1,286 matches
-
obsesivă că îți pierzi timpul căutând o bucurie previzibilă. Soarele inunda stațiunea! Iar hăul de sub teleferic pe deasupra căruia lunecam suspendați îmi dădea o senzație aproape violentă și în același timp diafană de eliberare de tirania atracției terestre. Să vezi brazii defilând sub tine, brazii pe care atâția ani îi priviseși de jos în sus, te făcea să simți că odinioară, cu milioane de ani în urmă, când nu existai nici măcar ca specie, existai totuși ca pasăre, și planai ca acum peste
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stăteau în jurul terminalului pentru a-l privi pe Hudson apăsând pe tastele consolei. Pe monitorul principal se forma o reprezentare tridimensională a coloniei. Niște linii geometrice se deplasau alene de la stânga la dreapta. Comtehul inseră noi instrucțiuni care începură să defileze de jos în sus. Hudson nu se distra defel și nu căuta să-și demonstreze talentele: urmărea ceva anume. Lăsase de-o parte glumele deocheate și lucra concentrat. Înjura și-acum, desigur, dar numai în gând. Ordinatorul știa toate răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bord grija evitării coliziunii cu pereții, în funcție de informațiile pe care i le transmiteau de douăzeci de ori pe secundă telemetrele laser. Nu încetini, știind că mașina va ocoli toate obstacolele. Gorman încetă urmărirea ecranului din postul de operații pe care defilau o succesiune neclară de pereți, își desfăcu chingile și merse spre cabina conductorului clătinându-se, lovindu-se de-o parte și de cealaltă atunci când blindajul hotăra rapid să ia viraje în unghi drept. ― Ce faci? ― Se vede, nu? Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu mai auzeam uralele cu „Ceaușescu-PCR!“. Întârziam la o bârfă cu Mini, Nory și Mika-Lé și, printre aburii ceaiului din salon, uitam de putoarea muncitorească de transpirație și de mutrele congestionate ale securiștilor de pe margine. Cât despre prietenul Paul, care defila voios alături de mine (cu mingiuța de polistiren într-o mână și baticul tricolor în cealaltă), el găsise o soluție încă mai îndrăzneață: se prăbușise într-o tristețe gravă, de care pomenea întotdeauna când îl întrebai cum îi merge, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pluteam cu toții într-un ocean de ulei, vaselină și versuri omagiale. Țara se scufunda ca un „Titanic“ de proporții continentale, cu 23 de milioane de pasageri agățați silențios de punte, așteptând să vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl despărțeau comod prin bareta verticală de restul echipei; pantofii-balerini îl protejau de soare, dezvăluind în schimb mișcarea discretă a falangelor sub pielea bronzată, iar sandalele aurii, cu toc și barete cu trei fundițe, îi dădeau un aer de rege defilând pe Calea Victoriei cu suita. Dar nu toată lumea poartă sandale cu toc, și nici Dumnezeu nu ne-a înzestrat echitabil cu degete delicate. Vara, autobuzele, tramvaiele și metroul sunt pline de perechi de picioare trimise imprudent să-și expună terminațiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala tresărea de mândrie, de emoție sau pur și simplu de indiferență. În momentele solemne, când, mimând reciproc apropierea, distanța dintre mine și cei 30-40 de copii rumeni, trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-avea voie să se plimbe liber la orele mele. Afară o aștepta probabil un BMW 7, cu motorul turat silențios. Sau o gașcă numeroasă, venită din cine știe ce cartier bogat al orașului să-i asigure escorta. Prin mintea mea mai defilau sponsorul vreunei case de modă, directorul unei multinaționale, proprietarul unui super-bar, un patron arab de discotecă. Oricum, cineva trebuia să fie acolo, în viața ei, în hainele ei, în zâmbetul sigur, în inelul de aur alb cu perlă roz de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
douăsprezece. Am lăsat mașina în parcarea prezidențială sau, mă rog, puțin pe lângă ea. Bătrânul Opel Astra al lui taică-meu, prima serie, fără 16 valve, făcea figură de-automobil de epocă pe lângă celelalte. Nici nu puteai povesti scena, asemenea minuni defilau doar prin revistele de specialitate. Te uitai la capotele nichelate, cu grile de crom, și nu curgea un fir de praf sau o picătură pe ele, puteai să scoți pieptănul și să-ți faci freza în vopseaua metalizată. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încetinește înainte de benzinărie. O să ai ce vedea. Noroc, Robiță!“ „Salutare!“ Am închis și i-am întins telefonul Mariei. Cât nu sufeream eu mini-sculele astea electronice, tot îmi foloseau uneori. La fel ca mașinuțele lui Andrei: o colecție întreagă, cu care defilam sâmbetele prin Herăstrău. Puștii râdeau înnebuniți, se lipeau de noi ca niște cățeluși. Apoi am luat piciorul de pe accelerație. Opelul a zumzăit corect, din cutia lui automatică. Se vedea Urziceniul, cu tuburile alea gigantice ale silozurilor țâșnind spre cer. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Abandonam luptele mult înainte ca ele să înceapă. În cloaca de corpuri și stări în care mă pulverizasem, mizeria curgea prin canalele optice. Căutam de dimineață până seara, fără jenă și fără discernământ. Femei de toate vârstele și condițiile sociale defilau dinspre retină spre nervii cranieni, influențându-mi ritmurile circadiene. Trăiam maniacal, bolnav, doar ca să pot urmări forfota din jurul creierului meu. Unii umblă după lucruri complicate, alții se pierd prin cosmos; mie îmi trebuia mult mai puțin: mișcarea de pe stradă. Ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
N-aveam nevoie de ceva concret, nu se punea problema să ating, să strâng, să comprim. Posesia vizuală însemna totul, absolut nimic nu se compara cu ea. Achiziția inconsistentă, volatilă, imposibil de surprins sau taxat: o marfă eternă, neperisabilă, gratuită. Defila zilnic acolo, chiar prin fața mea. Nu trebuia decât să deschid ochii și să încep înregistrarea. Uneori, îmi plăcea să împing riscurile la extrem. Alegeam un cuplu de mafioți la o masă într-o cafenea și zăboveam cu privirea pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârcurilor și maroul catifelat al mameloanelor); linia fundului; carnea dintre gât și lobul urechii; tălpile din saboți sau sandale (zăreai doar conturul, când călcâiul se ridica pentru a ajuta piciorul să urce într-o mașină sau să traverseze strada). Mai defilau și blugii cu talie joasă, strânși pe fund ca o pereche de mâini jucăușe. Deasupra, între talie și tricoul scurt și strâmt, trebuia expusă o fâșie simplă de corp, cu abdomenul gol, perfect întins. Porțiunea merita toată atenția, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
emoționale spre lumea din jur. Nu găseam ce trebuie, trimiteam zadarnic semnale în spațiu, ca telescopul uriaș din Puerto Arecibo, care îi caută și-astăzi pe extratereștri. Nimic nu se potrivea, între iradierile mele ipotetice de iubire și lumea ce defila țanțoș dincolo de geam exista o imensă gaură neagră. Momentul în care femeile de care mă apropiam cădeau în ea era diferit: unele de la prima privire, altele în patul meu virtual, altele după luni grele și inabile de plimbări prin Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te trezești cu ele în creier după mulți ani), fotografia bosumflată în costum de pionier, poveștile mamei înainte de culcare (Maria credea în cea cu sâmburele pe care, dacă îl înghiți, îți crește un lămâi în stomac). Prin cartier și memorie defilau apoi potăile vecinilor (doamna Fețeanu hrănea un câine care semăna cu-o vulpe grasă) și casa cu pisici de lângă linia ferată (acolo jurai că proprietarii sunt o familie de pisici, cu-o babă chiriașă). Și asta nu era tot. Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu burduf, revopsit în galben. Pe acoperiș purta încă buteliile cu hidrogen lichid: două tuburi metalice, instalate pe vremea lui Ceaușescu, în plină criză de combustibil, la indicațiile „Geniului Național“. Toate autobuzele defilau cu câte-o pereche. Lumea le zicea când „rachete“, când „bigudiuri“; copiii le confundau cu niște suzete uriașe, iar golanii cu două țâțe lăsate. Nimeni nu se-obosise să le verifice: bineînțeles că zburau goale, așa cum ieșiseră din fabrică. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cel mai fericit, inconștient de fericit; nu i-aș fi dat pentru nimic din lume. Mergeam înainte ca la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă fenomenul se datora uzurii materialului sau patinei timpului: femeile gravide se treziseră cu burțile umplute de cocoloașe de pastă de pix, iar bătrânilor cu baston și ochelari le fuseseră scoase gurile și găuriți ochii cu briceagul sau cheia. Vagoanele defilau zgâriate, ca o portieră de Mercedes în parcare la Hotel Dorobanți. Nu se mișcau nici toate scările rulante, dar măcar te întâmpina un indicator galben de avertisment, nu ca la noi la Universitate, unde treptele fuseseră smulse și piciorul cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câți oameni își ascundeau viețile în spatele pereților groși sau al cănii cu vin fiert? Pe câți dintre ei mi-ar fi plăcut să-i cunosc? Și cu câți aș fi vrut să fac schimb de locuri? Întrebările se înmulțeau, în timp ce defilam spre Krankenhaus Rudolfinerhaus. Fața desfigurată a lui Iușcenko, cu obrajii umflați peste măsură de toxina alimentară, îmi dădea târcoale. Mâncai un pește proaspăt și, a doua zi, te trezeai ca Incredibilul Hulk. Am aruncat încă o privire în vagon, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
supraâncărcate de marfa amintirilor. Nimeni nu știa de unde pleci și, mai ales, unde o să ajungi. Deschideai ochii dimineața și erai fericit să vezi piațeta din Dorbanți în fața ochilor. Am făcut un efort și m-am uitat pe geamul tramvaiului. Viena defila cu viteză moderată pe sticla memoriei. Casele potolite, cu acoperișurile pătate de zăpadă, se ștergeau treptat de pe retină, ca decorul cafenelei „Rocco“. Doar mișcarea vagonului ducea lucrurile înainte, spre un deznodământ previzibil sau neașteptat, și Pif-ul pe care îl țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
catedrală în momentul încoronării, la ceremonia sa nu le-a fost permis accesul decât după oficierea slujbei religioase. Chiar și atunci au putut merge până la poartă, iar, după încoronare, regele nu a intrat imediat în Paris și nici nu a defilat pe străzile orașului. Evenimentul încoronării era considerat un moment sacru, ce reprezenta reunirea și confirmarea trinității. Daca în ceruri erau Dumnezeu, Fiul și Sfântul Duh, familia regală franceză, care întotdeauna a susținut că ar fi avut o legătură de sânge
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
constelația Leului. Vara se observă Hercule și Săgetătorul, în toamnă apare și Pegas. Vizibilitatea aștrilor depinde și de poziția pe glob, astfel încât la poli nu răsare și nici nu apune vreo stea. În timp ce la Ecuator, timp de 24 de ore defilează toate stelele. La latitudini intermediare, vizibilitatea acestora depinde de distanța față de polii cerești. Aștrii cei mai apropiați de poli ce rămân vizibili pe parcursul întregului an, se numesc “circumpolari”. La latitudinea capitalei țării noastre, este cazul constelațiilor Ursa Mare și Ursa
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
sau de o fabulație ce vine deseori din lecturi, nedisimulată. Ceea ce îl instalează insă de drept în aria specifică artei naive este aderenta sa benevolă, ivită din aspirația spre libertate a spiritului; există la Petru Vintilă o necesitate de a defila în pas de voie către o exprimare sinceră, nesofisticată, departe de orice truc profesional însușit de la idolii curentelor la modă. Mai mult, prezența sa, singulară în realitatea manifestării genului nu a fost lipsită de consecințe. Creația sa a influențat începuturile
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
în timp a unor tradiții, ritualuri și simboluri, până acum în plină (post)modernitate. Spectacolul sărbătorii îl auzim la radio, îl vedem la televizor, dar de puține ori îi înțelegem tâlcul ascuns sub stratul de mimetism și trivialitate sub care defilează astăzi triumfător prin lume. Suntem, pe bună dreptate, fascinanți de fiorul sacru al colindelor (cu condiția să nu fim exasperați de ele la birou sau pe stradă). Unii mai avem (încă) privilegiul să le ascultăm în vechile comunități, la ele
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
antiteroriste""128. Ceaușescu știa bine despre atentatele împotriva unor lideri mondiali foarte importanți din Cairo și Washington și nu dorea să se repete figura și pe plaiurile dîmbovițene. Tocmai de aceea a ordonat ca tribuna din Piața Aviatorilor, unde se defilase pe 23 august, să fie mutată "mult mai departe de coloana în marș și a fost înălțată mult mai sus, ca un eventual glonț din mulțime să nu-l atingă pe dictator"129. Enigma terorismului românesc s-ar putea lesne
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]