3,324 matches
-
unor incendii de către fanii serialului (vezi nota 22), au început să apară tot mai multe astfel de rapoarte. Șeful pompierilor din Sidney, Ohio, a învinovățit "serialul de desene animate de pe MTV pentru incendierea unei case de către trei fetițe" (The Plain Dealer, 14 octombrie 1993). Apoi: "În Austin, Texas, anchetatorii susțin că trei incendii provocate de adolescenți ar putea avea legătură cu emisiunea" (USA Today, 15 octombrie 1993). Iar tinerii fani ai emisiunii au fost acuzați de provocarea unor incendii lîngă Galeria
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rupea filmul (iar uneori, când dădeam autografe, îmi ghida mâna pentru a mâzgâli o semnătură descifrabilă, atunci când nu intenționam decât să semnez cu un X). Dar dacă drogurile nu erau disponibile, deveneam mai puțin dedicat cauzei. De exemplu, atunci când un dealer pe care îl cunoșteam în Denver fusese - fără știrea mea, înaintea sosirii mele - înjunghiat mortal în cap cu o șurubelniță, a trebuit să contramandez apariția de la Tattered Cover din cauza penuriei de droguri. (Am evadat de la Brown Palace și am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fără știrea mea, înaintea sosirii mele - înjunghiat mortal în cap cu o șurubelniță, a trebuit să contramandez apariția de la Tattered Cover din cauza penuriei de droguri. (Am evadat de la Brown Palace și am fost găsit pe gazonul din fața casei unui alt dealer, gemând, cu pantofii și portofelul furați și cu pantalonii lăsați în jurul gleznelor.) Fără droguri nu puteam face duș pentru că mi-era frică de ce-ar fi putut ieși din stropitoarea dușului. Ocazional, când dădeam autografe pe cărțile mele, câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a fost depistat ascunzându-se în spatele unui microbuz staționat pe porțiunea mediană, despărțitoare, a unei autostrăzi, jupuindu-și bube inexistente.“ e-mail raport #9: „Cumva, scriitorul a devenit victima gazelor lacrimogene din timpul demonstrațiilor anti-globalizare, în Chicago.“ e-mail raport #13: „Berkeley; dealer de droguri furios găsit strângându-l de gât pe scriitor din pentru că nu-și primise banii într-o alee din spatele librăriei Barnes & Noble.“ e-mail raport #18: „Cleveland; scriitorul adormit până la 3PM, ratând interviurile de dimineață și de la prânz; găsit apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a stinge lumina. În timp ce coboram pe scara curbată, mi-a sunat telefonul mobil din buzunarul de la spate. După ce am aruncat o privire la ceasul Tank de la mână, am văzut că numărul celui care mă suna era al lui Kentucky Pete, dealer-ul meu. Când i-am răspuns, mi-a spus că e în drum spre mine. Notă pentru cititor: Da, tehnic vorbind, nu mai eram curat. Recidivasem puțin. N-a fost foarte greu. La o petrecere a studenților în campus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cărunt, cu plete și cizme din piele de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit de eczema cauzată de folosirea repetată a acelor nesterilizate, era diametral opus celorlalți dealeri de droguri din Manhattan: zvelți, sobri, arătoși, în costume Paul Smith la trei nasturi, intenționând să „pătrundă“ în industria filmului. Pentru a suplini acest gen de dezinvoltură, Kentucky Pete punea la dispoziție o selecție mult mai variată - vindea orice, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
secundă de tăcere. - Care-i treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat marfa lungită de la Jay, reîmpachetând-o, apoi i-am dat gramul care trebuia. - Unde-i tipul tău, dealer-ul? întrebă el, încă strâmbându-se și lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus. De ce? am întrebat. Și, te rog, nu te ușura în garajul nostru. - Așa-i că nu-ți mai vezi banii-napoi pentru rahatul ăsta? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dau năvală la ușă, e ca și cum ai avea un balot de lucernă. Fumătorii de iarbă nu sînt ca trăgătorii de marfă. Un trăgător Îți dă banii, Își ia marfa și-o taie. Dar fumătorii nu procedează așa. Se-așteaptă ca dealerul să le facă atmosferă și să clămpăne juma’ de oră ca să vîndă iarbă de doi dolari. Dacă treci direct la obiect, zic că ești un „nasol”. În fapt, un dealer nu tre’ să se dea-n fapt și să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o taie. Dar fumătorii nu procedează așa. Se-așteaptă ca dealerul să le facă atmosferă și să clămpăne juma’ de oră ca să vîndă iarbă de doi dolari. Dacă treci direct la obiect, zic că ești un „nasol”. În fapt, un dealer nu tre’ să se dea-n fapt și să-și zică dealer. Nu, el doar face rost pentru cîțiva „tovarăși” și „gagici” pe sprînceană, fiindcă e branșat. Toată lumea știe că furnizorul e chiar el, dar dă rău s-o spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
le facă atmosferă și să clămpăne juma’ de oră ca să vîndă iarbă de doi dolari. Dacă treci direct la obiect, zic că ești un „nasol”. În fapt, un dealer nu tre’ să se dea-n fapt și să-și zică dealer. Nu, el doar face rost pentru cîțiva „tovarăși” și „gagici” pe sprînceană, fiindcă e branșat. Toată lumea știe că furnizorul e chiar el, dar dă rău s-o spui. Dumnezeu știe de ce. Pentru mine fumătorii de iarbă sînt de nepătruns. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apetit monstru pentru prăjituri cu frișcă și macaroane. În zece zile starea de rău se dusese. Procesul meu fusese amînat. *** Roy s-a-ntors după cura lui de treizeci de zile la Riker’s Island și mi-a făcut cunoștință cu un dealer care plasa H din Mexic pe 103 și pe Broadway. Pe la Începutul războiului, importurile de H au fost Întrerupte și singurul praf disponibil era M pe rețetă. Totuși liniile de comunicație au fost refăcute și heroina a-nceput să sosească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și cinci de ani, dar nu-i dădeai mai mult de treizeci. Era un bărbat mic de statură, smead și cu o față osoasă, de irlandez. CÎnd apărea - și, ca mulți trăgători veterani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din cînd În cînd și, cînd nu găsea legături pentru vînzare, „lucra În groapă” (prăduia bețivi În stații de metrou sau În vagoane). Într-o seară, Irlandezul a picat la metrou cînd prăduia. S-a spînzurat la Tombs. Meseria de dealer era un fel de serviciu public care trecea, prin rotație, de la un membru al grupului la altul, durata medie a funcției fiind În jur de trei luni. Toți recunoșteau că era o slujbă ingrată și că nu era răsplătită pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care venea la el În stare de rău. Oamenii profitau de cumsecădenia lui, cerîndu-i pe datorie, iar la alt vînzător se duceau cu banii jos. George a făcut trei ani și cînd a ieșit, a refuzat să mai facă pe dealerul. Trăgătorii branșați pe jazz și cu figuri În cap nu se arătau pe Strada 103. Băieții de pe 103 erau toți veterani - fețe trase, pămîntii, guri strîmbe, amare, degete Înțepenite, mișcări studiate. Există o mișcare specifică trăgătorilor, așa cum Încheietura moale la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
condiționat, după ce făcuse cinci ani fiindcă vînduse unui ciripitor. Ciripitorul fusese strîns cu ușa să toarne pe cineva, iar agentul de la Narcotice avea nevoie urgent s-o pună de o arestare. S-au aranjat să-l scoată pe Fritz mare dealer de marfă și să anunțe c-au spart o rețea de traficanți cu arestarea lui. Fritz s-a bucurat că i se acordă atîta atenție și vorbea cu satisfacție despre „chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ce poți să te aștepți ca traficant stradal dependent e să nu duci lipsă. Dar dacă vinzi, măcar ai o rezervă solidă la Îndemînă și asta Îți dă o senzație de siguranță. Sigur, unii fac bani din trafic. Știu un dealer irlandez care-a-nceput cu un plic de două grame de H și peste doi ani, cînd a căzut o dată și a tras pe dreapta trei ani, avea treizeci de mii de dolari și o casă de raport În Brooklyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
altora. „Herman era un băiat frumos cînd a venit prima oară la New York. Necazul e că și-a pierdut aspectul.” Gains era unul dintre puținii trăgători cărora chiar le făcea o plăcere deosebită să vadă neconsumatori care devin dependenți. Mulți dealeri de marfă se bucură să vadă un dependent nou din motive economice. Dacă ai un produs, e firesc să-ți dorești clienți cîtă vreme sînt cum trebuie. Dar lui Gains Îi plăcea să cheme puștani În camera lui și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cură la Lexington sau o plecare pe mare, În marina comercială, sau aprovizionarea cu paregoric În Connecticut pentru o dezintoxicare pe cont propriu. Nick mi-a făcut cunoștință cu Tony, care era barman Într-un bar-restaurant din Village. Tony fusese dealer și a fost cît pe-aci să fie priponit cînd agenții federali i-au dat buzna În apartament. Abia a avut timp să arunce sub pian un pachet cu două grame de H. Federalii nu i-au găsit decît ustensilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cine vrei și cine nu vrei. Unii oameni au nevoie de un intermediar care să le facă rost, fiindcă nu sînt din oraș sau fiindcă nu sînt pe marfă de suficient de multă vreme ca să fie familiari În domeniu. Dar dealerul are motive să fie precaut cu oamenii care trimit pe altcineva să le cumpere. În general, motivul pentru care cineva nu poate cumpăra e fiindcă e cunoscut ca fiind „pe-alături”. Așa că trimite pe altcineva să cumpere, care poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
marfă. Dacă clienților tăi nu le place, n-au decît să plimbe ursu’ la farmacie. Ne tot schimbam locurile de Întîlnire de la o cafenea la alta. Șefilor nu le trebuie mult ca să ochească un agent de pariuri clandestine sau un dealer de marfă. Erau acum vreo șase clienți obișnuiți În centru și asta-nseamnă ceva du-te-vino. Așa că ne tot mutam. Barul lui Tony Încă Îmi dădea fiori. Într-o zi ploua foarte tare și eu mă-ndreptam spre Tony, cu vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
doresc și nu le pasă cum le obțin. Noul ciripitor primește bani marcați și e trimis să cumpere. Imediat ce ciripitorul cumpără cu banii respectivi, agentul intră În scenă și operează arestarea. E esențial ca arestarea să se petreacă Înainte ca dealerul să apuce să schimbe banii marcați. Agenții au acum banii marcați, cu care s-a cumpărat marfa, și marfa cumpărată. Dacă-i un caz suficient de important, ciripitorul poate fi chemat să depună mărturie. Firește, o dată ce apare În instanță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cunoscut În branșă și nimeni nu Îl mai servește. Dacă agenții nu se hotărăsc cumva să-l trimită În alt oraș (unii ciripitori deosebit de capabili pleacă În turneu), cariera lui de informator s-a terminat. Mai devreme sau mai tîrziu, dealerii se prind și un ciripitor nu mai poate să cumpere. CÎnd se-ntîmplă asta, utilitatea lui pentru agenți ia sfîrșit și de obicei Îl Înfundă. Adesea ajunge să stea la răcoare mai mult decît toți cei pe care i-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
iei ceva de la butic și vreun mucos vine și-ți zice „Dă-mi-o mie”. Dacă nu-i dai, Îți frige una-n clanță. P-ormă se reped grămadă pe tine. N-ai cum să-i dovedești pe toți. Un dealer de la o casă de pariuri din East St. Louis descria o metodă de obținere a acidului carbolic dintr-o rețetă pentru fenol, ulei aromat și tinctură de opiu. - Îi zic la doftor c-am o mamă În vîrstă care folosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În salon cinci nou-veniți. Asistentul salonului a Întins brațele disperat. - Nu știu unde o să-i bag. Acum am aici treiș’unu de drogați. Printre nou-veniți se afla un bărbat distins, cu părul alb, de șaptezeci de ani, pe nume Bob Riordan, escroc, dealer de droguri și șuț veteran. Arăta ca bancherii pe la 1910. A venit cu doi prieteni cu mașina. Pe drumul spre Lexington, au sunat la șeful Direcției de Sănătate din Washington și i-au cerut să anunțe la poartă că sosesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
făcut să-și dorească să nu mă fi Întîlnit niciodată”. Îmi Închipuiam un doctor evreu gras și bătrîn Încercînd să-i refuze lui Matty o doză pe datorie. Personajele de genul lui Matty reprezintă unul dintre factorii de risc pentru dealer. De obicei au bani. CÎnd nu au, se așteaptă să le dai pe datorie. Dacă refuzi, Își arată mușchii. Nu admit un refuz cînd vor marfă. Cura la Lexington nu e concepută să le asigure dependenților confortul. Începe cu cinșpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]