4,348 matches
-
o anumit] dorinț] în asemenea condiții și nu aș reuși s] o am, înseamn] c] aceste percepții și dorințe ale mele nu reușesc s] ating] acest ideal. A crede c] aș dori s]-i ajut pe cei care au nevoie dac] aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat], si totusi s] nu reușesc s] doresc s]-i ajut, înseamn] deci a manifesta un soi de nereușit] rațional], ușor de recunoscut. Dac] este corect, atunci, contrar imaginii standard a psihologiei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru fiecare dintre noi s]-i ajut]m pe cei care au nevoie: cum ar fi, dac] avem fiecare dintre noi un motiv s] action]m astfel. Potrivit expunerii, este bine s]-i ajut pe cei care au nevoie doar dac] am un motiv pentru a-i ajuta, si am pentru orice eventualitate un astfel de motiv; dac] m-aș află în condiții ideale de reflecție - s] fiu bine informat, liniștit, calm și cu mintea adunat], aș dori s]-i ajut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei care au nevoie. Și la fel ar proceda oricine. Iar aceasta e valabil și pentru tine. Presupunând c] circumstanțele noastre sunt aceleași, ar trebui că amândoi s] avem sau nu un astfel de motiv. Dar îl avem? Problema este dac], în condițiile în care suntem, liniștiți, calmi și cu mintea adunat], am tinde s] ne concentr]m asupra dorințelor pe care le avem. Ne-am concentra asupra lor sau va fi mereu posibil s] existe în dorințele noastre o diferenț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
capitolul 1. Nagel, Ț.: The View from Nowhere (Oxford: Oxford University Press, 1986), mai ales capitolul 8. Sayre-McCord, G., ed.: Essays on Moral Realism (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1988). Aceasta este cea mai bun] carte pe tema realismului moral, dac] doriți s] citiți doar una, întrucat reunește lucr]ri ale unor personalit]ți marcante, precum Ayer, Blackburn, Harman, Mackie, McDowell, Wiggins, Williams și alții. De asemenea, introducerea scris] de Sayre-McCord merit] citit]. Smith, M., Lewis, D. and Johnston, M.: Symposium
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiilor morale, pentru c] atunci ar fi trebuit s] indice acea capacitate care ne permite s] o facem. O capacitate care țintește principiile adev]rate și le respinge în mod firesc pe cele false este într-adev]r foarte misterioas] (chiar dac] Sidgwick pare destul de mulțumit s] presupun] c] avem una). Dar Ross nu afirm] acest lucru. Cunoașterea de c]tre noi a principiilor nu este direct], ci indirect]; ajungem la ea prin ceea ce cunoaștem mai bine, si anume, natura cazului particular
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lume? Primul r]spuns ar fi c] lumea nu conține fapte; faptele sunt fapte despre lume și nu în ea. Al doilea ar fi c] faptele morale sunt fapte despre acțiuni și agenți, lucruri care exist] în mod clar chiar dac] fizică nu spune prea mare lucru despre ele. Al treilea ar fi c] exist] o relație comprehensibil] între faptele morale și cele amorale; nu e ca si cum între cele dou] nu ar exista nici o leg]tur]. Faptele morale exist] pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opiniile noastre morale sunt diferite de modul în care action]m, atunci trebuie s] existe și în noi ceva în forma unei dorințe generale de a înf]ptui binele - o dorinț] care, ar fi putut s] ne scape. Și chiar dac] ne-ar fi sc]pat tot am fi putut fi în stare s] spunem ce e bine și ce e r]u; aproape c] nu am fi g]sit nimic în diferența dintre bine și r]u care s] fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Intuiționiștii care vor s] evite acest argument ar face bine s] înceap] negând prima premis]. Dar chiar dac] tot ceea ce am spus pan] acum este acceptat mai r]mân totuși niște întreb]ri dificile legate de aceste fapte morale. Întrebarea dac] aceste fapte sunt sau nu obiective este dificil]. Cum pot s] existe fapte despre lume care pot s] conteze pentru felul în care ar trebui s] action]m? McDowell pune aceast] întrebare dorind s] afle cum poate o fapt] obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vorbesc mult despre justețe și falsitate, dar se concentreaz] asupra gândului c] durerea pe care as pricinui-o cuiva f]când ceea ce intenționez este un motiv pentru mine de a nu acționa în acel fel, si este un motiv indiferent dac] îl recunosc sau nu ca atare. Nu exist] aici propriet]ți particulare, ci doar sugestie comparativ] obișnuit] c] durerea altora este relevant] pentru alegerea moral] a cuiva. O critic] diferit] este cea asupra c]reia insist] Simon Blackburn care întreab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci opusul naturalismului care insist] asupra faptului c] nu e nevoie de ceva atat de ciudat precum propriet]țile propuse de Moore pentru a susține adev]rurile moralei. Autonomia logic] este corect], dar ea nu reprezint] o amenințare la adresa naturalismului dac] nu necesit] autonomie ontologic]. Exemplul paralel cu aricii dovedește c] nu e nevoie de aceast] autonomie. Autonomia logic] necesit] autonomie semantic]? Din nou, nu. Doar logică singur] nu ne permite s] tragem concluzii despre arici din premise care se ocup
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Altfel, „paradoxul analizei” ar exclude analize conceptuale folositoare.) Deci, am putea formulă o analiz] X a „binelui” astfel încât întrebarea: „Sunt lucrurile X bune?” s] r]mân] o intrebare deschis] (pe care un vorbitor competent ar putea s] o formuleze) chiar dac] X a expus înțelesul cuvântului „bine”. Aceasta pune sub semnul întreb]rii autonomia semantic]. Argumentul (2) sprijin], de asemenea, concluzia c] „bine” nu are sinonime sau parafraze naturaliste (amorale). Dar aceasta este autonomie semantic] și nu autonomie ontologic] care contrazice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] „binele” poate fi supus unei analize naturaliste, c] într-un anume sens înseamn] același lucru cu o fraz] care îl leag] de evidentă senzorial]. Altfel spus, înseamn] c] Moore se înșeal] și c] „binele” trebuie s] fie analizabil - chiar dac] nu trebuie neap]rât s] fie sinonim cu parafrază care constituie analiza. Cea mai bun] alegere este acea teorie care (potrivit unor interpret]ri) a fost emis] de David Hume. „Binele” nu este definit pe baza simțurilor noastre obișnuite - vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conținu]m cu stabilirea unei identit]ți sintetice între caracterul bun, analizat astfel, și alte propriet]ți naturale. Dac] a fi bun înseamn] a fi aprobat de un spectator ideal, nu trebuie s] afl]m ce anume ar aprobă spectatorul dac] ar ști c] avem adev]ruri morale neîntemeiate pe fapte morale (chiar dac] ceea ce aprob] spectatorul va avea o semnificație practic] considerabil]). Morală este redus] la o psihologie idealizat]. Naturalismul este astfel demonstrat. Teoria se confrunt] cu dou] probleme. Iat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și alte propriet]ți naturale. Dac] a fi bun înseamn] a fi aprobat de un spectator ideal, nu trebuie s] afl]m ce anume ar aprobă spectatorul dac] ar ști c] avem adev]ruri morale neîntemeiate pe fapte morale (chiar dac] ceea ce aprob] spectatorul va avea o semnificație practic] considerabil]). Morală este redus] la o psihologie idealizat]. Naturalismul este astfel demonstrat. Teoria se confrunt] cu dou] probleme. Iat] dou] dintre ele: a) Nu este sigur c] toți observatorii umani ar avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aproba ceva înseamn] s] crezi (său s] simți) c] este bine sau corect. Deci, analiza „binelui” conține exact conceptul pentru explicarea c]ruia este construit]. B) (Aceast] teorie este sugerat] de scrierile lui G.E.M. Anscombe, chiar dac] nu sunt sigur dac] ea ar fi de acord cu aceast] interpretare. Sabina Lovibond, Realism and Imagination în Ethics [Realism și Imaginație în Etic]] are o asemenea opinie.) S] presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea crede c] rațiunea n-ar mai avea nici un rol în etic]. Totuși, într-o ultim] încercare de a formula o perspectiv] subiectivist] potrivit] pentru judecată etic], am putea spune c]: un lucru este corect din punct de vedere moral dac] analiza naturii și a consecințelor sale ar genera sau ar susține un sentiment de aprobare a acestui lucru de c]tre o persoan] rațional] și imparțial] pe cât de uman posibil. Aceasta nu este decât o modalitate complicat] de a spune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Este adev]rât ceea ce comunitatea crede c] este adev]rât. (Theaetetus, 172AB; nu este totuși clar dac] chiar Protagoras a pus problema în acest fel.) Prin intermediul comerțului, al c]l]toriilor și al r]zboaielor grecii au devenit pe deplin conștienți de marea varietate de obiceiuri și se ajunge astfel la concluzia relativit]ții moralei. Problemă care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al c]l]toriilor și al r]zboaielor grecii au devenit pe deplin conștienți de marea varietate de obiceiuri și se ajunge astfel la concluzia relativit]ții moralei. Problemă care se pune în leg]tur] cu aceast] discuție este totuși dac] putem accepta c] obiceiul cultural determin] ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Acest lucru ar putea influența ceea ce cred oamenii c] este frumos și corect. Uneori, obiceiurile se schimb] sub presiunea criticii morale și discuția pare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce va determina în cele din urm] adev]rul sau falsitatea judec]ților morale vor fi acele condiții de adev]r acceptate într-o societate dat] că generatoare a sensurilor cuvintelor morale. Așadar, că s] lu]m un exemplu brut, dac] explic]m înțelesul structurii „se cuvine” în propoziția „femeile se cuvine s]-si asculte soții în orice privinț]” spunând c] afirmația pe care o exprim] este adev]rât] dac] și numai dac] o conjuncție a afirmației nemorale este adev]rât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Așadar, că s] lu]m un exemplu brut, dac] explic]m înțelesul structurii „se cuvine” în propoziția „femeile se cuvine s]-si asculte soții în orice privinț]” spunând c] afirmația pe care o exprim] este adev]rât] dac] și numai dac] o conjuncție a afirmației nemorale este adev]rât], va trebui atunci s] specific]m aceast] serie de afirmații nemorale. Probabil vom spune c] afirmația este adev]rât] dac] și numai dac] soțiile care-și ascult] soții ar contribui la stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care o exprim] este adev]rât] dac] și numai dac] o conjuncție a afirmației nemorale este adev]rât], va trebui atunci s] specific]m aceast] serie de afirmații nemorale. Probabil vom spune c] afirmația este adev]rât] dac] și numai dac] soțiile care-și ascult] soții ar contribui la stabilitatea societ]ții. E posibil ca într-o societate dat] s] fie acceptat în mod general c] cineva se cuvine s] fac] ceea ce ar contribui la stabilitatea societ]ții. Acesta este probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Astfel, teoria este una naturalistic]. Dar faptul în discuție (care stabilește adev]rul unei judec]ți morale, si este astfel condiția ei de adev]r) în loc s] fie, ca în exemplul precedent, unul despre ceea ce s-ar întâmpla în societate dac] soțiile nu și-ar asculta soții, este un fapt subiectiv despre ceea ce dezaprob] oamenii. (James Rachels folosește termenul de subiectivism simplu pentru a se referi la aceast] teorie; vezi capitolul 38, „Subiectivismul”.) Cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” au o utilizare clar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
James Rachels folosește termenul de subiectivism simplu pentru a se referi la aceast] teorie; vezi capitolul 38, „Subiectivismul”.) Cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” au o utilizare clar] aici; deosebim dou] tipuri de fapte: fapte despre ceea ce se va întâmpla în societate dac] soțiile nu ascult], și fapte despre ceea ce cred oamenii. Primele sunt fapte obiective, celelalte subiective. Definirea cuvintelor morale în termeni de fapte subiective ar fi un tip de descriptivism naturalistic. Este util totuși s] remarc]m c] nu exist] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nemorale, dar în care persoana corespondent], care este exact ca persoana care se cuvine s] fac] acest lucru în aceast] situație, nu se cuvine s]-l fac]”, m] contrazic (Hâre, 1963, pp. 10 și urm.). Ar fi și mai clar dac] aș specifică motivele pentru care acest lucru se cuvine s] fie f]cut: „Pentru c] era o promisiune și nu existau îndatoriri contradictorii”. Sunt necesare aici trei avertiz]ri pentru a evita confuziile obișnuite. În primul rând, „situația” trebuie înțeleas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care fac astfel de afirmații, chiar ceva conceptual, nu doar moral, ceva ce nu ar exista, dac] externalismul și prescriptivismul ar fi corecte. Dac] cineva s-ar chinui s] afle ce s-ar cuveni s] fac], chinul ar lua sfârșit dac] ar ajunge s] considere r]spunsul la întrebarea să total irelevant pentru motivațiile sale sau pentru ceea ce a f]cut de fapt. Aceast] problem], uneori numit] problemă acraziei sau sl]biciunea voinței, se afl] în afara scopului acestui articol. Ne afl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]