1,546 matches
-
trăim... Când luăm drept viață ceea ce e numai vis? Sau poate noi trăim și viața a murit? (Palladas, 10, 82) Motivul vieții "care a murit" ni se pare cel mai apropiat de felul în care va dezvolta M. Eminescu tema deșertăciunii. Dar înainte de a deveni o temă predilectă a romanticilor, imaginile civilizațiilor în ruină au ars ochii poeților Eladei: viața este pulbere amorfă (konis); viața e goală de sens, fără țel, absurdă (alogos); viața nu e nimic decât neant (to medem
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu el orașe, ca gigantice sicriuri" (Egipetul) sau: "Se pare Că cerul e-un palat de imperator, Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" E un "timp mort", în care nu mai e nimic ce să moară: "desigur, totul este o deșertăciune, toate mor, toate dispar de pe fața pământului, cândva va pieri și chiar pământul sub forma în care îl percepe omenirea, dar moartea, dispariția, zădărnicia nu pot exista fără viață, căci dacă n-ar fi viață, n-ar mai avea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
altor neamuri, a altor civilizații. Așadar, între punctual inițial și cel final: naștere moarte are loc un proces complex, care, pe de-o parte macină tot ce există, pe de alta, pregătește nașterea a ceva nou. În felul acesta, "panorama deșertăciunilor" se transformă într-un amețitor "memento mori", într-un avertisment al zădărniciei grandorii prezente în fața existenței care-i va lua locul"10: Pare a fi vorba de acel "fruct amar" de care vorbea Hegel, un principiu în care e circumscrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Despre "litera necitită" vezi și Barbu, Constantin Eminescu, poezie și nihilism, Ed. Pontica, 1991, p. 15. 31 Ibidem, vezi studiul introductiv al lui Petru Creția Opera dramatică a lui Eminescu, pp. V-XXXV. 32 Bucur, Marin art. Variațiuni pe "tema deșertăciunii" în teatrul eminescian, în Caietele Mihai Eminescu, II, Ed. Eminescu, p. 78, Buc., 1979. 33 Ibidem, art. cit., p. 87. 34 Creția, Petru, studiul introductiv citat. 35 Tcaciuc, Elena Poezia elementelor, Ed. C.R., 1979. 36 Citatele după vol. VIII, Opere
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un David Lodge al campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rar pe acolo". Dar și sofisticata mizanscenă a motivațiilor/ escamotărilor declanșate de cererea-mi (impardonabilă, monșer!). Așa încît, chestiunea devenea, pînă la urmă, prin fină transgresie, din una practic-pedestră, una eminamente stilistic-epistolară. Ce performanță! De reținut, oricum, sfîrșitul scrisorii: penibilul deșertăciunilor noastre în fața grandorii muntelui! Ăsta era Geo Bogza din Orion. "Predeal, miercuri 25 febr. 1981 Stimate domnule Val Îmi aduc aminte că în 1963 am fost însoțit de "un tînăr" la bojdeuca lui Creangă, dar dacă nu mi-ați fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mine se oprește și-acum, programatic, la colțuri de trotuar, unde așteaptă cei cu mîna întinsă și cărora același inadecvat flaneur le lasă micul obol. De încercat, imediat, o riscată translație spre un motiv mult mai grav. Deși în spectacolul deșertăciunilor lumii nu pare a însemna mare lucru. De altfel, inadecvarea ar fi, aici, chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța uluitoare a moldoveanului de-a prinde în mirificul său năvod atîta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
implicat, sau un singur narator (romanele lui Ellery Queen etc.). ¶Beardsley 1958; Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Gibson 1950; Kayser 1958 [1979]; Lintvelt 1981 [1994]; Schmid 1973; Tillotson 1959. autor analitic [analytic author]. Un NARATOR OMNISCIENT (Roșu și negru, Bîlciul deșertăciunilor). ¶Brooks, Warren 1959. autor implicat [implied author]. EUL SECUND AL AUTORULUI, masca, sau PERSONA, așa cum sînt ele reconstruite din text; imaginea implicită a unui autor în text, considerat a fi în spatele scenei, responsabil de ce se întîmplă, ca și de valorile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
asemenea poziție variază și e uneori imprecisă (cînd nici o constrîngere sistematică, conceptuală sau perceptivă nu guvernează ceea ce se prezintă), se spune că narațiunea are FOCALIZARE ZERO sau că este nefocalizată: focalizarea zero e caracteristică pentru narațiunea "tradițională" sau "clasică" (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede) și e asociată cu așa-numiții NARATORI OMNISCIENȚI. Cînd o atare poziție este localizabilă (într-un personaj sau altul) și presupune restricții conceptuale sau perceptive (ceea ce se prezintă atribuindu-se perspectivei unui personaj sau altul), se spune că
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și FOCALIZARE. focalizare zero [zero focalization]. Un tip de FOCALIZARE sau PUNCT DE VEDERE prin care NARATUL este prezentat în termenii unei poziții conceptuale sau indefinit perceptive, nelocalizabile. Focalizarea zero (sau NON-FOCALIZAREA) este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională" (Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet) și este asociată cu NARATORII OMNISCIENȚI. Vezi și SITUAȚIE-NARATIVĂ AUCTORIALĂ, PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT,VIZIUNE. focalizat [focalized]. Obiectul FOCALIZĂRII; existentul sau evenimentul prezentat din perspectiva FOCALIZATORULUI. În "Ioana l-a văzut pe Petru sprijinindu-se de scaun. I
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narațiune cu un NARATOR ABSENT; o narațiune care prezintă situații și evenimente cu o cantitate minimă de mediere naratorială (Dealuri ca elefanți albi). ¶Chatman 1978. Vezi și MIMESIS, REPREZENTARE. narațiune non-focalizată [nonfocalized narrative]. O narațiune care are FOCALIZARE ZERO (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). ¶Bal 1977, 1981a; Genette 1980, 1983; Rimmon-Kenan 1983; Vitoux 1982. narațiune obiectivă [objective narrative]. 1. O narațiune caracterizată de atitudinea de detașare a naratorului față de situațiile și evenimentele povestite. 2. O NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ. ¶Brooks, Warren 1959; Hough 1970
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
FOCALIZARE; PERSPECTIVĂ. Punctul de vedere adoptat poate fi acela al unui NARATOR OMNISCIENT a cărui poziție variază și este uneori de negăsit, și care nu este (în mare) subiect al unor restricții perceptive sau conceptuale (PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT: Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). Sau, altfel spus, el se poate situa în diegeză și, mai precis, într-un personaj (PUNCT DE VEDERE INTERN: totul se prezintă în termenii stricți ai cunoștințelor, sentimentelor și percepțiilor aceluiași personaj sau ale unor personaje diferite). În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Stanzel 1984. punct de vedere omniscient [omniscient point of view]. PUNCTUL DE VEDERE adoptat de un NARATOR OMNISCIENT; VIZIUNE dindărăt. Analog cu FOCALIZAREA ZERO, punctul de vedere omniscient este caracteristic pentru narațiunea tradițională sau clasică (Adam Bede, Tom Jones, Bîlciul deșertăciunilor). ¶Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; N. Friedman 1955b; Genette 1980; Prince 1982. Vezi și PUNCT DE VEDERE LIMITAT. punct de vedere perceptiv [perceptual point of view]. Percepția fizică prin care se prinde în vizor o situație sau un eveniment. ¶Chatman
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1984]; Stanzel 1964, 1971, 1984. Vezi și CENTRUL NARAȚIEI. situație narativă auctorială [authorial narrative situation/auktoriale Erzählsituation]. O SITUAȚIE NARATIVĂ caracterizată de omnisciența unui NARATOR care nu participă la situațiile și evenimentele povestite (Tom Jones, Povestea a două orașe, Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet). Împreună cu SITUAȚIILE NARATIVE LA PERSOANA ÎNTÎI și FIGURALĂ, situația narativă auctorială (auktoriale Erzählsituation) este unul din cele trei tipuri de bază din clasificarea lui Stanzel. ¶Stanzel 1964, 1971, 1984.Vezi și DISCURS AUCTORIAL, NARATOR OMNISCIENT, VIZIUNE, FOCALIZARE ZERO
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
destinată altui coleg aflat atunci în suferință - și motivațiile strict personale nu-mi îngăduie să primesc omagii publice ! [...] Culmea: volum omagial ! [...] Sunt dezbrăcat de orice urmă de veleitarism. În lupta pe care o duc pentru supraviețuire, toate mi se par deșertăciuni!”. Asemenea conduită morală, afișată fără ostentație, dar cu fermitatea și sinceritatea ce nu l-au părăsit nicicând, dezvăluie o trăsătură de caracter - devenită rara avis în zilele noastre - care nuanțează și potențează personalitatea lui Leonid Boicu, istoricul și omul pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
publicată în 1531; este o încercare de sinteză a creștinismului și Kabbalei, cu elemente de platonism. Agrippa avea însă să renunțe la ocultism exceptînd alchimia în 1527, cînd a scris De incertitudine et vanitate scientiarum et artium (Despre incertitudinea și deșertăciunea științelor și artelor), publicată tot în 1531. 23 Vezi Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim, Die Magischen Werke, 1982, pp. 251-252. Într-adevăr, Tiriel este prezentat că "Inteligență lui Mercur", iar Zazel un spirit malefic al lui Saturn. 24 În De
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sau la oportunitatea prinderii unei slujbe. Pentru dascăli, un astfel de prilej poate deveni un simplu reper biografic cu semnificație subiectivă („Doamne, a mai trecut un an!”), sau un moment prielnic pentru un discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tot și prefațează principiul bucuriei trăirii autentice a duratei (pe nedrept ocultată sau blamată). Totodată, constituie o cale de diminuare sau ocolire a alienării materialiste din zilele noastre. Ne poate deconecta, chiar și temporar, de stringențe consumiste sau de alte deșertăciuni de acest fel. Timpul pentru sine este un semn al eliberării de determinări, de presiunea altora, de constrângeri diverse. A dispune de timp personal demonstrează că ai ajuns la o treaptă Înaltă de asumare responsabilă a autonomiei. A avea timp
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se ține strict de adevărul istoric, are o desfășurare spectaculoasă, apelând la efecte de melodramă, ca și la alte procedee din panoplia romantică (travesti, situații-limită, lovituri de teatru, tirade - despre soartă, cu ale ei căderi și înălțări, despre glorie și deșertăciunea ei). Despot este văzut ca un aventurier îmboldit de ambiția încoronării, care piere nu datorită unui destin potrivnic, ci fiindcă, în patima lui pentru putere, încalcă legile și tradițiile pământene, pierzându-și încrederea celor din jur și, îndeosebi, a norodului
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn. Echilibrul de forțe se schimbă în panorama deșertăciunilor istoriei, în vremea lui Constantin Ipsilanti, omul rușilor, apar generalii Bagration („Pangration”) și Miloradovici, care ajunge a se însura cu o „Filipească”, feldmareșalul Kamenski, cu un portret laudativ de om sobru, ce pune ordine în excesele ocupanților, sau Prozorovski, ce
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
moară; / E trandafir în zâmbet de fecioară / Și-n mână de viteaz se face spadă. Turnăm în spuma lui cea trecătoare / Tăria marmorei nepieitoare, / De-i toarcem rostul cu înțelepciune; De nu, ne prăbușim din zbor avântul. / În târâtoarea lui deșertăciune... / Acest demonic șarpe e Cuvântul” (Șarpele cu clopoței). Suferința este convertită în purificare și pusă în slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
haina de ceremonie a sonetului o simțire adâncă și ponderată, fără elanuri prea mari, dar în același timp fără scăderi și fără poticniri. AL. A. PHILIPPIDE SCRIERI: Diafane, Iași, 1901; Din când în când, Iași, 1903; Statui, Iași, 1914; Cântecul deșertăciunii, Iași, 1921; Turnul de fildeș, București, 1929; Statui. Sonete și evadări din sonet, București, 1939; Sonete, postfață Al. O. Teodoreanu, București, 1957; Scrieri, I-II, îngr. Constantin Ciopraga și Ilie Dan, introd. Const. Ciopraga, București, 1968-1969; Blestemat la neuitare, îngr
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
pierderi sunt izvoarele demagogiei, socială și intimă. Amorul propriu și ipocrizia, spiritul mijlociu, „armonic” cultivat de școală, omul liber și amăgirea de sine, omul mare și sacrosanctul său interes personal, „îndreptările” rizibile aduse de progres conturează farsa perpetuă a bâlciului deșertăciunilor (Piacere per piacere, Camuflajul, O firmă revoluționară). La un pol, intenția satirică, ironică și tehnicile denigrării - jocul insinuant cu proporțiile, distrugătoarele antiteze -, la celălalt, elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci un
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
De mii de ani ne sună povestea în urechi; Nu vezi [tu] ce răsplată virtutea are-n lume: Un giulgi și patru scânduri. Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții vii izvoare. Atuncea se-nțelege că preoții au drept: Deșertăciuni sânt toate când moartea ți-i în piept Dar ici... în picătura de vreme-n care sîntem, Brațul și isteția au oarecare preț Și ce preț pot să aibă decât să te faci mare... Vezi tu... în scrinul negru de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le-ascuți Și zi viteaz la gâde, isteț [la] cel viclean Din lupi îți fă o oaste, din vulpe căpitan, Din poftele mulțimei fă-ți scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; C-o frază lingușește deșertăciunea lor: Din roiuri risipite vei face un popor... Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presura-va... Păzește-te de una: să te ferească ceriul Ca-[n] ceasuri de uitare să le spui adevărul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]