3,785 matches
-
dezvoltare al acestuia din urmă este mult mai lent și acest element este cel care îi diferențiază pe cei doi. Copilul normal crește fizic și mintal în același ritm, pe când la un copil deficient mintal nu apare acest sincronism, iar decalajul dintre vârsta mintală și cea cronologică crește progresiv. Teza heterocroniei are consecințe asupra metodologiei de lucru cu deficientul mintal, unde accentul trebuie pus pe organizarea unei intervenții bazate pe individualizarea și diferențierea acțiunilor educative, utilizarea metodelor și procedeelor pedagogice care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
evidente influențe ale dominanței vizual‑motorii în asimilarea informațiilor, cu limite de realizare determinate de nivelul de senzorialitate și de particularitățile judecății și raționamentelor saturate de vizualitate; întârzierea în învățarea vorbirii, pierderea perioadei optime de însușire a limbajului verbal măresc decalajul în dezvoltarea psihică între elevul surd și auzitor, ceea ce afectează relațiile sociale ale celui dintâi, adaptarea la cerințele școlii, integrarea într‑un grup profesional, determinând conduite de izolare, sentimente de inferioritate, stări depresive, lipsă de interes, descurajare, eșecuri în plan
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de comunicare prezintă următoarele particularități: - un volum redus al vocabularului însușit; - existența a numeroase clișee verbale, cuvinte cu conținut semantic sărac sau deformat; - cuvintele sunt folosite așa cum au fost prezentate inițial (în cazul nominativ sau acuzativ), fără inflexiuni; - existența unui decalaj vizibil între vocabularul activ și cel pasiv (între vocabularul utilizat în exprimare și vocabularul stocat). Din registrul greșelilor care se manifestă în comunicarea verbală a deficienților de auz, enumerăm: - evitarea exprimării în propoziții - preferă utilizarea unui singur cuvânt care ține
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
deficiență dobândită tardiv sau în ambliopie, există urme ale unor imagini mentale ce sunt stimulate verbal; la nevăzători, are loc formarea și dezvoltarea unor reprezentări spațiale pe baza explorării tactil-kinestezice a obiectelor; volumul, forța, cantitatea și calitatea reprezentărilor sunt în decalaj față de cunoștințele verbale, ceea ce se observă în recunoașterea unor obiecte sau fenomene și în capacitatea redusă de actualizare a unor caracteristici definitorii. • Pentru copiii preșcolari sau de vârstă școlară mică, cu diferite grade de ambliopie, reprezentările vizuale sunt incorecte, incomplete
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în raport cu nivelul mediu al dezvoltării vorbirii pentru vârsta cronologică respectivă: vocabularul este mai sărac, redus la cuvinte uzuale, iar posibilitățile de formulare a propozițiilor sunt limitate. Cazul patru este apropiat de ceea ce a fost definit drept handicap sociocultural; există un decalaj între criteriile familiale de apreciere și standardele impuse de grădiniță, generând o problemă de interpretare, respectiv dacă limbajul copilului prezintă un deficit sau o diferență culturală. Pentru a reduce acest decalaj, mediul preșcolar și școlar trebuie să ofere un cadru
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ceea ce a fost definit drept handicap sociocultural; există un decalaj între criteriile familiale de apreciere și standardele impuse de grădiniță, generând o problemă de interpretare, respectiv dacă limbajul copilului prezintă un deficit sau o diferență culturală. Pentru a reduce acest decalaj, mediul preșcolar și școlar trebuie să ofere un cadru de participare activă a copilului la dezvoltarea și perfecționarea capacităților sale lingvistice. Alături de stres și eșecuri repetate, greșelile educative pot declanșa mutismul electiv (sau voluntar), care se manifestă prin refuzul de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și de exprimare, a imaturității afective, a creșterii sugestibilității, impulsivității și rigidității psihomotorii, împiedicând semnificativ aprecierea corectă și adecvată a situațiilor de viață cu efecte imediate în comportamentele adaptive la stimulii din ambianță. • De asemenea, la copiii cu deficiență mintală, decalajul dintre dezvoltarea limbajului și celelalte funcții psihice este foarte evident, deoarece posibilitățile de înțelegere și de ideație rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese interesante. Copilul deficient mintal are totuși posibilitatea să‑și însușească unele formule stereotipice pe care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
contextul modernizării și reformării serviciilor educaționale destinate copiilor cu cerințe educative speciale presupun o analiză atentă a următoarelor aspecte: - tipul și gravitatea deficienței/tulburărilor diagnosticate - rolul și importanța diagnosticului diferențial în susținerea unui program recuperator și educațional eficient; - vârsta copilului - decalajul dintre vârsta cronologică și vârsta mintală; - experiența de viață a copilului în familia din care provine - gradul de implicare a familiei în dezvoltarea și evoluția normală a copilului, susținerea afectivă și materială, educația oferită și atitudinea membrilor familiei față de problemele
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se raportează la boală, semne clinice, lipsuri, insuficiențe, incapacități (ceea ce intră în conținutul conceptului de deficiență propriu‑zisă); - diagnosticul funcțional stabilit de comisia medicală de diagnostic complex în conformitate cu normele de expertiză medicală a capacității de muncă; este o evaluare a decalajului ce apare pentru subiectul evaluat, ca dezavantaj în confruntarea dintre deficiența sa morfo‑funcțională și solicitările activității școlare și profesionale; - diagnosticul psihopedagogic stabilit de psiholog, psihopedagog sau pedagog constă în realizarea psihodiagnozei, evaluare curriculară, prognostic școlar și profesional. O atenție
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lor de viață, fiind evidențiat atunci când aceste persoane întâlnesc bariere culturale, fizice sau sociale, împiedicându‑le accesul la diferite activități sau servicii sociale care sunt disponibile în condiții normale celorlalte persoane din jurul lor. heterocronia - caracteristică importantă a deficiențelor mintale, reprezentând decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltării generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatică și dezvoltarea psihică, dintre vârsta cronologică și cea mintală, între acestea existând un decalaj temporal. hidrocefalie - sindrom caracterizat printr‑o acumulare de lichid cefalorahidian aflat în stare
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
culturale, fizice sau sociale, împiedicându‑le accesul la diferite activități sau servicii sociale care sunt disponibile în condiții normale celorlalte persoane din jurul lor. heterocronia - caracteristică importantă a deficiențelor mintale, reprezentând decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltării generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatică și dezvoltarea psihică, dintre vârsta cronologică și cea mintală, între acestea existând un decalaj temporal. hidrocefalie - sindrom caracterizat printr‑o acumulare de lichid cefalorahidian aflat în stare de tensiune în cutia craniană (internă), în interiorul cavităților ventriculare cerebrale
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
condiții normale celorlalte persoane din jurul lor. heterocronia - caracteristică importantă a deficiențelor mintale, reprezentând decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltării generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatică și dezvoltarea psihică, dintre vârsta cronologică și cea mintală, între acestea existând un decalaj temporal. hidrocefalie - sindrom caracterizat printr‑o acumulare de lichid cefalorahidian aflat în stare de tensiune în cutia craniană (internă), în interiorul cavităților ventriculare cerebrale (externă) sau între foițele meningiene, însoțită frecvent de atrofii cerebrale. hipertrofie - dezvoltare exagerată a unui organ sau
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
să găsească exemplele necesare confirmării ei. Analiza comparativă de tip protocronist, bazată pe așezarea în balanță a unei scrieri românești și a uneia străine, își relevă disfuncționalitățile îndeosebi prin utilizarea a două unități de măsură diferite. De unde, trei tipuri de decalaje: fie textul românesc e citit fragmentar, fiind prelevate doar părțile mai reușite, pe când cel străin este evaluat integral, cu toate scăderile sale; fie opera românească e interpretată cu un instrumentar critic mai sofisticat, pe când textul străin rămâne prizonierul unor poncife
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
nu chiar imposibil, să determine cu claritate succesiunea temporală. În multe situații, avem de-a face cu procese sociale de lungă durată, în care cauza coexistă cu efectul. Măsurarea făcută la un moment dat nu poate detecta nici un fel de decalaj în timp. Presupunerea unui proces de producere. Dacă putem imagina un proces plauzibil de producere a variației unui fenomen de către un altul, acest lucru reprezintă o garanție relativă pentru adoptarea unui sens al cauzării. Să reluăm exemplul relației dintre satisfacția
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
independentă în raport cu ultima. Este deci rezonabil să presupunem că venitul este cauză în această relație. Problema duratei și a distanței. Jack Gibbs (1972) aduce în discuție odificultate stabilă a postulării unei relații cauzale, izvorâtă din precizarea duratei. Cauzalitatea presupune un decalaj temporal: efectul trebuie să apară după o perioadă de timp de la apariția cauzei. Problema este însă cât de mare poate fi decalajul temporal dintre cauză și efect. Din definiția cauzalității nu putem deriva o specificare prea clară: el trebuie să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
1972) aduce în discuție odificultate stabilă a postulării unei relații cauzale, izvorâtă din precizarea duratei. Cauzalitatea presupune un decalaj temporal: efectul trebuie să apară după o perioadă de timp de la apariția cauzei. Problema este însă cât de mare poate fi decalajul temporal dintre cauză și efect. Din definiția cauzalității nu putem deriva o specificare prea clară: el trebuie să fie mai mare ca zero și mai mic decât infinitul. Poate fi el însă oricât de mare? Are vreun sens o relație
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
accidental al cine știe cărei combinații de factori, dacă sociologul francez nu i-ar fi asociat o teorie care explică mecanismul producerii sale. Dezvoltarea economică duce la o creștere mult mai rapidă a nivelului de aspirații și deci la o creștere a decalajului dintre aspirații și posibilități, iar acesta explică creșterea numărului de sinucideri. Riscul de a fi corect din rațiuni false. Pentru a ilustra acest risc alexplicației cauzale voi utiliza două exemple oferite de Morris Rosenberg (1968). În secolul trecut, în unele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ele, pentru a evita conflicte globale distructive pentru toate părțile, statele sunt tot mai interesate în promovarea unor reguli generale: securitate colectivă, eliminarea pericolului unui război nuclear, încetarea cursei înarmărilor și convertirea efortului militar în efort de dezvoltare social-economică, scăderea decalajelor economice între state etc. Este evident, din însăși această enumerare, că finalitățile de acest tip ale lumii ca suprasistem sunt subordonate finalităților sistemelor componente (statelor). Analiza dinamicii suprasistemelor deschide o perspectivă nouă asupra înțelegerii sistemelor înseși, din care sunt compuse
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai puțin elaborată, fiind susținute de puține informații și tehnici de acțiune practică. Din acest punct de vedere, asistăm în prezent la o modificare profundă a modelului schimbării sociale. Dezvoltarea științelor sociale introduce o modificare structurală, de natură să lichideze decalajul tradițional care avantaja mereu statu-quo-ul, transformând alternativele posibile din „utopii”, idealuri difuze și nepractice, în proiecte de organizare socială din ce în ce mai înalt elaborate cognitiv. Sociologia, științele sociale în general sunt pe cale să devină instrumentele explorării continue a alternativelor posibile și a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ungureanu, 1983) sunt de natură să-l inducă în eroare pe nespecialist. Controlul continuu al comunității științifice este singurul care poate să elimine până la urmă pericolul amatorismului. • Pericolul practicianului izolat. Din cauza fragilității cunoștințelor, a dinamicii lor accentuate, apare frecvent un decalaj între practicianul format în sprijinul unor teorii și tehnici pe care, prin forțele sale individuale, nu le poate reconsidera în mod critic și nici dezvolta semnificativ și acumulările la nivelul comunității științifice. În aceste condiții, practicianul izolat are șansa să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mult pe linia perfecționării alternativei existente, a statu-quo-ului: problemele de soluționat sunt formulări ce reflectă opțiunile structurale ale sistemelor și, totodată, tipul de strategii pe care acestea sunt înclinate sau forțate de către parametrii lor structurali să le adopte. Perceperea unui decalaj de raționalitate și științificitate între competența tehnică și cea social-umană a funcționării sistemelor sociale. Tehnicile de acțiune specifice diferitelor sisteme - tehnologia întreprinderilor industriale este cel mai clar exemplu - încorporează un înalt grad de științificitate, de raționalitate. Componentele sociale și umane
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este deci necesar să fie completată cu cea culturalistă. Pentru a ilustra perspectiva sociologică, este sugestivă încercarea lui Georges Gurvitch de a tipologiza timpurile specifice diferitelor structuri sociale. Pornind de la ideea că timpul este o relație ce exprimă „coordonarea sau decalajul mișcărilor care durează în succesiune și se succedă în durată”, el distinge opt tipuri de timpuri sociale: 1. Timpul de lungă durată și încetinit, caracterizat prin faptul că trecutul este proiectat în prezent și viitor. Este timpul comunităților sătești, al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un proces declanșat de totalitatea condițiilor sociale ale existenței sale („trupul” neorganic, social al său) care se desfășoară în mod spontan. Conștiința acestui proces este doar aproximativ adecvată, putând fi de-a dreptul falsă. Există două surse importante ale acestui decalaj dintre activitatea practică și conștiința acesteia: în primul rând, tipul însuși de cunoaștere pe care se bazează activitatea practică - cunoașterea comună are mecanismele ei specifice. Ea se caracterizează prin faptul că nu poate fi integral conștientă de ea însăși. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caz, ea poate să influențeze în sensul unei aprecieri pesimiste a perspectivelor luptei. Omul își poate face el însuși iluzii despre sine și despre mecanismele gândirii sale. Un al doilea exemplu va situa problema tocmai la acest nivel profund al decalajului dintre conținutul conștiinței și suprafața ei. Ce era în mintea lui Jean-Jacques Rousseau atunci când declara că toți oamenii sunt egali și că societatea trebuie organizată în consecință? Dacă am avea posibilitatea să-l chestionăm, probabil că am primi un răspuns
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istoristă. Ea presupune mereu o relație dintre două evenimente, unul fiind cauza, iar celălalt, efectul. Relația dintre ele este determinativă: cauzadetermină (produce) efectul. Relația are, după cum se vede, o orientare temporală strictă: cauza precedă în mod absolut efectul. Există un decalaj în timp între cauză și efect. A explica un eveniment înseamnă a căuta, în timpul care îl precedă, un alt eveniment care îi reprezintă cauza. Realitatea, conform acestei scheme deterministe, reprezintă o succesiune a unor stări, în care fiecare stare depinde
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]