3,586 matches
-
mă duc să le spun adevărul. Acum. Ies hotărâtă pe hol. După care mă opresc brusc. În spatele ușii închise de la sufragerie aud glasul strident al lui Trish făcându-l cu ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu am aranjat pe o tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e, s-a întâmplat. Și m-am hotărât să fac ceva cu totul diferit. Să lucrez ca menajeră pentru o vreme. — Să lucrezi ca menajeră, mă îngână Freya încet. Samantha, tu chiar ai luat-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu sunt în stare să zic nimic. Crede că am copii ? Nu mă pot abține și pufnesc în râs ușurată. — Nu, n-am copii ! Ce, credeai că am lăsat cinci guri flămânde în urma mea ? — Nu știu. Se încruntă, rușinat dar defensiv. De ce nu ? — Fiindcă... adică... vrei să zici că arăt ca și cum aș avea cinci copii ? Nu-mi pot reprima o notă de indignare din glas, și începe și el să râdă. — Poate că nu cinci... Adică ce vrei să spui ? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare pe punctul de a vomita. Ați avut cea mai vagă cunoștință despre faptul că menajera dumneavoastră are un IQ de 158 ? E limpede că ziarista savurează din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de asta ! Am vrut s-o ajutăm cu... Tace, cu un aer tâmp. Cu testul GCSE de engleză. — Și vă sunt foarte recunoscătoare ! intervin iute. Foarte. Eddie își tamponează fruntea cu un prosop de bucătărie. Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
furtună ai stârnit ? Îți dai seama cât rău ai făcut imaginii firmei Carter Spink ? A fost săptămâna cu cel mai nefast impact mediatic de la scandalul Storesons din anii optezeci. — N-am vrut să se întâmple nimic din toate astea, spun, defensiv. N-am cerut eu presei să apară la mine la ușă... — Știu. Dar a apărut. Și reputația firmei Carter Spink a fost terfelită în ultimul hal. Cei de la Departamentul de resurse umane sunt disperați. După toate programele lor axate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ușor încruntat. Nu a zâmbit deloc. N-a zis „E o idee foarte bună, tocmai asta voiam să-ți sugerez și eu”. De ce nu vrea să-mi ușureze povara ? — Nu pot să fiu menajeră toată viața ! Glasul îmi răsună mai defensiv decât aș fi vrut. Sunt avocată cu experiență ! Am creier ! Știu că ai creier. Acum pare el defensiv. O, Doamne. Nu mă descurc prea bine. Mi-am câștigat statutul de partener. Partenariat egal la Carter Spink. Mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți sugerez și eu”. De ce nu vrea să-mi ușureze povara ? — Nu pot să fiu menajeră toată viața ! Glasul îmi răsună mai defensiv decât aș fi vrut. Sunt avocată cu experiență ! Am creier ! Știu că ai creier. Acum pare el defensiv. O, Doamne. Nu mă descurc prea bine. Mi-am câștigat statutul de partener. Partenariat egal la Carter Spink. Mă uit la el, încercând să-i transmit ce înseamnă exact asta. E cel mai prestigios... mai profitabil... mai incredibil... În câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tren. Habar n-am măcar încotro vreau să mă duc. — Ai un plan, Samantha ? întreabă Dominic, băgându-mi microfonul în față. Un țel ? De ce nu vrea să mă lase odată în pace ? — Uneori nu ai nevoie de nici un țel, spun defensiv. Nu e nevoie să te gândești în perspectivă. E destul să știi doar ce urmează să faci în clipa următoare. — Și ce-o să faci în clipa următoare ? — O să mă... gândesc la asta. Îi întorc spatele și mă îndepărtez mărșăluind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea de „prea multă informație?“ — N-am vrut să-i spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunîndu-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgîlțîia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
conversație. Te muți cu Ken. Îl cheamă Connor, spun. Iar răspunsul este da. — Bănuiesc că abia aștepți, nu ? — Da. Abia aștept. Am ajuns la lifturi și apăs pe buton. Îi simt ochii fixați asupra mea. Îi simt. — Ce e ? spun defensiv, Întorcîndu-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprînceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat ceva. Mă Întreb dacă s-a prins de ceva. — Știu la ce te gîndești, zic, ridicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ăsta ? — Mmm... nu. Nu prea cred. Ne privim una pe alta Într-o tăcere absolută. — E măcar o singură vedetă aici ? zic Într-un final. — Ți-am zis că nu avem nici o garanție că vor fi și celebrități ! spune Lissy defensiv. — Știu ! Dar credeam că... — Bună ! ne Întrerupe o voce și, În clipa În care ne uităm În jur, vedem că de masa noastră se apropie două fete În jeanși. Una dintre ele Îmi zîmbește stresată. Te rog să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că mai are puțin și mă pocnește. I-ai spus celui cu care te Întîlnești că-i urăști hobby-ul favorit ? — La ora aia n-aveam de unde să știu că o să mă Întîlnesc cu el, nu ? spun pe un ton defensiv, luînd fondul de ten. Și, oricum, ăsta-i adevărul. Urăsc mașinile de epocă. Oamenii pe care-i vezi În ele par incredibil de Încrezuți și de Încîntați de sine. — Ce are adevărul de-a face cu toate astea ? Jemima ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nopții ? — Nu, spun surprinsă. Dar e problema lui. Ți-a spus vreodată ce-a fost cu telefoanele alea de la prima voastră Întîlnire ? — Păi... nu. — Ți-a spus vreun lucru despre el, În afară de minimul necesar ? — Mi-a spus foarte multe ! spun defensiv. Lissy, care e problema ta ? — Eu n-am nici o problemă, spune ea blînd. Doar că mă Întreb... nu cumva tu ești singura care se destăinuie ? — Poftim ? — El Îți spune vreodată ceva despre el ? Toarnă apă fierbinte peste cafea. Sau tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înghit În sec, și Îmi arde fața ca un furnal. Dar am... am... — E adevărat că-ți cumperi hainele de la magazine de mîna a doua și minți că-s noi ? spune Caroline, ridicînd ochii din ecran, cu interes. — Nu ! zic defensiv. Vreau să spun, da, poate... cîteodată... — Are 58 de kile, dar pretinde că are 52, rostește glasul lui Jack. Poftim ? Poftim ? Din cauza șocului, mi se contractă tot corpul. — Ba nu ! strig mînioasă spre ecran. N-am În nici un caz 58
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sau așa ceva, nu ? — Evident că n-am avut ! spun pufnind În rîs. Era o Întîlnire ! Ce, tu te duci cu dictafonul la... În clipa În care Îi zăresc expresia, amuțesc. Nu te cred. — Nu Întotdeauna, zice ea, ridicînd din umeri defensiv. Doar dacă cred că mi-ar putea fi de vreun... Oricum. N-are nici o importanță. Ideea e că ai suficiente informații, Emma. Deci, ai putere. Află despre ce e vorba - și dă-l În vileag. Să vadă și Jack Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că-l stârnește? Am lovit ca să-l opresc, nu? DOAMNA CU VOAL: Da, dar era vorba să dăm mai mult cu vorba. BĂRBATUL CU ZIARUL: Asta-i bună, da’ ce, i-am stricat hărăbaia? (Cu o ultimă rezervă de curaj defensiv, către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ce, v-am stricat ceva? (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se așază la loc, își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Fără adresă.): Nu i-am stricat nimic. BĂTRÎNUL CU BASTON: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mine și soldați. Un om inteligent ca Sun a observat corect fragilitatea situației din Whipie și a anticipat deznodământul, fortificând fabrica și mutându-și aici cartierul general. După moartea amazoanelor feministe, Frank Sun nu a mai luptat, preferând o postură defensivă. Știa că Mallami și Yaman Jo nu vor putea crea vreodată o alianță (mai ales că Jo i-a violat și sugrumat șerifului singura fiică), așa că nu se temea de un atac conjugat. A așteptat, încrezător în superioritatea forțelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
biroul. Cineva sparse o vază cu flori de plastic. - Fiți mai atenți, se burzului Sun, invitându-l pe reporter pe balcon. Era un spațiu larg, mărginit de o balustradă din fontă cu modele complicate. În față se puteau vedea construcțiile defensive, tranșeele și cuiburile de mitralieră acoperite cu plasă și frunze. Dacă Fitz nu le văzuse de la intrare, ceea ce era greu de crezut, acum nu le mai putea evita. Cu mâna înfiptă în umărul lui Sun, își rotea privirile prin curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că știe mai multe decât spune. Și acum chestia asta cu Hazel. Sunt sigură că n-a fost doar un accident. — Tu erai de față? întrebă Hugo cu un calm care prevestea ceva rău. — Nu, zise Helen pe un ton defensiv, dar Bill a fost. El mi-a zis. Și știu că tu și cu Bill nu vă înțelegeți, dar eu cred că e un tip foarte serios. Privirea lui Hugo era la fel de rece și de mohorâtă ca o dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bărbat a intrat în sală. Lotti și-a ațintit ochii asupra lui. —Bună! Bine-ai venit! Ai întârziat puțin, dar nu contează. Apoi s-a precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de frumos. Începând cu pomeții în gen Cherokee și părul întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întoarcă la birou. Mai târziu, în cursul după-amiezii, o blondă a intrat țanțoșă în biroul lui Alice. Capul părea să-i iasă direct dintr-un decolteu adânc și alb, iar gura vopsită cu ruj roșu purta o expresie bosumflată și defensivă. — Vrei niște cafea? i-a oferit Alice. Nu e nimic rău, s-a gândit ea, să fii civilizat. Era însă limpede că Amanda Hardwick avea altă părere. Și-a pus ambele mâini pe perechea ei de șolduri opulente. —Cât o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu ziceam „terminată“ în sensul ăsta. Tonul lui Jake era serios. —Mă refeream la ceea ce spuneai despre serviciul tău. Nu vrei să-ți folosești timpul într-un fel care să însemne ceva pentru tine? —În ce fel? a răspuns Alice defensiv. Tu ce faci? Conduc o revistă despre reciclare. — Da? Am crezut că ești manechin. Sau că lucrezi în modă. Roșind, Alice și-a dat seama, mult prea târziu, că vorbele pe care tocmai le rostise o dădeau de gol că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ei, dacă-mi dai voie să-ți spun, draga mea, mie nu mi se pare că au mâncat prea mult. Durează cam șase luni până când se pune pe picioare o crescătorie de viermi, a lămurit-o Alice cu o tonalitate defensivă. Le place ca hrana să fie puțin putrezită înainte să se apuce s-o devoreze. Trebuie să le dăm și multe alte delicatese. Alice n-a mai adăugat faptul că și ei erau îngrijorați de aparenta lipsă de apetit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de urgență. Lucrurile s-au complicat nițel. —Cezariană de urgență? a exclamat Hugo. Deci cuplul total natural, total organic avusese parte de cea mai tehnologizată și mai nenaturală naștere imaginabilă. Și voi ați avut cezariană, nu? a replicat în manieră defensivă Jake. Nu, de fapt Amanda a suportat o naștere vaginală. Hugo și-a savurat senzația generată de faptul că marcase un punct. Domnule, veți suc de roșii? i-a întrerupt barmanul care, plin de speranță, agita către Jake o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu-i ofere lui Jake o țintă atât de facilă. —N-ai reușit să ajungi? Vocea lui Jake exprima o uluire triumfătoare. —Dumnezeule, eu n-aș fi ratat momentul ăsta pentru nimic în lume. Am fost acolo în fiecare secundă. Defensiv și, în egală măsură, beat, Hugo a simțit dorința copleșitoare să-l pocnească pe Jake de să-l arunce de pe scaunul rotitor. În loc să facă asta, și-a împins din nou paharul către barman. E confortabil aici, nu? a observat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]