5,739 matches
-
Bonn (1992-1993), redactor-șef, apoi director al Institutului de Televiziune Intersat 1 din Arad (1994-1996), dar și cadru didactic, din 1990, la Facultatea de Științe Umaniste și Sociale a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, unde în 2003 va fi desemnat decan. Debutează cu proză scurtă în 1969, la revista „Familia”, ulterior fiind prezent în numeroase publicații din țară și în presa culturală din Austria, Germania, Ungaria, Franța, SUA etc. Romanul de debut al lui S., Martorul (1972; Premiul Comitetului Central al
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
, Valeriu (18.IX.1939, Criva, j. Edineț), critic literar. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, S.
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
de doctor habilitat în filologie, cu studiul Interferențe semantice dintre limbi (pe baza contactelor lingivstice slavo-române). Numit asistent în 1956, în 1975 devine profesor. Din 1976 până în 1999 deține și funcția de șef de catedră; în mai multe rânduri prodecan, decan ad-interim în 1970, din 1999 e profesor emerit al Universității „Taras Șevcenko”. A ținut cursuri de lingvistică generală, de istoria limbii române sau privind raporturile lingvistice slavo-române ș.a. și a participat la diverse congrese și conferințe internaționale, multe organizate la
SEMCINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289612_a_290941]
-
Cluj (1956-1961). Angajat preparator la facultatea absolvită, urcă treptele didactice până la gradul de profesor (1993). Din 1990 va fi și șef al Catedrei de literatură română, literatură comparată și teoria literaturii (ulterior devenită Catedra de etnologie), între 1994 și 1998 decan al Facultății de Litere a Universității „Dimitrie Cantemir”, filiala din Târgu Mureș, iar din 2000 cercetător la Institutul „Arhiva de Folclor” al Academiei Române. Bursier Fulbright la University of Washington, Seattle (1976-1978) și University of California, Los Angeles (1984-1986), va beneficia
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
gen și stil în proza moldovenească pentru copii din anii ’60-’80. Profesoară la Liceul „Mihai Eminescu” din Bălți (1981-1984), devine, la institutul absolvit, asistent (1984), lector (1986), conferențiar (1996), șefă a Catedrei de literatură română și universală (2000), e decan al Facultății de Filologie (din 2000), fiind unul din promotorii unui învățământ în spiritul restabilirii adevărului istoric și al susținerii valorilor reale. Din 1986 se implică și în conducerea cenaclului social-politic și literar-artistic Vatra. După debutul din 1986, în „Învățământul
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
din Cluj. Se stabilește la Timișoara, unde în 1956, odată cu înființarea Facultății de Filologie, devine profesor (1969) la Catedra de literatură română, mulți ani conducând-o (1963-1980). În 1968 își luase doctoratul cu o teză despre Lucian Blaga. Este și decan (1964-1968), precum și rector al Universității de Vest (1990-1996). Ca profesor, a imprimat un „stil” nou în predarea literaturii române, a eliberat analiza fenomenului literar de orice ideologizări și a evaluat creația „ca artă valoare”, cum singur mărturisește în ultimul său
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
de stilistică din Timișoara. În perioada 1970-1976 a condus Sectorul de lingvistică al Filialei Timișoara a Academiei Române. După 1995 va funcționa la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad și la Universitatea „Tibiscus” din Timișoara, la care a fost un timp și decan al Facultății de Jurnalistică. Debutează în 1949, la revista „Cum vorbim” și va colabora cu numeroase articole și studii la volume colective sau la reviste culturale, literare și de specialitate: „Limbă și literatură”, „România literară”, „Orizont”, „Studii și cercetări lingvistice
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
inspector general în Ministerul Învățământului (1948-1952) și profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” din București (1952-1961). Ulterior devine lector, apoi conferențiar la Institutul Pedagogic din Capitală, unde va preda până la pensionare (1976), fiind și șef al Catedrei de literatură, prodecan și decan al Facultății de Filologie. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu teza Memorialistica în opera cronicarilor, publicată în 1972. Debutează încă din perioada liceului, în 1925, la „Dimineața copiilor” cu versuri, și editorial cu monografia Poetul G. Tutoveanu în
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
din Spania, informații culturale, istorice. Întors la Iași în 1858, își începe cariera ca profesor la Gimnaziul Central. Ulterior va funcționa ca profesor la Universitatea din Iași, și din 1864 la cea din București, unde o vreme va fi și decan al Facultății de Litere și Filosofie. Din 1859 are și multe demnități în ministerul ce se ocupa de învățământ: director, ministru ad-interim în guvernul lui Mihail Kogălniceanu, iar în 1881-1882 ministru în guvernul condus de I.C. Brătianu; în câteva rânduri
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
anul al IV-lea este preparator la Catedra de literatură română a aceleiași facultăți. Devine asistent și urcă întreaga ierarhie universitară: lector (1952), conferențiar (1962), profesor titular (1972), profesor consultant (1990-1997); în 1967 își susținuse doctoratul. Ocupă și funcția de decan (1962-1966). O perioadă (1967-1970) este lector la universitățile din Köln, Bonn și Aachen, unde predă limba și literatura română, dar nu i se aprobă prelungirea contractului și se vede demis din funcția de șef al Catedrei de literatură română contemporană
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
bisericii Sf. Nicolae Domnesc); 1911 (sărbătorirea semicentenarului Universității din Iași); 1912 (dezvelirea statuii lui Al. I. Cuza). Toate vizitele lui Carol I s-au bucurat de o organizare impresionantă, care implica aproape Întreaga populație a orașului, de la prefect, primar, rector, decani, corp profesoral, armată, poliție etc. Au fost și unele incidente, provocate de disputele politice și mai puțin de sentimentele pro sau anti Carol I. b. declarații - În cursul acestor vizite s-au făcut declarații privind statutul orașului Iași, ca a
CAROL I ŞI ORAŞUL IAŞI, A DOUA CAPITALĂ A ROMÂNIEI. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
activist în ilegalitate, căreia nici nu-i trecea prin minte să învețe ceva. Enervat, examinatorul, tânăr bine pregătit și membru de partid, i-a pus nota 2. A urmat o întreagă odisee. Întâi s-au alarmat șeful de catedră și decanul, apoi a urmat chemarea la comitetul de partid pe universitate și la comitetul de partid pe centrul universitar. Toți activiștii se arătau îngroziți de consecințele posibile pentru instituție. În fine, s-a ajuns la organizația județeană de partid, unde examinatorul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
profesor consultant la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din Cluj a Institutului de Folclor al Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1974-1976). A funcționat ca lector, în 1964, la Universitatea din Montpellier (Franța). Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor” (serie nouă), „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
și Filosofie, obținând licența în 1931. Profesează până în 1953 în sistemul preuniversitar, iar din 1955 este angajat patru ani cercetător principal la Biblioteca Academiei Române. Ulterior își începe cariera universitară, ajungând profesor și îndeplinind, la Institutul Pedagogic din Pitești, funcția de decan al Facultății de Filologie (1966-1968) și pe aceea de rector (1968-1971). Își susține în 1968 teza de doctorat la Universitatea din Cluj, iar în 1970 primește și titlul de doctor docent. Debutează în 1929 la revista „Sepia” și colaborează de-
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
o mândrie pe care puțini le-au înțeles și le-au apreciat. Este reintegrat, în 1956, ca asistent, iar din 1966 ca profesor prin concurs, la Facultatea de Filologie din București și la Universitatea din Craiova, unde va fi și decan din 1969 până în 1974, asigurând până în 1976, ca redactor-șef, și conducerea revistei „Ramuri”. Continua, în amfiteatru, vechiul stil maiorescian al prelegerii magistrale. Avea, totuși, o cordialitate remarcabilă în relațiile cu studenții și la examene dădea întotdeauna note mari. Era
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
gradul de profesor (1998). Își ia doctoratul la Universitatea din București (1984). În perioada 1991-1994 a fost lector la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier (Franța). După întoarcerea în țară e ales prodecan al Facultății de Litere ieșene, în 1998 devenind decan. Debutează în „Convorbiri literare” (1976) și colaborează, mai cu seamă cu articole și studii de specialitate, la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”, „Kodikos-code. Ars semiotica” (Tübingen), „Dialogue” (Montpellier) ș.a. Publică volumele
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
al Televiziunii Române (1994- 1996), membru în Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii Române (1995-1999). Desfășoară și activitate didactică în cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative și la Facultatea de Jurnalism a Universității Hyperion din București, aici deținând și funcția de decan. P. începe să publice versuri în „Luceafărul” și în „Tribuna”, însă iese din anonimat odată cu prezentarea pe care Nina Cassian o face unui grupaj de poezii, la rubrica „Poșta literară”, în revista „Astra” (1971): „Semnalez la acest poet o gestică
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie a Universității craiovene, devenind în 1990 profesor și decan. În ultimii ani de viață este senator PNȚCD în Parlamentul României. Colaborează la „Ramuri”, „Arhivele Olteniei”, „Analele Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a. Principala contribuție a lui P. în domeniul folcloristicii este culegerea Cântece bătrânești din
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
învățământul universitar ieșean de studii franceze, reușind să coaguleze un nucleu de profesori valoroși și să formeze o școală în domeniu. Paralel cu strălucita carieră didactică, a deținut funcții administrative de mare responsabilitate: director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” (1946-1947), decan al Facultății de Filologie (1948-1950), șef de secție și responsabil al colectivului de istorie literară de la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Filialei Iași a Academiei Române (1959-1970). În această ultimă calitate, P. a contribuit în mod esențial la
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
urmează cursuri de master la Universitatea Columbia, în domeniul cercetării bibliografice a dreptului internațional și comparat, în aceeași perioadă fiind bibliotecar la Facultatea de Drept de la New York University, unde din 1966 va deveni profesor, director al Bibliotecii de Drept și decan asistent al Facultății. A debutat în 1968, cu proză și eseu critic, la „Amfiteatru”. După refuzul mai multor edituri de a-i edita volumul de nuvele Orașul prenatal, abia în 1980 își vede publicată prima carte, eseul Antoine de Saint-Exupéry
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1959-1964). După licență devine cadru didactic la aceeași instituție. În 1971 își susține doctoratul în filologie, cu teza Avangardismul poetic românesc. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere a Universității clujene, unde va fi și decan (1996-2000). Între 1973 și 1976 lucrează ca asistent asociat la Universitatea Paris III - Sorbonne Nouvelle, revenind aici în câteva rânduri, ca lector. În perioada 1990-1993 îndeplinește funcția de director al Centrului Cultural din Paris. Debutează cu versuri în 1959, la
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
va urma apoi maestrul la Catedra de limba română. Din 1939 face parte din comitetul de direcție al revistei „Dacoromania”, iar în 1941 îi urmează lui Sextil Pușcariu la conducerea Muzeului Limbii Române. A fost în câteva rânduri prodecan și decan al Facultății de Litere, iar când, în urma Dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj a trebuit să se refugieze la Sibiu, a funcționat o vreme și ca prorector. Moartea l-a surprins în plină putere de creație pe acest devotat slujitor
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
, Ion (16.IX.1923, Valea Hoțului - Transnistria - 11.IV.1985, Chișinău), critic și istoric literar. Este fiul lui Pavel Racul, țăran. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1950), unde mai târziu va fi decan al Facultății de Istorie și Filologie (1954-1957), profesor (1976), șef al Catedrei de literatură moldovenească și prorector (1957-1964, 1969-1974). Doctor în filologie (1954), debutează cu monografia Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică (1967), scrisă în conformitate cu dogmele ideologiei comuniste și
RACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
sugestia lui și suprimat în 1906 la presiunile guvernului de la Budapesta. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1905, iar membru activ în 1914. Din 1906 este profesor de filologie română la Universitatea din Cernăuți, unde va îndeplini și funcția de decan. Tot la Cernăuți conduce revista „Glasul Bucovinei” (1918-1919), care milita pentru unirea cu România. Stabilit la Cluj în 1919, organizează Universitatea nou-înființată, unde va fi, în două etape, rector (1919-1920, 1940-1941), funcționând aici până la pensionare. Întemeiază în 1919 Muzeul Limbii
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Tutuola, Jungla fantomelor, pref. trad., București, 1974; Maurice Baring, Daphne Adeane, București, 1975; Anthony Bloomfield, Răzbunarea, București, 1976; Aldous Huxley, Și restul e tăcere, pref. Marian Popa, București, 1977; Saul Bellow, Darul lui Humboldt, pref. Dan Grigorescu, București, 1979, Iarna decanului, București, 1992, Ravelstein, postfață Sorin Antohi, Iași, 2001; Daniel Defoe, Jurnal din anul ciumei, pref. trad., București, 1980; Iris Murdoch, Vlăstarul cuvintelor, București, 1981, Marea, marea, București, 1983, Discipolul, București, 1987; Douglas Reeman, Bătălia din adâncuri, București, 1981; John Cowper
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]