții Luminate abordează un aspect al non-drepturilor omului, de la lucrurile cele mai grave - crime de război, crime contra umanității -, la
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
am înțeles eu întotdeauna postmodernitatea, iar astăzi problema e depășită pentru mine. Dacă cineva m-ar întreba: "ești postmodern?", i-aș răspunde: "da, eram, e o amintire..." - Ciclul Incantațiile Nopții Luminate are ca subtitlu: "Reflecție asupra non-drepturilor omului și altele"... -...da, toate Incantațiile Nopții Luminate abordează un aspect al non-drepturilor omului, de la lucrurile cele mai grave - crime de război, crime contra umanității -, la aspectele cele mai mici: lipsa dreptului unui copil de a se juca într-un spațiu, pentru a nu
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
-ți dă curaj și care-ți spune: "totuși, trebuie să faci asta, pentru ca mîine să trăiești"! - Cred că lucrarea Aus... are o legătură cu aceste conotații mai dramatice pe care le-ați numit acum. Aus - de la Auschwitz, printre alte semnificații... - Da, sigur, Aus... este o reflecție asupra momentului Auschwitz, care înseamnă de fapt o criză a omenirii; adică specia umană nu trebuia să dea Auschwitz. Omul nu trebuie să ajungă la Auschwitz. Și, Auschwitz este un simbol cumplit, dar au existat
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
și mai există încă situații extreme. Deci, secolul XX este, într-un fel, o rușine pentru omenire, un scandal... Există Aus..., dar există Milchstrassenmusik, dedicată unui copil persecutat în România pentru că îndrăznise să cânte colinde de Crăciun... -... într-un autobuz... -...da, deci, iată și persecuția creștinismului, le fel de satanică și monstruoasă. - Dvs. utilizați cuvintele ca un fel de anàmneză a acestor atrocități care vă revoltă și vă oripilează, dar și a unei duioșii pe care o păstrați lăuntric și pe
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
care aș fi reacționat, exclamând: "voilà la reine manquante"! - Cineva pe care nu-l văzusem niciodată. Era un "caz liber", care aștepta; și a venit din cer... - Dar, nu e și o aluzie la Regina nopții din Flautul fermecat? -...ba da, sigur! M-a amuzat ideea că, din Incantațiile Nopții Luminate lipsea ceva, care să semene cu începutul ariei Reginei Nopții din Flautul fermecat de Mozart. Și, printr-o analogie de ordin gestic, am spus: "bine, dar este La Reine manquante
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
într-o stare de exaltare amoroasă la vârsta de 72-73 de ani pentru o fată de 18 ani. Am utilizat poemul decupându-l și reorganizându-l în zig-zag. - E vorba probabil despre acea "nouă coerență" la care vreți să ajungeți... -...da, exact, iar personajele apar permanent, după cum apare și un copil, care însă nu vorbește. E un percuționist. Deci sunt 3 momente ale vieții: copilul, Lorenzo de Medicis și Goethe. În filigran există și Don Juan. Numai că, la mine, Don
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
nu m-au infirmat: "Eu?, ar fi spus marea vedetă, dar nici nu știu cum arată ustoriul, domnilor Poate mirosul vine de la domnul Vântu, că ne mai vedeam pe la birou, dar de mâncat... Mai ales că am și probleme cu splina... El da, sigur" Apoi, nu v-am spus eu? Nu multă vreme va trece și va fi cercetată în stare de libertate, fiindcă suferă de claustrofobie, are probleme cu inima a avut cel puțin un preinfarct pe timpul șederii în Israel, n-are
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
-l întreb cum îl cheamă și care îi era necazul. "Sunt bolnav cu picioarele. Rău de tot. Am fugit din spital, că voiau să mi le taie, ca să nu mor. Dumnezeu cu mila, ce-o ști să facă cu mine. Da, am o fiică, și am un acoperiș. Dar vine rar pe la mine, și-mi ia tot ce am. Și ciorapii din picioare mi-i ia. Matale ce zici de asta? Sunt necăjit și mă doare"... Îi pun bănuțul în mână
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
Cormoranul Goguță este clientul cel mai fidel al restaurantului" (EZ 1863, 1998, 2); "pitonul, botezat ŤMișuť" (EZ 1938, 1998, 1). Atribuirea de porecle tipic umane intră în aceeași ordine de idei: "Carmol, leul cu față de bețiv"; "ăsta n-are nume, da' i-am zis Carmol, că are față de bețiv" (EZ 3361, 2003, 4). În cazul cîinilor și al pisicilor "comunitare", atribuirea de nume este foarte interesantă, pentru că presupune o impunere treptată (neexistînd un stăpîn unic care să decidă numele) și o
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
în interior ea seamănă cu o mocnire înceată culminînd într-o izbucnire bruscă. Vulcanul erupe repede după o îndelungată acumulare. Sau, în termeni de patologie, orice boală e precedată de o perioadă prodromală a cărei lipsă de simptomatologie îți poate da impresia că, atunci cînd simptomele apar, ele apar din senin. În realitate, din senin nu apar decît minunile. Nu întîmplător Henry Chadwick, specialist în teologie creștină și profesor la Universitatea din Cambridge, insistă în monografia Augustin asupra convertirii filozofului latin
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
nevastă e mai bună decît nici o nevastă. Ceva e mai bun decît nimic. Dar ce-și închipuise oare? Că Chanu se îndrăgostise de ea? Că era recunoscător fiindcă ea, tînără și drăguță, îl acceptase? Că, sacrificîndu-se lui, îl îndatorase cumva? Da. Da. Realiză cu o împunsătură de durere că își închipuise toate acestea. Ce fată prostuță. Ce idei pe ea. Cîtă mulțumire de sine. Cel mai mult îi lipseau oamenii. Nu anumiți oameni, ci oamenii în general. Dacă își lipea urechea
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
e mai bună decît nici o nevastă. Ceva e mai bun decît nimic. Dar ce-și închipuise oare? Că Chanu se îndrăgostise de ea? Că era recunoscător fiindcă ea, tînără și drăguță, îl acceptase? Că, sacrificîndu-se lui, îl îndatorase cumva? Da. Da. Realiză cu o împunsătură de durere că își închipuise toate acestea. Ce fată prostuță. Ce idei pe ea. Cîtă mulțumire de sine. Cel mai mult îi lipseau oamenii. Nu anumiți oameni, ci oamenii în general. Dacă își lipea urechea de
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
ducă la el și să-l mîngîie pe frunte. Ar fi vrut să se ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai vadă niciodată. - Ar putea fi un pacient. Nu-l cunosc, rosti doctorul pe șoptite. - Da, zise Chanu. Înțeleg. - Dar vă doresc succes. - Am patruzeci de ani, spuse Chanu. Vorbea încet, la fel ca doctorul, fără urmă de siguranța lui de sine. Trăiesc în țara asta de șaisprezece ani. De aproape o jumătate de viață. - Din
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
isteric, trebuia să procedez într-un anume fel ca să-și păstreze structura. Mă rog... sunt amănunte... Marian Ilea: Există o desprindere de lumea pe care o propune, ficțională, în momentul în care un scriitor își termină o carte? Și dacă da, credeți că memoria unui scriitor poate să semene cu memoria unui computer, apeși pe un buton și ai șters după ce ai terminat cartea? Nicolae Breban: Nu, nu... apropierea creierului de mașini s-a mai făcut și în secolul XVIII, când
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
localnici, izgoniți din case de caniculă. Mirarea lor este greu de reținut. Se uită la autobuze, la mulțimea de oameni din ele care au dat buzna peste ritmul lor. Și toate astea în numele teatrului? Le răspund ușor din cap că da. S-a făcut verde și am plecat. JOSEPH NADJ Cei doi tineri directori ai festivalului, discipolii lui Bernard Fevre d'Arcier, așa cum mai scriam și cu alte prilejuri, au inaugurat odată cu primul lor mandat ideea asocierii la fiecare ediție cu
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cu mine fusesem tot timpul de o bună dispoziție exuberantă. Pe fondul acesta ea i se adresează, angelic, tinerei care asistase la eforturile noastre: Ť - Ai văzut ce înseamnă cântul la înalt nivel?ť Iar aceasta, fermecată, îi răspunde că da. Ť - Ai înțeles deci, că nu este pentru dumneatať, a încheiat Elisabeth. Am înghețat, pur și simplu. Criticul muzical francez André Tubeuf, un apropiat al ei, căruia-i relatam episodul, mi-a spus mai târziu că Schwarzkopf avea un punct
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
ceea ce se datora desigur și limbii, pe de-o parte și mentalității pe de alta. Venind din România nu puteam fi tocmai un naiv în Italia... R.B.: După cîte știu această călătorie în Italia a avut urmări "literare"... R.W.: Da, am publicat atunci un volum de proză intitulat Geamantanul lui Giancarlo, povestiri imbricate una în cealaltă conform pricipiului valizei; într-o valiză se află totdeauna multe, uneori chiar foarte multe lucrurui. în carte există trei direcții spațio-temporale: Italia, trecutul românesc
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
stabilite unele asociații semantice dar și cîteva disocieri relevante... Ce este un scriitor aparținînd minorității germane din România atunci cînd emigrează: un Reisender (drumeț, călător), un Auswanderer (emigrant), un Einwanderer (imigrant), un Aussiedler (strămutat), sau toate laolaltă? R.W.: M-da, devii ușor un Auswanderer. Problema începe atunci cănd, fiind emigrant, te stabilești în noua țară - atunci devii un imigrant (un Einwanderer). Or, aici începe dificultatea, fiindcă intri într-o relație de confruntare cu localnicii, cu autohtonii, care te definesc drept
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
să faci ceea ce vrei, ce ți-ai propus în plan literar, în pofida tuturor reticențelor și modelor care vin peste noi... R.B.: Și ce-i de făcut cu călătorul? Dispune el de un capital sporit de simpatie din partea localnicilor? R.W.: Da, desigur - călătorul este binevenit cît timp călătorește, cît timp este pe drum... el vine și pleacă, iar pentru oamenii locului faptul că un călător este doar în trecere (rîde) - este confortabil, nu atît pentru că nu te deranjează, cît pentru că nu
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]