1,102 matches
-
la aceștia. Despre adulți care În cele din urmă simt nervozitatea lor, se spune că Își Închipuie numai boala. Adesea ei sunt judecați ca model de sănătate din pricina corpului lor umflat și culorii vii a feței. Încărcarea dorsală produce și deșteptarea timpurie a instinctelor sexuale, ea conduce pe copii, adolescenți, cum și pe fetele tinere la onanie, cauzează Însă repede și impotența. Soții care suferă de Încărcare dorsală sunt aproape În general sterili. Dacă numai unul dintre soți suferă de Încărcare
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
niciun abandon. în câteva cuvinte am arătat că marșul făcut ne întărește și trupește și sufletește și am cerut ca toți cei ce am participat la mar șul de noapte să fim primii care ne coborâm din pat la ora deșteptării. Ca să fim siguri că ne vom scula la timp, am rânduit pe cel mai „somnoros” dintre noi, să rămână de planton (Iamandi Ștefană și l-am rugat ca pe mine să mă scoale primul, și apoi pe ceilalți camarazi. Pentru că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să mă scoale primul, și apoi pe ceilalți camarazi. Pentru că nu aveam destulă în credere în „plantonul” nostrucare era unul dintre sufletele cele mai curate-, m-am culcat odată cu toți, dar am făcut eforturi să nu adorm deloc, iar la deșteptare, înainte cu câteva clipe de a ajunge „plantonul” nostru la patul meu, m-am coborât din pat. Din dimineața acelei duminici, camaradul Iamandi, care făcuse de planton, a devenit un alt om. De unde era cunoscut ca o fire domoală și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
continua paza, aș face zgomot, sar trezi unii dintre colegi și s-ar afla că Mircea a dormit în timpul plantonului. Am luat arma binișor, am dus-o în „cancelarie”, am încuiat cancelaria și am stat de planton până a sunat deșteptarea. Eram echipat și cu ochii ațintiți asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla năuc. L-am întrebat „ce caută”și n-a fost
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prin sine însuși” de Gh. Aslan, din care foloseam analiza zilnică sub formă de jurnal intim, expusă sub numele de „Calendarul lui Franklin”. Cei care făceam parte din „prietenii frățiilor de cruce” trebuia să fim cei mai disciplinați elevi. Ora deșteptării, dimineața la internat ne sculam la ora 5, orele de meditație, programul școlii, trebuiau respectate cu sfințenie. Noi, cei încadrați în „prietenii f.d.c.” trebuia să fim cei mai corecți și cei mai muncitori. Nu ne era permis să mințim
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
am mărșăluit. Eram 60-65 de fedeciști. La ora patru dimineața eram întorși în curtea seminarului. Eram obosiți. Ca să nu lipsim de la programul școlii, care începea la ora șase dimineața în duminici și sărbători, am rânduit să fim sculați la ora deșteptării de cel mai „somnoros” coleg al nostru. Era fiu de preot, avea un suflet de aur. El n-a dormit deloc, dar toți cei care au participat la marș au fost primii care au coborât din paturi la ora deșteptării
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
deșteptării de cel mai „somnoros” coleg al nostru. Era fiu de preot, avea un suflet de aur. El n-a dormit deloc, dar toți cei care au participat la marș au fost primii care au coborât din paturi la ora deșteptării. În cadrul organizației legionare, instructorii ne puneau la încercări grele. Ni se verifica simțul răspunderii, tăria de caracter, sinceritatea, curajul. Se punea mare preț pe simțul dreptăț ii și pe educația voinței. Tot ceea ce ni se cerea să facem, trebuia să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pus piciorul pe peronul gării din Viena, în toamna lui 1883, dus de ChibiciRâmneanu la sanatoriul doctorului Leidesdorfer. Văzându-se acolo, poetul a strigat din răsputeri: „România liberată! România liberată!” și se crede că a cântat „Deșteaptă-te, Române”. Această „deșteptare” este o temă a vieții dar și a operei, astfel că nu pare deloc ciudat că poetul o trăiește, ca temă, și în sanatoriu. Ilie Ighel mai citează, în aceleași amintiri, o strofă din poemul „Viața” despre care spune iarăși
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mări frecvența? ce poate aduce un plus de valoare? Light Sleeper este un set de lenjerie de pat, la care o pernă și o plapumă folosesc lumina pentru a trezi cu blândețe pe cei care dorm. Se stabilește ora de deșteptare și așternuturile se încep să lumineze încet, simulând răsăritul soarelui. Poate fi exagerată berea? Sam Adams a creat berea „extremă” numită Utopia, care conține 25% alcool. Este vândută în sticle în formă de ceainic, care aduc aminte de vasele din
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
1897, când apare la Cernăuți „Patria”, scrie foiletoane politice atât de vehemențe și demascatoare la adresa guvernului și a aparatului administrativ habsburgic, încât redacția nu îndrăznește să publice multe din ele. După 1900 va colabora la „Timpul” și la ziarul cernăuțean „Deșteptarea”. De asemenea, la „Bukowiner Journal” (cu câteva foiletoane, între care trei sunt despre Mihai Eminescu) și la „Sentinela”. A scos în broșură o prezentare a scriitorului Constantin Stamati-Ciurea (1897). Bolnav de ftizie, alcoolic, ducând o existență boema, va sfârși la
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
la Școala Normală din Cernăuți, unde va activa până în 1914, când trece în Regat, fiind numit profesor și director la Liceul „Nicolae Filipescu” din Bazargic (1914-1916). Membru încă din studenție al societății cernăuțene Junimea, își face debutul în 1901, la „Deșteptarea”, cu un articol despre Avram Iancu. Va fi unul din fondatorii revistei „Junimea literară” (1904), din al cărei comitet de redacție face parte. Mai colaborează cu articole de critică literară, însemnări, note biografice, cronici la „Gazeta Bucovinei”, „Cronica”, „Lupta”, „Viața
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
eminesciană. Exact și condensat, scrisul bucovineanului este persuasiv și de o sobrietate nobilă. Ediții: Mihai Teliman, Foiletoane, pref. edit., Suceava, 1906. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, III, 68-70; Aurel Dumbrăveanu, Din trecutul Bucovinei literare, ALA, 1921, 23; D. Marmeliuc, Gheorghe Tofan, „Deșteptarea”, 1921, 7; Loghin, Ist. lit. Bucov., 217-218, 224-227; Nicolae Tcaciuc-Albu, George Tofan, Suceava, 1923; [George Tofan], SDL, VIII, 107-116, XI, 66-68; Predescu, Encicl., 854; Călinescu, Ist. lit. (1941), 568, Ist. lit. (1982), 640;Teodor Bălan, Corespondența lui Gheorghe Tofan, Cernăuți
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
văzute... (1909). În 1911 era antrenat de Constantin I. Creangă (cu care se înrudise prin căsătoria cu Laetiția Creangă, nepoata marelui prozator) într-o campanie de promovare a politicii lui Take Ionescu, care cuprindea și editarea la Piatra Neamț a ziarului „Deșteptarea”, unde figura ca prim-redactor. A fost avocat la Constanța (1914-1931), apoi în Capitală. Va mai lucra sau doar colabora cu versuri și articole la „Dobrogea jună”, „Voința Dobrogei”, „Farul”, „Marea noastră”, „Adevărul”, „Liberalul”. Devine membru al Societății Scriitorilor Români
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
dimineață... când se lumina. Nu mai mi-aduc aminte ora, că n-aveam ceas, și nu-mi mai dădeam seama. Știu că era unu’ Bică care era trompet, probabil că era de prin Ardeal și făcuse armata, și ăla suna deșteptarea... Domnule, mi-aduc aminte, era mai ales iarna, era Încă Întuneric când suna ăla deșteptarea și trebuia repede, du-te repede, Îmbracă-te, pune aia și hai... Adunarea se făcea pe platou, ne strângeam iarnă, vară, ploaie, ninsoare, orice ar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu-mi mai dădeam seama. Știu că era unu’ Bică care era trompet, probabil că era de prin Ardeal și făcuse armata, și ăla suna deșteptarea... Domnule, mi-aduc aminte, era mai ales iarna, era Încă Întuneric când suna ăla deșteptarea și trebuia repede, du-te repede, Îmbracă-te, pune aia și hai... Adunarea se făcea pe platou, ne strângeam iarnă, vară, ploaie, ninsoare, orice ar fi fost eram pe platou și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singur decât două-trei zile, după aia m-au dus cu alții. Dar acum muncă n-a mai fost, că deținuții politici nu mai erau la muncă În perioada asta... Cum se desfășura, În aceste condiții, o zi normală? Se dădea deșteptarea la ora 5 și din momentul ăsta n-aveai voie să stai culcat sau rezemat până la ora zece seara, când se bătea un clopot. Erai vizitat În permanență la vizetă și căutat să te prindă În defect... În timpul ăsta, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deget. Nu poți să-ți faci nici un plan... Este un moment foarte dificil În viața celui arestat... Nu poți să-ți faci nimic, nu poți să-ți aduni gândurile... Au venit și mi-au spus programul: stingerea la orele 10, deșteptarea la orele 5. În intervalul ăsta nu aveai voie să dormi, nu aveai voie să te Întinzi... Puteai să stai pe marginea acelui pat de beton pe șezut. Atât... Dar să dormi sau să te Întinzi, nu. Trebuia să te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
viața din detenție? Eram la cinci kilometri de Tuzla, În două corturi. Eram 50 de deținuți Într-un cort, 50 În altul. Mâncarea era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care, când ne intra În corp, ne Îngheța. Mâncările erau la ora 12, În hârdău. Aveam o viață mizeră. Ajunsesem dintr-un sportiv de 75 de kile să am doar 50 de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan, cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și Întotdeauna Îl ținea un an, doi ani, trei sau patru, și cum Îl ghicea, cum Îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul lui Othello: „Orgoliul musulman s-a spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că, după atâta persecuție, foamete, cum era În Închisori, veselia Îți crea un minim de confort, care altfel nu exista. Da’ faptul că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o sută... Erau mai multe paturi suprapuse, nu mai știu câte, dar obligatoriu dormeai doi În pat, unul Într-un cap și altul Într-un cap... Era o viață severă, În primul rând. Era un program de dimineață până seara. Deșteptarea era la 5 și stingerea la 9. Dar lumina, becul, niciodată nu se stingea. Erau ușile de fier cu vizetă, te urmărea gardianul, să asculte, să vadă ce faci. N-aveai voie să stai decât pe marginea paturilor. Toți, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca să facem norma: trei metri cubi. Se lucra intensiv la diguri. În rest, să nu crezi că tolăneam... Ieșeam la prășit porumb, sfeclă, scos sfeclă, curățat sfeclă... Tot timpul aveai treabă. Numai să nu stai... Dimineața la ora 5 era deșteptarea, iar, dacă erau luni de toamnă sau de iarnă, la 5 era noapte... Și intrarea În colonii se făcea tot noaptea... De dimineața până noaptea erai la muncă silnică... La lucrările de la dig ne țineau de dimineața, de noapte până
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că altfel nu era bine nici la Închisoare, că erau perioade când și la Închisoare nu puteai să stai pe pat Întins și trebuia să stai numai pe marginea patului, și nu era voie să dormi, decât de seara până la deșteptare. Când eram cu Rusu mâncam și mere pădurețe, din astea sălbatice, că au fost și cazuri când n-am prea avut ce să mâncăm, că eram prea urmăriți și nu ne puteam apropia de sate și nu puteam merge la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
După un timp, vine ofițerul și-mi spune: „Haide, te duc Înapoi În celulă!”. M-o dus Înapoi În celulă. Credeți c-am mai putut să dorm? N-am mai putut... Și am tot așteptat... În fine, s-o dat deșteptarea, s-o luminat, s-a făcut ora zece..., aud pași pe coridor și se deschide ușa: „Hai!”. Mă duce la camera de gardă a lor... Coridorul era foarte interesant făcut, deși era lung, avea o Întrerupere În formă de „U
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la care răspund... Și mă țin acolo... și nu mă lasă să dorm. Singur În celulă... Că regimul de la Securitate este altfel. Dacă la pușcărie te mai lasă să dormi peste zi, la Securitate nu te lasă; la 5 este deșteptarea, stai În picioare, pe o bancă sau pe pat, da’ nu culcat, și asta până seara la 22. Noaptea trebuia să stai cu mâinile afară, iar dacă-ți băgai mâinile ’năuntru, te atenționa: „Scoate mâinile afară!” Băga capul pe vizeta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-o mâncat porcii. Asta o fost făină de mălai, cum este acuma În comerț fără... Aia era cu tot părul, cum o... Vai de mine și de mine. Care erau condițiile de dormit? Ai de capul meu! La 5 deșteptarea, la 10 stingerea. Paturile În celulă era atâta de aproape, că nu putem să stăm doi inși față În față. Trebuia să ne băgăm picioarele unul Între cele ale celuilalt. Numai așa am putut ședea pe pat. Cred că n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]