954 matches
-
da concurs mutismul obișnuit al gazetei oficioase de pe atunci. La întrebarea continuu repetată: "Ce s-a făcut cu cele 20 de miloane" publicistica independentă era unanimă în a răspunde: "S-au cheltuit de miniștri în risipe inutile și în daruri deghizate", însă vocea acesteia era acoperită de zgomotul asurzitor al declasaților plătiți din iubitul buget proporțional cu insultele și vociferările lor... Noi plătim și azi cu greutatea aurului slăbiciunea controlului părinților noștri; da, părinții noștri au fost vinovați, ei au permis
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
harta s-ar suprapune pământului Însuși. În mod similar, un jurnal care ar transcrie Întreaga existență a individului-scriitor, până la urmă nu ar mai avea ce să spună: pentru că autorul nu ar face altceva decât să-și scrie propria existență! Jurnale deghizate După părerea Barbarei Johnson, intersecția ficțiune/realitate este deosebit de productivă În trei Împrejurări, care sunt și trei obsesii ale literaturii actuale: „Problema maternității, problema femeii-scriitor și problema autobiografiei”16. Vom observa, mai Întâi, ușoara tautologie a nuanțărilor Barbarei Johnson. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
studiu fundamental, publicat În 1977 de către Nancy Friday, My Mother, My Self17, e deplin convingător În acest sens. Chestiunea femeii-scriitor acoperă, fatalmente, un spațiu al intimității, chiar dacă unul marginal. Iar În ce privește autobiografia, ea este arareori altceva decât un jurnal intim deghizat. Amprenta Frankenstein „Monstruozitatea eului”, admirabil analizată de către Barbara Johnson 18, este, desigur, transcrierea În oglindă a unei caracteristici a realității. Obligat să intre În patul procustian al fragmentarismului confesiunii cotidiene, eul scriitorului e constrâns să se replieze asupră-și, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Dar tot la fel de bine ei sînt puternic ancorați În realitate, așa cum bine observa Valentin Ciucă: “Pictorii naivi par a fi niște cronicari mondeni ai clipei, malițioși nu o dată, urmărind faptele la fața locului, exagerînd adesea spre a atrage atenția. Moraliști deghizați, ei nu uită faptul că prin ironie pot restabili primatul eticii. Ei urmăresc o conciliere blajină cu ordinea comunitară, și nu se sfiesc ca săgețile ironiei să țintească propria persoană.” (2). Toți pictorii naivi autentici sînt sinceri și au viziunea
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
Această examinare m-a condus la (sau/și mi-a reconfirmat) patru mari concluzii. Prima este aceea că realiștii radicali au pierdut fără drept de apel dezbaterea pe tema moralismului poziției lor, că realismul radical nu este decât un moralism deghizat și că exigența sa metodologică - renunțarea la principiile și valorile morale în argumentarea din filosofia politică - este "nerealistă" (imposibil de realizat în practică). A doua este concluzia că filosofia politică nu este caracterizată întru totul corect atunci când este prezentată doar
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
o poziție metodologică "fezabilă" sau "realistă" cu privire la întemeierea concepțiilor legitimității politice. Exigența metodologică a realismului radical - renunțarea la principiile și valorile morale în argumentarea din filosofia politică - este imposibil de pus în practică. Realismul radical nu este decât un moralism deghizat. La aceeași concluzie ajungem și dacă privim lucrurile din perspectiva propusă de Alice Baderin. În cadrul unei execuții scurte și sumare (dar nu mai puțin eficiente) a pretenției realiștilor de a se fi "eliberat" de principiile și valorile morale "pre-politice", Baderin
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
au bazat și se bazează pe asumpții sau premise greșite în evaluarea șanselor argumentării de tip instrumental în rezolvarea problemelor de întemeiere pe care le întâmpină filosofii politici, ci și pentru că s-au sprijinit și se sprijină pe această formă deghizată (și neîntemeiată) de moralism, pentru că, în termenii lui Scheuerman, ei "au introdus prin contrabandă etica și moralitatea în chiar definiția politicii"34. În orice caz, mi se pare de netăgăduit că realismul recent din filosofia politică are la bază o
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
se pot elibera de principiile, valorile, convingerile și intuițiile morale, am constatat în special atunci când am analizat disputa Eva Erman și Niklas Möller vs. Robert Jubb și Enzo Rossi, este o idee falsă. Realismul radical este, de fapt, un moralism deghizat. Nicio concepție plauzibilă (i.e., egalitariană) a legitimității sau autorității politice nu poate fi întemeiată fără recursul la principiul egalității umane fundamentale. Ideea - afirmată de Jubb și Rossi - că realiștii își pot întemeia în mod instrumental condițiile egalitariene ale legitimității pe
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
serios", se dovedește că exigența metodologică a realismului radical - renunțarea la principiile și valorile morale în argumentarea din filosofia politică - este una imposibil de realizat în practică și, ca atare, "nerealistă". Mai mult, faptul că realismul radical este un moralism deghizat este reliefat - și mai vădit - și de două dintre tezele sale fundamentale, teze de care depinde întregul proiect de scoatere a filosofiei politice "în afara eticii": distincția "moralistă" (i.e., impregnată de valori și convingeri morale) între politică și dominație și teza
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Politicii 5/171 (2012), pp. 124-135. --. "Egalitarianismul", în Teorii și ideologii politice, (coord.) Eugen Huzum, Editura Institutul European, Iași, 2013, pp. 49-88. --. "Despre baza principiului egalității umane fundamentale", în Transilvania 3 (2013), pp. 1-7. --."Realismul în filosofia politică: un moralism deghizat", în Ideo: Revista română de studii filosofice și sociale 1, 1 (2016), pp. 85-106. Jahanbegloo, Ramin, Conversations with Isaiah Berlin, Charles Scribner's Sons, New York, 1991. Johanssen, Kyle, "Explanation and Justification: Understanding the Functions of Fact-Insensitive Principles", în Socialist Studies
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
recentă încercare de a surprinde esențialul curentului realist de opinie pe care îl reprezintă (Jubb, "Realism in Analytical Political Theory"). * În acest capitol reiau, în cea mai mare măsură, observațiile prezentate în Eugen Huzum, "Realismul în filosofia politică: un moralism deghizat", în Ideo: Revista română de studii filosofice și sociale 1, 1 (2016), pp. 85-106. 1 Eva Erman și Niklas Möller, "Political Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of Morality and the Autonomy of the Political", în British Journal
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
mai profund În care vrea să-și adăpostească fericirea; dacă e fericit, va ști să găsească o casă Închisă și ocrotită, casa solidă și profund Înrădăcinată.― (Minkowska 1956: 137) Minkowska este de părere că locuința este pentru copil „un eu deghizat―. O găsim adeseori reprezentată În mod antropomorfic; această casă simbolizează În desenul copilului și căminul familial, ostil sau primitor; de aceea desenul casei este văzut ca un test al personalității copilului, care se bazează pe bogăția evocărilor simbolice provocate de
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să scriu despre autorii cu care am afinități. Este indecent. Înseamnă a vorbi despre sine într-un mod abia deghizat. Dar jocul acesta nu păcălește pe nimeni. (C) Nici Maxime Roussy nu dorește să-și ascundă prea mult sforile de manipulator narativ pe care le trage în spatele păpușilor sale derutate. Dacă Cioran nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creează datoria guvernului de a interveni în chestiunea relațiilor de muncă. Vă rog să remarcați bine că în argumentația sa domnul Billault n-a avut deloc gândul de a vă aplica o ironie sângeroasă. Nu este vorba de un Liber-schimbist deghizat care se complace în a face palpabile inconsecvențele Protecționiștilor. Nu, domnul Billault este el însuși un protecționist bona fide. El aspiră la nivelarea averilor prin intermediul legii. Pe acest drum, el judecă acțiunea tarifelor ca fiind utilă; și întâlnind ca obstacol
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ATN, 1972, 4; Nicolae Manolescu, Critici și poeți, RL, 1973, 12; Mihai Dinu Gheorghiu, Alchimia versului: între real și ficțiune, „Alma Mater”, 1973, 7-8; Andriescu, Relief, 120-127; Ciobanu, Incursiuni, 101-106; Piru, Poezia, II, 473-477; Ungheanu, Arhipelag, 233-236; M. Nițescu, Un romantic deghizat, VR, 1976, 6; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 146-156; Laurențiu, Eseuri, 236-242; Raicu, Critica, 380-382; Ioan Petru Culianu, Doi poeți români, „Limite” (Paris), 1977, 23; Gabriel Stănescu, Ironie și baladesc, VR, 1977, 11; Alexiu, Ideografii, 83-87; Const. Ciopraga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de idei. Ce e mai interesant este de a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție observația că opera aceluia era o modă periculoasă pentru tinerime, putând duce la sinucidere (concluzie sofistică pe nimic întemeiată): Când am înțeles c-aceasta e o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
constituie actul răpirii Transilvaniei de către horthiști. Sunt analizate destinele unor tineri siliți să își plieze existențele în funcție de un implacabil eveniment istoric, cu totul străin lor. În iarbă, cu fața la soare (1989), un roman cu evidentă tentă autobiografică (de fapt, memoriile abia deghizate ale prozatorului), desfășoară povestea existenței unui medic extrem de dotat, ins de o mare puritate sufletească și cu o exemplară capacitate de dăruire. Închis sub regimul comunist și suferind o grea condamnare politică, el nu mai reușește să își reia drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
curente (de suprapunere, includere, identitate, încrucișare etc.) ar trebui foarte mult nuanțată pe fundalul relației mai generale și poate mai complicate dintre modernism și postmodernism. Din alt unghi de vedere, "dacă poststructuralismul poate fi conceput drept le revenant, fantoma modernismului deghizată în teorie, atunci tocmai acest lucru îl face să fie postmodern. Este un postmodernism care se definește pe sine nu ca un refuz al modernismului, ci mai curând ca o lectură retrospectivă care, în anumite cazuri, este pe deplin conștientă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bărbaților. Festivitatea avea loc la 1 mai și femeile care participau la această solemnitate erau, cum spune Propertiu (4, 9, 37-60), nude. Amintim că, în anul 62 a. Chr., ritualul zeiței se desfășurase în casa lui Caesar și că acesta, deghizat, asistase la ceremonii. Această aventură s-a terminat printr-un scandal divorțul lui Caesar de soția sa Pompeia, fiica lui Quintus Pompeius, nepotul lui Sylla (vezi Suetonius, Caesar, 6). La ceremonia zeiței Bona Dea, poetul ar fi văzut-o pe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este și aici privirea, iar zîmbetul e primul semn al seducției: „Îl privește, Îl numește și să-nșală a-i zîmbi”... Tot ca un copilaș ingenuu apare Amor În alt poem (Într-un rădi, de dimineață), din sfera micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub suprafața terestră, astfel Încât se evidențiază elasticitatea pământului ca material de lucru. Pentru acest model, arhetipul istoric este bordeiul. Din exterior, clădirea nu apare ca un obiect, ci ca o variație În suprafața terenului, ca o topografie artificială foarte bine deghizată. La acest nivel nu se mai poate vorbi de contextualism, deoarece arhitectura este deja o parte din context. Această categorie include exemple precum locurile de joacă create de Isamu Noguchi despre care am vorbit mai sus, sau Memorialul veteranilor din
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
Cezar Baltag, Eseuri, București, 1992, 65-76; Alex. Ștefănescu, Ion Barbu, RL, 1993, 28; Ierunca, Subiect, 54-56; Ioana Em. Petrescu, Ion Barbu și poetica postmodernismului, București, 1993; Geo Șerban, Ion Barbu - ecuația anului 1940, RL, 1994, 38; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 32-43; Caraion, Tristețe, 73-81; Cezar Baltag, Ion Barbu între dinamica alternativei și soluția plotiniană, VR, 1995, 3-4; Papahagi, Interpretări, 35-39; Pop, Recapitulări, 87-133; Eugen Simion, Puțină epistologie, CC, 1995, 3-4; Micu, Scurtă ist., II, 302-305, 399-405; Marian Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
despre dominarea acesteia de c? tre regimul politic liberal. Mai mult, depl�ngea calitatea cursurilor predate la universitate, slabă preg? țîre a facult?? ilor, extinderea favoritismului ? i alte lacune din �nv??? m�nt (cum ar fi lupta pentru putere abia deghizat? din cadrul facult?? ilor). Iorga lansase multe dintre aceste acuză? îi �ntr? un articol din 1890 intitulat Cursurile de admira? ie reciproc? , scris cu o candoare dezarmant? , f? r? eufemisme, pentru c? �ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ofi? eri c? nu d? duser? dovad? de minimul de solidaritate obligatoriu �ntre to? i intelectualii�53. Iorga se jură �ntotdeauna c? va fi ultimul care va pleca de la Bucure? ți, ? i a? a a ? i f? cut; a plecat deghizat �n c? lug? r ? i a ajuns la Ia? i dup? o c? l?torie lung? ? i obositoare. Pe drum, a trecut pe l�ng? trenul regal, care, a? a cum spunea el, fugea �că o ultim? manifestare a catastrofei�54
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? a consultat cu Iorga pentru a asigura majoritatea parlamentar? a guvernului �n Camer? 54. Prin ianuarie 1922, guvernul a fost format de Br? tianu. Lucrul acesta marca sf�r? ițul ambiguit?? îi postbelice. Fusese realizat? stabilizarea. Iorga numea acest sistem �dictatură deghizat? a lui Br? tianu�55. Prin 1922, regele, regina ? i chiar ? i prin? îi Carol ? i Nicolae erau �mpotriva lui Iorga, propun�nd că �Iorga s? fie trimis �napoi la preocup? rile lui ? tiin? ifice�. Iorga le? a trimis scrisori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]