2,697 matches
-
prețurilor din anii 1990 -1991, s-a hotărât că primele acordate pentru renunțarea definitivă la suprafețele viticole finanțate în proporție de 70 % de către Comunitatea Europeană nu mai reprezintă o măsură structurală, ci o intervenție destinată regularizării pieței. Acest program de defrișare este de acum în întregime susținut de către secțiunea Garantare a FEOGA. Această dispoziție a fost aprobată prin regulamentul nr. 595/91 din 4 martie 1991 privind controlul și sancționarea neregulilor comise în detrimentul secțiunii Garantare a FEOGA. Europa celor Douăsprezece 1
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
păduri. Și să nu uităm până una alta, că lemnul este în unele părți ale țării combustibilul necesar la încălzitul locuințelor pe timp friguros. încercări de reîmpădurire s-au făcut după 1948, dar au fost sporadice și nu la nivelul defrișărilor masive făcute anterior. Perdelele de salcâmi plantate pe imașul vitelor cel puțin la Vatra au dispărut îndată ce salcâmii au crescut puțin. Coastele dealurilor se rovinează și devin terenuri degradate care nu mai sunt bune nici măcar pentru pășune. După 1989 pădurile
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
etc. Deseori deținuții sînt folosiți și la muncile agricole și silvice: cultivarea și recoltarea legumelor și fructelor, colectarea semințelor, plivirea plantațiilor, întreținerea pășunilor, amenajarea parcurilor și ocoalelor silvice, tăierea sanitară a pădurilor, colectarea de plante medicinale, curățarea terenurilor de resturile defrișărilor (butuci, rădăcini, rumeguș etc.), cosirea ierbii, repararea mașinilor și uneltelor agricole etc. De-abia după îndelungi rețineri a fost acceptată munca deținuților în căminele de bătrîni, handicapați și de copii, mai întîi la treburile administrative și apoi la cele de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în Rusia, ci și în restul Europei. Slavii de răsărit o utilizau și în regiunile de stepă, unde în loc de arbori ardeau ierburile (Confino, 1969, Capitolul „Les steppes et la culture temporaire”, 40-45). Haxthausen descrie această tehnică în felul următor: „Pentru defrișare se distrugea odinioară prin ardere o mare cantitate de lemn; în zilele noastre acest mijloc barbar și distructiv a fost strict interzis și nu mai poate fi utilizat decât în părțile de pădure în care urmele unei culturi mai vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
el adaugă: „Felul de a doborî și de a arde arborii în vederea obținerii de câmpuri pare a fi fost împrumutat de la triburile finice, care nu folosesc de obicei decât trunchiul, abandonând ramurile și rădăcinile în pădure. Există două aspecte ale defrișării prin foc. Atunci când sunt doborâți arbori cu trunchiul înalt, se formează un strat gros de cenușă deosebit de fertilă. Timp de doi ani consecutivi [pe acest loc - n.n.] se seamănă grâu. Aceste spații arse, numite podseki, dau de obicei o recoltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lăsate să crească timp de opt până la doisprezece ani, după care sunt din nou doborâte pentru a fi arse. Se formează un al doilea strat de cenușă, mai puțin gros decât după podseki și se seamănă in. Această a doua defrișare prin foc se numește palviki. După strângerea recoltei, aceste câmpuri sunt lăsate între opt și doisprezece ani a se reîmpăduri ca altădată și se reia apoi același procedeu” (Haxthausen, 1847, vol. I, 238). Principiul folosirii terenului despădurit se regăsește și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nostru, se impun câteva observații: a) Elementele ce apropie satele românești de cele rusești descrise de Haxthausen sunt mai ales cele care pot fi regăsite și la alte populații europene în secolul al XIX-lea. Dintre acestea putem menționa: tehnicile defrișării prin incendiere, formele arhaice de agricultură itinerantă acompaniate de forme de proprietate temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
folosea în devălmășie doar marginile ei, atât cât îi trebuia, restul constituindu-se în marea masă forestieră, respectiv vestitul codru tutovean nestrăbătut de picior de om, un veritabil rai pentru sălbătăciuni. Cu timpul, prin înmulțirea satelor și înaintarea lor prin defrișări (tăieri) de păduri pe văi dinspre margini spre interiorul codrilor, suprafața pădurilor a început să se reducă simțitor (Fig.3). Dacă la început tăierea era "fără opreliște" (în baza "obiceiului pământului"), încă din timpurile medievale și mai ales în timpurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
reglementările privind tăierea și protecția fondului forestier. Dacă până în 1864 pădurile au fost aproape în întregime proprietate obștească sau particulară, după această dată ele intră treptat în administrarea și exploatarea ocoalelor silvice de stat. De remarcat că una din cauzele defrișării timpurii a Colinelor Tutovei a fost "roirea" continuă a satelor prin poieniri în masa pădurilor (din josul văilor tot mai spre obârșia lor). Noilor așezări li s-au adăugat cătune și slobozii de clăcași și/sau țigani pe teritorii oferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
trecut, un pod de bușteni, primitiv fasonați și legați de către localnici, asigurau transporturile cu atelajele sătești până la o nouă viitură mai importantă, astăzi asemenea construcții nu mai pot face față nici scurgerilor tot mai dese și mai torențiale în condițiile defrișării pădurilor, și nici autovehiculelor de mare tonaj. Numai intervenția masivă a organelor administrative cu fonduri și specialiști mai pot scoate din înapoierea feudală și racorda la fluxul de modernitate satele de tip Stâncășeni, uitate pe fundul văilor, dar care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de războinici înarmați (situl de la Filitosa). Apogeul bronzului: bronzul final (de la -1200 la -700). Începînd cu -1200, condițiile de viață se modifică sensibil o dată cu cu revenirea unui climat mai umed, favorabil unei intensificări a punerii în valoare a solului cu defrișări importante. Munca este ușurată de domesticirea calului, care devine către -1200 un animal de tracțiune. Dar evenimentul cel mai important este formarea unei noi culturi "Reims-Elveția-Franța orientală", caracterizată prin ritualurile sale funerare. Acest grup practică într-adevăr încinerarea și depune
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe care îi conduce un intendent, iar o altă parte este încredințată, cu plata în munci și arende, unor coloni sau unor sclavi împroprietăriți (*chasés). Pe aceste pămînturi cultivate, extinse în secolul al VII-lea datorită unei prime mișcări de defrișare, a început, în viața cotidiană, la sclavi, la coloni, la oamenii liberi și la marii proprietari, adevărata fuziune a germanilor cu galoromanii. În acest context, schimburile devin mai rare și odată cu ele semnele monetare; moneda de aur moștenită de la Roma
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai degrabă comemorări a lui Hristos, în 1033. Cîteva aluzii, foarte rare, la temeri de acest gen le prezintă însoțite imediat de citate *biblice: omul nu poate cunoaște "nici ziua nici ora". Aceasta este atitudinea dominantă, cea a ecleziasticilor. Marile defrișări. Sfîrșitul lumii? Sau sfîrșitul unei lumi? Autorii secolului al XI-lea care evocă anul o mie și mai întîi de toți un călugăr burgund, Raoul Glaber, care scria către anul 1040, văd mai degrabă în această dată simbolică promisiunea unei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și al X-lea, el înflorește în sfîrșit înainte de anul o mie și se va continua pînă la mijlocul secolului al XIII-lea, susținînd prima mare creștere a economiei europene. Acestei creșteri îi este asociată în mod tradițional noțiunea de mari defrișări din Evul Mediu. Expresia are meritul de a sublinia caracterul cu precădere rural al creșterii. Este vorba de o creștere masivă a producției agricole și mai ales a producției de cereale. Ea se datorează mai întîi extinderii suprafețelor cultivate prin
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din Evul Mediu. Expresia are meritul de a sublinia caracterul cu precădere rural al creșterii. Este vorba de o creștere masivă a producției agricole și mai ales a producției de cereale. Ea se datorează mai întîi extinderii suprafețelor cultivate prin defrișarea pădurilor și a landelor, dar și prin desecarea văilor umede și a mlaștinilor. Astfel au fost cîștigate din mlaștini 150.000 de hectare din secolul al X-lea pînă în secolul al XII-lea. Ea se datorează în același timp
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
secolului al XII-lea și de la 6 la 8 la 1 în Picardia la sfîrșitul acestui secol. Această extraordinară creștere este însoțită de crearea și de reorganizarea pămînturilor și a habitatelor, cu fixarea definitivă a satelor și a parohiilor. Dar defrișările nu epuizează toate aspectele dezvoltării. Creșterea producției agricole eliberează surplusuri care sînt negociabile și oameni care pot desfășura alte activități decît cele pur rurale. Se văd atunci înmulțindu-se noi grupări umane cu vocație comercială sau artizanală: suburbii pe lîngă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
utilizarea echipamentelor colective moară, forjă, presă, cuptor...-, administrarea parohiei și, în sfîrșit, elaborarea încetul cu încetul a unui sistem comunitar de amenajare a spațiului rural care va duce, în Franța de nord, la asolamentul trienal. În cadrul vieții cotidiene, în timpul marilor defrișări, s-a născut comunitatea țărănească, mulțime de oameni care trăiesc într-un sat care este în același timp și parohie. Textele îi numesc "oamenii din...", urmat de numele satului. În favoarea acestor comunități au fost redactate carte de libertăți. Documente prin
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al expansiunii începute înainte de anul o mie. Expansiune demografică, care face ca Occidentul să fie, către anul 1300, cu o densitate de 40 de locuitori pe kilometrul pătrat, o "lume plină", după expresia lui Pierre Chaunu. Expansiune economică, cu continuarea defrișărilor pînă la limitele posibilului, cu dezvoltarea fabricării postavului în Flandra, cu punerea pe picioare de către italieni a unei largi rețele comerciale care se întindea după cum a spus Roberto Lopez, "din Groenlanda pînă la Pekin". În sfîrșit, expansiune politică, sub formă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
143). Roadele creșterii Bogăția regatului. Progresele puterii regale merg mînă în mînă cu acelea ale bogăției regatului. Probabil către 1250 este atins cel mai bun echilibru între populație și resursele solului, ținînd cont de posibilitățile tehnice ale epocii. Acțiunea de defrișare este, către această dată, ajunsă la limită: a merge mai departe ar însemna compromiterea gravă a echilibrelor naturale și a resurselor de lemn ca și cele ale culesului de fructe și ale creșterii animalelor. Pentru a continua sporirea producției agricole
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
842), 103 9. Nașterea Franței (secolele X XII), 106 Anarhia din secolul al X-lea, 107 Ultimele invazii, 107 Marile principate, 108 Uzurparea de la 987, 109 Terori și promisiuni ale anului o mie, 110 Terorile anului o mie, 110 Marile defrișări, 110 Primii capețieni, 112 Estomparea puterii regale în secolul al XI-lea, 112 Redresarea sa în secolul al XII-lea, 113 Imperiul Plantagenet, 115 Document: Alegerea lui Hugo Capet (987), 116 10. Societatea feudală, 118 Cei care luptă: lumea castelelor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fixare prin împăduriri s-au creat agroterase. De asemenea, s-au creat microreliefuri de excavație antropică pentru exploatarea luturilor,nisipului și prundișului. Procese geomorfologice actuale Condițiile geologice și fizico -geografice ca și intervenția nechibzuită a omului în timpurile trecute, prin defrișarea în ritm accelerat a pădurilor și practicarea neștiințifică a agriculturii au favorizat dezvoltarea a numeroase procese geomorfologice, care contribuie la degradarea unor importante suprafețe de teren. Modul de manifestare, amploarea și viteza morfogenezei în faza actuală,pe teritoriul comunei Șipote
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
chiar și prin anii nouăzeci. Pe lângă acțiunile din zootehnie și de plantare de pomi fructiferi ale Asociației Economice Maghiare din Transilvania (Erdélyi Magyar Gazdasági Egyesület - EMGE) merită atenție cercul intitulat "acțiunea câmpurilor verzi", sprijinit de guvernare: planul de transformare a defrișărilor în pășuni sau fânețe, de pe vremea guvernării române, făcea parte dintr-un larg program de îmbunătățiri funciare. Problema revizuirii reformei agrare românești, încărcată cu nenumărate elemente discriminative, ducea, în parte, spre direcția socio-politică începută între 1919-1921. Doar în parte, deoarece
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
unanimă a calității de român bun și loial. În armată, de pildă, românii nu puteau să facă parte din formațiuni "protejate" (aviația, unitățile blindate, de trasmisie, vânătorii de munte). De regulă, ei erau distribuiți în unități militare care lucrau la defrișări de păduri, unde aveau parte de un regim extrem de dur. Nu este deci de mirare că, în timpul războiului, 70% din dezertorii corpului de armată XI Cluj au fost de naționalitate română. Șeful marelui stat-major a trebuit de multe ori să
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
lungul văilor și mai ales de pe șei sau versanți. Locul pădurilor (1986-1989) a fost luat de terenuri agricole, care sunt cultivate cu anumite culturi (porumb, cartofi, legume) sau plante furajere (lucernă). În ultimii 50 de ani s-au înregistrat defrișări de pădure pe suprafețe imense. În unele locuri pădurea s-a regenerat. Pe teritoriul localității, conform Hărții vegetației României, scara 1:10000, întâlnim: - pajiști colinare secundare de iarba vântului și păiuș negru (Festuca agrostietum) și terenuri agricole - în sud, - păduri
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
adăpostul coroanei arborilor se dezvoltă florile de pădure, dintre care menționez: - ghiocei (Galanthus nivalis), - brebenei (Coxidalis), 21 - toporași (Viola), - iarba moale (Stelaria holostea), - rodul pământului (Arum maculatum), etc. S-au făcut experimente de introducere a unor specii de rășinoase, în urma defrișărilor „pe ras” din pădurile Valea Ursului (anii ’60 - ’70) și Babanuța (anii ’80), care însă nu au dat randamentul scontat. S-a încercat introducerea molidului (Picea silvestris), a bradului (Abies alba), pinului (Pinus silvestris) și pe o mică suprafață (de
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]